ANGELESKI AND OTHERS v. NORTH MACEDONIA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cerere nr. 73016/17 Emil ANGELESKI și alții împotriva Macedoniei de Nord Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 5 septembrie 2023 în calitate de comitet compus din: Lorraine Schembri Orland , Președintele Jovan Ilievski , Diana Sârcu , judecători și Dorothee von Arnim, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea nr. 73016/17 împotriva Republicii Macedoniei de Nord a depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 5 octombrie 2017 de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), reprezentați de dna J. Tasevska, un avocat care practică în Skopje; hotărârea de a anunța plângerile în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la raționarea suficientă a deciziilor interne și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind procedurile de restituire către Guvernul Republicii Macedoniei de Nord („Guvernul”), reprezentate de agentul lor, dna D. Djonova, și de a declara restul cererii inadmisibil; Observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la plângerea reclamanților că au fost acordate compensații pecuniare în cadrul procedurii de restituire pentru terenuri expropriate într-o cantitate calculată pe baza unei rate aplicabile terenurilor agricole ( A se vedea nota de subsol 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. Considerând deciziile din 1952 și 1958, care se referă la expropriarea părților de două parcele de teren, inclusiv terenurile deținute de predecesorii reclamanților, precum și un certificat din 2001 legat de înregistrările în cadastre, Comisia de restituire („Comisia”) a stabilit că terenul, la momentul în care a fost expropriat, a fost agricol și a acordat reclamanților (sau predecesorilor lor) compensații într-un sumă calculată în temeiul normelor aplicabile. Curtea Administrativă și, după un mandat, Curtea Administrativă Superioră a susținut decizia Comisiei. Autoritățile nu au dat greutate la dovezile determinate de reclamanții sau de predecesorii acestora referitoare la caracterul presupus de construcție al terenului, inclusiv la o decizie de instanță din 1946 „nu de a confisca” parcelele ca terenuri agricole; la o decizie din 1952 privind construcția de clădiri pe terenuri, inclusiv cea expropriată de predecesorii reclamanților; la deciziile adoptate în anii 1950 alocarea părților din parcele către terțe persoane terțe pentru construcția clădirilor rezidențiale; la licențe de construcție din 1954 și 1955 în ceea ce privește parcele specifice în cadrul parcelelor; la un certificat din 1958 care atestă că parcele erau terenuri de construcție; la o decizie de compensare din 1964 care a atribuit o compensație a fostului proprietar calculată pe baza unei rate aplicabile terenurilor de construcție; și la o decizie de restituire din 2004 privind o parte a același pachet, atribuirea compensației într-o sumă adecvată pentru terenții de construcție. În alte proceduri de restituire privind părțile din aceleași parcele expropriate cu hotărârile din 1958, Curtea Administrativă Superioră a acordat în cele din urmă compensații într-o sumă adecvată pentru terenurile de construcție. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că suma atribuită în procedura de restituire s-a bazat pe o eroare de fapt, și anume că terenul la momentul expropiării a fost agricultură și au plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție că procedura de restituire a fost nedrept. A. Alegate încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție Principiile relevante referitoare în special la conceptul de „posesiuni” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 sunt rezumate în Stojanovski și alții c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (n. 14174/09, §§§ 46-50, 23 octombrie 2014). Secțiunea 37 din Legea privind restabilirea prevede că suma compensației trebuie calculată pe baza statului de proprietate la momentul expropiării. Curtea constată că una dintre deciziile din 1952 a precizat că terenul expropiat se referă la un „termen, pădure, vârf și limbă”, adică la terenuri agricole. Hotărârile din 1958 au declarat că parcele sunt „terenuri” (нива) ), un termen care indică, de asemenea, terenurile agricole. În consecință, constatarea Comisiei, confirmată de instanțe administrative de la două niveluri de competență, că terenurile expropriate erau agricole nu poate fi considerată arbitrară sau manifestement irazonabilă (comparați, de asemenea, Radomilja și alții c. Croația [GC], nos. 37685/10 și 22768/12, § 149, 20 martie 2018). Dovezile prezentate de solicitanți (a se vedea punctul 3 de mai sus) se referă la procedura de compensare ulterioară sau la parcele în general, nu la terenul în cauză sau la utilizarea prevăzută a parcelelor. Nici unul dintre documentele prezentate nu a identificat în mod expres terenul expropriat de la predecesorii reclamanților ca teren de construcție la momentul expropriării. În sfârșit, având în vedere specificitatea faptelor, instanța internă nu ar fi putut cunoaște rezultatul tuturor procedurilor conexe (a se vedea punctul 3 de mai sus). Prin urmare, Curtea nu poate stabili cu certitudine că documentele în cauză se referă la situații identice cu cele ale reclamanților sau ale predecesorului acestora. Având în vedere informațiile dinainte de aceasta și având în vedere competența sa limitată de a face față unor presupuse erori de fapt sau de drept comise de instanțe interne, Curtea nu poate înlocui punctul de vedere al Curților administrative și administrative superioare cu privire la caracterul terenului expropriat la momentul expropriației (compare și Jantner c. Slovacia , nr. 39050/97, § 32, 4 martie 2003, și Taneva și alții c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.) nr. 11363/03, 10 noiembrie 2009). În plus, funcția sa nu este de a compara decizii diferite ale instanțelor naționale, chiar dacă aparent similare; trebuie să respecte independența acestor instanțe (a se vedea, în contextul articolului 6, Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turcia) [GC], nr. 13279/05, § 50, 20 octombrie 2011). 10. Cererea de compensare a reclamanților în valoarea adecvată pentru terenurile de construcție nu a fost, prin urmare, suficient de stabilită în legislația internă pentru a fi considerată un „activ” și, prin urmare, „poșezie” protejată de art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 lit. (a) și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4. B. Alegate încălcare a art. 6 § 1 din Convenția 11. Curtele administrative au abordat argumentul reclamanților că parcela constituie terenuri de construcție și l-au respins ca nefondat. Prin urmare, instanța internă a abordat argumentul de bază al reclamanților privind starea terenului la momentul expropiării, care a fost decisiv pentru rezultatul procedurii (compară și Ruiz Torija c. Spania , 9 decembrie 1994, § 30, Seria A nr. 303 A). Faptul că instanța internă nu a elaborat în mod explicit dovezile obținute de reclamanții (a se vedea punctul 3 de mai sus) nu modifică concluzia Curții că motivul lor era suficient pentru a se conforma art. 6 din Convenție. 12. În consecință, plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție este evident nefondată și trebuie respinsă ca inadmisibilă în temeiul articolului 35 §§ § 3 a) și al articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Efectuată în engleză și notificată în scris la 28 septembrie 2023. Dorothee von Arnim Lorraine Schembri Orland Președintele adjunct al grefierului Apendicele Lista reclamanților: nr. Numele reclamantului Anul nașterii/registrarea Naționalitate Locul de reședință Emil ANGELESKI 1941 Macedonian/ cetățean al Republicii Macedoniei de Nord Skopje Vasile BOGESKI 1952 Skopje Mihail HADZI-ANGELESKI 1950 Skopje Petar IVANOVSKI 1943 Skopje

