SECȚIUNEA A TREIA CAUZA POPOVAȚ c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 32265/96) HOTĂRÂREA Radiation STRASBURG 17 Februarie 2005 DEFINIF 17/05/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Popovaț c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii. B.M.
Zupančič președintele Hedigan Caflisch Biersan Zagrebelsky mes Gyulumyan Jaeger, judecători și al domnului V. Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 27 ianuarie 2005, renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 32265/96) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, M. Marina Nicola Popovaț ( 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11] printr-o hotărâre din 25 februarie 2003 ( (1) Mai exact, aceasta a afirmat că art. 6 alin. (1) din Convenție a fost ignorat din cauza absenței unui proces echitabil și a refuzului dreptului de acces la o instanță pentru a revendica un bun imobil pe care recurenta l-a moștenit și care a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950 (Povața c. România, n 32265/96, §§ 31-33, 25 februarie 2003). În ceea ce privește art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea a considerat că privarea de proprietate invocată de recurentă, care rezultă din hotărârea Curții Supreme de Justiție din 28 aprilie 1995, care a acordat dreptul la acțiune în anulare a procurorului general, nu a avut nicio justificare, recurenta suferind și continuând să suporte o sarcină specială și exorbitantă (ibidem, 41). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamanta solicita, pentru prejudicii materiale,
o satisfacție echitabilă de 5 000 000 000 de lei românești (ROL), precum și 50 000 de dolari americani (USD) pentru prejudiciile morale suferite. Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de funcționare, camera lala restantă și a invitat guvernul și reclamanta să-și prezinte în scris observațiile cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 45 și punctul 4 din dispozitiv). La 21 octombrie 2003, la cererea părților, camera a decis să suspende procedura privind satisfacția echitabilă pentru o perioadă de șase luni. La 1 iunie 2004, camera a decis să acorde părților o nouă amânare pentru aceeași durată a procedurii.
noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Prin scrisoarea din 29 noiembrie 2004, recurenta a afirmat că a vândut imobilul unui terț și a informat Curtea că dorește să renunțe acum la continuarea procedurii, nemaiavând nicio revendicare în temeiul articolului 41 din convenție. La 21 decembrie 2004, după un schimb de corespondență cu grefa, guvernul, invocând art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, a informat Curtea că nu se opune radierii rolului. De la hotărârea sa din acțiunea principală, Curtea a fost informată că reclamanta a vândut bunul și că nu mai avea nicio pretenie în privința statului român în temeiul satisfaciei echitabile pe teren de la art. 41 din Convenie (punctul 8 de mai sus11).
În lumina acestor informații, Curtea constată că reclamanta nu mai dorește să mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. 12. în cadrul Convenției, aceasta consideră că nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor omului garantate de Convenție care să justifice continuarea examinării restului cererii în conformitate cu art. 37 alin. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 februarie 2005 în temeiul articolului 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Moduler Președintele
AFFAIRE POPOVĂȚ c. ROUMANIE (Requête n o 32265/96) ARRÊT ( Radiation ) STRASBOURG 17 février 2005 DÉFINITIF 17/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Popovăț c. Roumanie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , J. Hedigan , L. Caflisch , C. Bîrsan , V. Zagrebelsky , M mes A. Gyulumyan , R. Jaeger, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 27 janvier 2005, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 32265/96) dirigée contre la Roumanie et dont une ressortissante de cet Etat, M me Marina Nicola Popovăț (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 19 septembre 1995, en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été transmise à la Cour le 1 er novembre 1998, date d’entrée en vigueur du Protocole n o 11 à la Convention (article 5 § 2 du Protocole n o 11).
2.Par un arrêt du 25 février 2003 (« l’arrêt au principal »), la Cour (deuxième section) a conclu, à l’unanimité, à la violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1. Plus précisément, elle a dit que l’article 6 § 1 de la Convention avait été méconnu du fait de l’absence d’un procès équitable et du refus du droit d’accès à un tribunal pour revendiquer un bien immobilier dont la requérante avait hérité et qui avait été nationalisé en vertu du décret n o 92/1950 ( Popovăț c. Roumanie , n o 32265/96, §§ 31-33, 25 février 2003). En ce qui concerne l’article 1 du Protocole n o 1, la Cour a estimé que la privation de propriété alléguée par la requérante, découlant de l’arrêt de la Cour suprême de justice du 28 avril 1995 qui avait fait droit au recours en annulation du procureur général, n’avait aucune justification, la requérante ayant supporté et continuant de supporter une charge spéciale et exorbitante ( ibidem, §§ 40 ‑ 41).
3.En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, la requérante réclamait au titre des préjudices matériels une satisfaction équitable de 5 000 000 000 lei roumains (ROL), ainsi que 50 000 dollars américains (USD) au titre des préjudices moraux subis.
4.La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la chambre l’a réservée et a invité le Gouvernement et la requérante à lui soumettre par écrit, dans les trois mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir ( ibidem , § 45, et point 4 du dispositif).
5.Le 21 octobre 2003, sur demande des parties, la chambre a décidé d’ajourner pour une durée de six mois la procédure sur la question de la satisfaction équitable.
6.Le 1 er juin 2004, la chambre a décidé d’octroyer aux parties un nouvel ajournement, pour la même durée, de la procédure.
7.Le 1 er novembre 2004, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
8.Par une lettre du 29 novembre 2004, la requérante a fait valoir qu’elle avait vendu l’immeuble litigieux à un tiers et informa la Cour qu’elle souhaitait renoncer désormais à continuer la procédure, n’ayant plus aucune prétention au titre de l’article 41 de la Convention.
9.Le 21 décembre 2004, après un échange de correspondance avec le greffe, le Gouvernement, invoquant l’article 37 § 1 a) de la Convention, a informé la Cour qu’il ne s’opposait pas à la radiation du rôle. EN DROIT
10.Depuis son arrêt au principal, la Cour a été informée que la requérante avait vendu le bien litigieux et qu’elle n’avait plus aucune prétention à l’encontre de l’Etat roumain au titre de la satisfaction équitable sur le terrain de l’article 41 de la Convention (paragraphe 8 ci-dessus).
11.A la lumière des ces informations, la Cour constate que la requérante n’entend plus maintenir la requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
12.Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine de la Convention, elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention ne justifie la poursuite de l’examen du restant de la requête en vertu de l’article 37 § 1.
13.Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Décide de rayer l’affaire du rôle. Fait en français, puis communiqué par écrit le 17 février 2005 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Greffier Président