CASE OF KARATAY AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2005)11 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 2003 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Karatay împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 23 februarie 2005 la a 914-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Karatay pronunțată la 28 octombrie 2003 și transmisă în aceeași zi Comitetului de miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 36596/97) împotriva Turciei, depusă la 30 decembrie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția, prin dl Mehmet Emin Karatay și dl Șeyhmus Poyraz, doi resortisanți turci, și că Curtea, sesizată din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea primului reclamant privind durata excesivă a detenției sale în custodie de poliție fără control judiciar; întrucât, în hotărârea sa din 28 octombrie 2003, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul Statului pârât și de primul reclamant, și după ce a fost convinsă că soluția se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul aranjamentului prietenos menționat mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti primului reclamant suma de 4 000 de euro, în termen de trei luni de la eliberarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 12 martie 2004, după expirarea termenului convenit în conformitate cu termenul de decontare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit primul reclamant suma prevăzută în decontarea prietenoasă, a inclus dobânzi de difaut; reamintind că, în ceea ce privește reclamantul plângere declarată admisibilă în acest caz, s-au luat deja măsuri pentru a preveni posibilele încălcări ale Convenției care rezultă din acest tip de plângere, în special prin amendamentele legislației care reglementează custodia poliției (a se vedea Rezoluția DH(2002)110 în cazul Sakık și alții); Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)11

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 28 October 2003 (Friendly settlement)

in the case of Karatay against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 23 February 2005

at the 914th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Karatay case delivered on 28 October 2003 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 36596/97) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 30 December 1996 under former Article 25 of the Convention by

Mr Mehmet Emin Karatay and Mr Șeyhmus Poyraz, two Turkish nationals, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the first applicant's complaint relating to the excessive length of his detention in police custody without judicial review;

Whereas in its judgment of 28 October 2003 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the first applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the first applicant the sum of 4

000 euros, within three months as from the delivery of the judgment;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 12 March 2004, after expiry of the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the first applicant the sum provided for in the friendly settlement, included defaut interest;

Recalling that, as regards the applicant's

complaint declared admissible in this case, measures had already been taken to prevent possible violations of the Convention arising from this kind of complaint, notably through the amendments of the legislation governing police custody (see Resolution DH(2002)110 in the case of Sakık and others);

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.