Zvada împotriva Slovaciei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 67307/01 de Vladimír ZVADA împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la martie 2005 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevall Pellonpää Maruste Pavlovschi Borrego Borrego Šikuta, judecători și dl O'Boyle Grefier având în vedere cererea depusă la 3 februarie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Vladimír Zvada, este un național slovac născut în 1960 și locuiește în Prešov.

Guvernul contestat a fost reprezentat de dna M. Pirošíková, co-agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 februarie 1995, reclamantul a solicitat executarea judiciară a unei hotărâri prin care i-a fost acordată o sumă de bani. Reclamantul a propus Curții de District Poprad ca suma datorată să fie executată prin vânzarea proprietăților debitorului. La 15 martie 1995, reclamantul a plătit taxa de judecată la cererea Curții de District. La 18 iulie 1995, Curtea de District Poprad a respins cererea reclamantului. Curtea de District a exprimat îndoieli privind dacă a fost îndeplinită cerințele procedurale atunci când a îndeplinit hotărârea care urmează să fie pusă în aplicare și dacă această hotărâre a devenit finală.

În opinia reclamantului, prin respingerea cererii sale de executare, judecătorul Curții de District l-a sancționat pentru plângerea anterioară cu privire la durata procedurii. La 15 august 1995, reclamantul a recurs. În cursul anului 1996, Curtea de District a încercat fără succes să își îndeplinească hotărârea asupra debitorului. La 28 aprilie 1997, Curtea Regională Košice a anulat decizia Curții de District din 18 iulie 1995. Curtea de District a avut dificultăți în îndeplinirea hotărârii instanței de apel asupra debitorului. La 9 martie 2000, Curtea de District din Brezno a auzit debitorul la cererea Curții de District din Poprad. La 20 martie 2000, reclamantul a solicitat Curții de district Poprad să întrerupă procedura de executare, deoarece intenționează să fie pusă în aplicare suma de către un ofițer de aplicare în temeiul Legii privind executarea și executarea din 1995 (Legea 233/1995).

La 17 aprilie 2000, reclamantul a prezentat informații suplimentare la cererea Curții de district. La 8 februarie 2001, vicepreședintele Curții regionale Prešov a admis, în răspunsul la plângerea reclamantului, că au existat întârzieri nejustificate în cadrul procedurii de executare între 30 noiembrie 1998 și 9 martie 2000 și, de asemenea, între 20 martie 2000 și 31 ianuarie 2001. La 14 februarie 2001, Curtea de district Poprad a întrerupt procedura de executare cu referire la cererea anterioară a reclamantului. La 14 martie 2001, reclamantul a acuzat un ofițer de aplicare a aplicării sumei datorii în temeiul Legii 233/1995. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii de executare.

Reclamantul a susținut, de asemenea, o încălcare a articolului 10 din Convenție, întrucât judecătorul Curții de district Poprad și-a respins cererea de executare, la 18 iulie 1995, în reacție la plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii. HOTĂRÂREA La 3 februarie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Co-Agent al Guvernului: „Eu, Marica Pirošíková, Co-Agent al Guvernului Republicii Slovace, declar că Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 3.300 (3 mii trei sute) de euro Vladimír Zvada, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o Rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cauzei.” La 8 februarie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Eu, Vladimír Zvada, remarc că Guvernul Republicii Slovace sunt dispus să-mi plătească suma de 3.300 (3 mii trei sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 67307/01 by Vladimír ZVADA against Slovakia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 1 March 2005 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr M. Pellonpää , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr J. Borrego Borrego , Mr J. Šikuta, judges , and Mr M. O'Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 3 February 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Vladimír Zvada, is a Slovakian national who was born in 1960 and lives in Prešov.

The respondent Government were represented by Ms M. Pirošíková, their Co-Agent. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 3 February 1995 the applicant requested the judicial enforcement of a judgment by which a sum of money had been granted to him. The applicant proposed to the Poprad District Court that the sum due be enforced by selling the debtor's property. On 15 March 1995 the applicant paid the court fee at the District Court's request. On 18 July 1995 the Poprad District Court dismissed the applicant's request. The District Court expressed doubts as to whether procedural requirements had been met when serving the judgment to be enforced and whether that judgment had become final.

In the applicant's view, by dismissing his enforcement claim the District Court judge had sanctioned him for his earlier complaint about the length of the proceedings. On 15 August 1995 the applicant appealed. In the course of 1996 the District Court unsuccessfully attempted to serve its decision on the debtor. On 28 April 1997 the Košice Regional Court quashed the District Court's decision of 18 July 1995. The District Court experienced difficulties in serving the appellate court's decision on the debtor. On 9 March 2000 the District Court in Brezno heard the debtor at the request of the District Court in Poprad. On 20 March 2000 the applicant asked the Poprad District Court to discontinue the enforcement proceedings as he intended to have the sum enforced by an enforcement officer under the Enforcement Officers and Enforcement Act of 1995 (Act 233/1995).

On 17 April 2000 the applicant submitted further information at the District Court's request. On 8 February 2001 the vice-president of the Prešov Regional Court admitted, in reply to the applicant's complaint, that there had been undue delays in the enforcement proceedings between 30 November 1998 and 9 March 2000 and also between 20 March 2000 and 31 January 2001. On 14 February 2001 the Poprad District Court discontinued the enforcement proceedings with reference to the applicant's above request. On 14 March 2001 the applicant charged an enforcement officer to enforce the sum due under Act 233/1995. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the enforcement proceedings.

2. The applicant also alleged a violation of Article 10 of the Convention in that the Poprad District Court judge dismissed his request for enforcement, on 18 July 1995, in reaction to the applicant's complaint about the length of the proceedings. THE LAW On 3 February 2005 the Court received the following declaration signed by the Co-Agent of the Government: “I, Marica Pirošíková, Co-Agent of the Government of the Slovak Republic, declare that the Government of the Slovak Republic offer to pay 3,300 (three thousand three hundred) euros to Vladimír Zvada with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 8 February 2005 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Vladimír Zvada, note that the Government of the Slovak Republic are prepared to pay me the sum of 3,300 (three thousand three hundred) euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Michael O'Boyle Nicolas B ratza Registrar President