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 73016/17

Emil ANGELESKI and Others

against North Macedonia

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 5

September 2023 as a Committee composed of:

Lorraine Schembri Orland

, President

,

Jovan Ilievski,

Diana Sârcu

, judges

,

and Dorothee von Arnim,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to:

the application no.

73016/17 against the Republic of North Macedonia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 5

October 2017 by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), who were represented by Ms J. Tasevska, a lawyer practising in Skopje;

the decision to give notice of the complaints under Article 6 of the Convention regarding sufficient reasoning of domestic decisions and Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning restitution proceedings to the Government of the Republic of North Macedonia (“the Government”), represented by their Agent, Ms D. Djonova, and to declare the remainder of the application inadmissible;

the parties’ observations;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The application concerns the applicants’ complaint that they were awarded pecuniary compensation in restitution proceedings for expropriated land in an amount calculated on the basis of a rate applicable to agricultural land (

земјоделско земјиште

) rather than at a rate applicable to constructible land (

градежно земјиште

).

2.

Relying on decisions of 1952 and 1958, which dealt with the expropriation of parts of two parcels of land including the land owned by the applicants’ predecessors, as well as a certificate of 2001 related to the records of the entries of the parcels in the cadastre, the Restitution Commission (“the Commission”) established that the land, at the time that it was expropriated, had been agricultural and it awarded the applicants (or their predecessors) compensation in an amount calculated under the applicable rules. The Administrative Court and, after one remittal, the Higher Administrative Court upheld the Commission’s decision.

3

.

The authorities did not give weight to evidence adduced by the applicants or their predecessors pertaining to the alleged construction nature of the land, including a court decision of 1946 “not to seize” the parcels as agricultural land; a decision of 1952 regarding the construction of buildings on land including that expropriated from the applicants’ predecessors; decisions adopted in the 1950s allocating parts of the parcels to third persons for the construction of residential buildings; building licences of 1954 and 1955 in respect of specific plots within the parcels; a certificate of 1958 attesting that the parcels were construction land; a compensation decision of 1964 awarding a former owner compensation calculated on the basis of a rate applicable to construction land; and a restitution decision of 2004 concerning part of the same parcel, awarding compensation in an amount appropriate for construction land.

In other restitution proceedings concerning parts of the same parcels expropriated with the 1958 decisions, the Higher Administrative Court eventually awarded compensation in an amount appropriate for construction land.

4.

The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the amount awarded in the restitution proceedings had been based on an error of fact, namely that the land at the time of expropriation had been agricultural. They further complained under Article 6 of the Convention that the restitution proceedings had been unfair.

THE COURT’S ASSESSMENT

A. Alleged violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention

5.

The relevant principles regarding notably the concept of “possessions” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 are summarised in

Stojanovski

and Others v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

(no.

14174/09, §§ 46-50, 23 October 2014).

6

.

Section 37 of the Restitution Act provided that the amount of compensation was to be calculated on the basis of the state of the property at the time of expropriation.

7.

The Court notes that one of the 1952 decisions specified that the expropriated land concerned a “field, meadow, vineyard and orchard”, that is, agricultural land. The 1958 decisions stated that the plots were “fields” (

нива

), a term also indicating agricultural land. Accordingly, the Commission’s finding, confirmed by administrative courts at two levels of jurisdiction, that the expropriated land was agricultural cannot be considered arbitrary or manifestly unreasonable (compare also

Radomilja and Others v.

Croatia

[GC], nos. 37685/10 and 22768/12, § 149, 20 March 2018).

8.

The evidence submitted by the applicants (see paragraph 3 above) concerned the subsequent compensation proceedings or the parcels in general, and not the land in question or the intended use of the parcels. None of the documents submitted expressly identified the land expropriated from the applicants’ predecessors as construction land at the time of expropriation. Lastly, given the specificity of the facts, the domestic courts could not have known the outcome of all related proceedings (see paragraph 3 above). They consistently applied the statutory criterion pertaining to the state which the land was in at the time of the expropriation (see, by contrast,

Stojanovski,

cited above, § 55). The Court cannot therefore establish with certainty that the documents concerned identical situations to those of the applicants or their predecessors.

9.

Having regard to the information before it and in view of its limited power to deal with alleged errors of fact or law committed by the domestic courts, the Court cannot substitute its view for that of the Administrative and Higher Administrative Courts concerning the character of the expropriated land at the time of the expropriation (compare also

Jantner v. Slovakia

, no.

39050/97, § 32, 4 March 2003, and

Taneva and Others v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

(dec.)

,

no. 11363/03, 10 November 2009). Furthermore, its function is not to compare different decisions of national courts, even if given in apparently similar proceedings; it must respect the independence of those courts

(see, in the context of Article 6,

Nejdet Șahin and Perihan Șahin v. Turkey

[GC], no. 13279/05, § 50, 20 October 2011).

10.

The applicants’ claim for compensation in the amount appropriate for construction land was therefore not sufficiently established in domestic law so as to be regarded as an “asset” and therefore “possession” protected by Article 1 of Protocol No.

ratione materiae

with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 §

3 (a) and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.

B. Alleged violation of Article 6 § 1 of the Convention

11.

The Administrative Courts dealt with the applicants’ argument that the plots constituted construction land and dismissed it as ill-founded. The domestic courts thus addressed the applicants’ core argument concerning the state of the land at the time of the expropriation, which was decisive for the outcome of the proceedings (compare also

Ruiz Torija v. Spain

, 9

December

1994, §

30, Series A no. 303

‑

A). The fact that the domestic courts did not explicitly elaborate on the evidence adduced by the applicants (see paragraph 3 above) does not change the Court’s finding that their reasoning was sufficient to comply with Article 6 of the Convention.

12.

The complaint under Article 6 § 1 of the Convention is therefore manifestly ill-founded and must be rejected as inadmissible pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 28 September 2023.

Dorothee von Arnim

Lorraine Schembri Orland

Deputy Registrar

President

Appendix

List of applicants:

No.

Applicant’s Name

Year of birth/registration

Nationality

Place of residence

1.

Emil ANGELESKI

1941

Macedonian/ citizen of the Republic of North Macedonia

Skopje

2.

Vasile BOGESKI

1952

Skopje

3.

Mihail HADZI-ANGELESKI

1950

Skopje

4.

Petar IVANOVSKI

1943

Skopje