Sisak împotriva Slovaciei

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 73532/01 de Ladislav SISÁK împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 1 martie 2005 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pellonpäää Maruste Pavlovschi Borrego Borrego Šikuta, judecători și dl O'Boyle Grefier având în vedere cererea depusă la 1 iulie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ladislav Sisák, este un Național slovac, născut în 1929 și trăiește în Košice.

Guvernul contestat a fost reprezentat de dl P. Kresák, agentul lor, și dna M. Pirošíková, co-agenția. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Acțiunea împotriva ramului Košice al Administrației de Stat a Pădurilor cu Curtea de District Košice vidiek ( Okresný súd ). El a afirmat că acuzatul și-a folosit terenurile agricole în perioada iunie 1991-Decembrie 1993 fără un titlu bun și a solicitat o sumă de bani prin despăgubire. La 28 aprilie 1995, un ordin de plată ( platobný rozkaz ) a fost eliberat în favoarea reclamantului și a anunțat ulterior protestul inculpatului ( odpor ). Curtea de District a organizat apoi 8 audieri.

Între timp, la 27 noiembrie 2001, pe petiția reclamantului ( podnet ) în temeiul articolului 130 § 3 din Constituție în vigoare, Curtea Constituțională a constatat că Tribunalul de District a încălcat dreptul reclamantului în temeiul articolului 48 § 2 din Constituție la o audiere fără întârziere nejustificată. Cu toate acestea, în acel moment, Curtea Constituțională nu are competența de a trage orice consecințe juridice din constatarea. La 24 ianuarie 2003, reclamantul a acuzat Curtea Constituțională cu o nouă plângere ( s î.e… 127 din Constituția, astfel cum a fost modificată de la 1 ianuarie 2002. El a susținut că, în ciuda constatărilor anterioare ale Curții Constituționale din 27 noiembrie 2001, au existat întârzieri nejustificate repetate în cadrul procedurii sale.

În primul rând, el a solicitat o hotărâre de către Curtea Constituțională care a ordonat că Curtea de District își procedură rapid și, în al doilea rând, a solicitat o sumă de bani prin satisfacție echitabilă. Februarie 2003 Curtea Constituțională a declarat că plângerea este inadmisibilă și a susținut că puterea de a ordona că o autoritate procedură rapidă și puterea de a atribui o justă satisfacție sunt accesorii unei constatări de încălcare a dreptului la o audiere fără întârziere nejustificată. Aceste competențe au fost acordate Curții Constituționale cu efect de la 1 Numai ianuarie 2002 și acestea nu au putut fi exercitate în plus în legătură cu o constatare anterioară a unei încălcări a dreptului constituțional în temeiul normelor juridice aplicabile înainte de această dată.

Curtea Constituțională a susținut în cele din urmă că o astfel de constatare anterioară nu ar putea fi modificată sau modificată în niciun fel în temeiul normelor juridice noi adoptate. Procedura din acțiunea reclamantului este încă în suspensie. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii sale a fost excesivă. HOTĂRÂREA La 9 februarie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Eu, Ladislav Sisák, remarc că Guvernul Republicii Slovace sunt dispus să-mi plătească suma de 2.500 (două mii cinci sute) de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului...” La 10 februarie 2005, Curtea a primit următoarea declarație de la Co-Agentul Guvernului: „Eu, Marica Pirošíková, Co-Agent al Guvernului Republicii Slovace, declar că Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 2,500 de euro (2,000 cinci sute) dlui Ladislav Sisák în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului ...” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției).

Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 73532/01 by Ladislav SISÁK against Slovakia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 1 March 2005 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr M. Pellonpää , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr J. Borrego Borrego , Mr J. Šikuta, judges , and Mr M. O'Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 1 July 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ladislav Sisák, is a Slovakian national, who was born in 1929 and lives in Košice.

The respondent Government were represented by Mr P. Kresák, their agent, and Mrs M. Pirošíková, the co ‑ agent. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 10 January 1994 the applicant lodged an action against the Košice branch of the State Administration of Forests with the Košice vidiek District Court ( Okresný súd ). He asserted that the defendant had used his agricultural land in the period from June 1991 to December 1993 without a good title and claimed an amount of money by way of compensation. On 28 April 1995 a payment order ( platobný rozkaz ) was issued in the applicant's favour and subsequently quashed on the defendant's protest ( odpor ). The District Court then held 8 hearings.

In the meantime, on 27 November 2001, on the applicant's petition ( podnet ) under Article 130 § 3 of the Constitution as then in force, the Constitutional Court found that the District Court had violated the applicant's right under Article 48 § 2 of the Constitution to a hearing without unjustified delay. However, at that time, the Constitutional Court lacked jurisdiction to draw any legal consequences from the finding. On 24 January 2003 the applicant seized the Constitutional Court with a fresh complaint ( sťažnosť ) under Article 127 of the Constitution, as amended from 1 January 2002. He maintained that, despite the Constitutional Court's above finding of 27 November 2001, there were recurring unjustified delays in his proceedings.

He firstly sought a ruling by the Constitutional Court ordering that the District Court proceed with his case speedily and secondly claimed an amount of money by way of just satisfaction. On 19 February 2003 the Constitutional Court declared the complaint inadmissible. It held that the power to order that an authority proceed with a case speedily and the power to award just satisfaction were accessory to a finding of a violation of the right to a hearing without unjustified delay. These powers had been bestowed upon the Constitutional Court with effect from 1 January 2002 only and they could not be exercised additionally in conjunction with a previous finding of a violation of the said constitutional right under the legal rules applicable prior to that date.

The Constitutional Court finally held that such an earlier finding could in no way be modified or amended under the newly adopted legal rules. The proceedings in the applicant's action are still pending. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the length of his proceedings had been excessive. THE LAW On 9 February 2005 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Ladislav Sisák, note that the Government of the Slovak Republic are prepared to pay me the sum of 2,500 (two thousand five hundred) euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case...” On 10 February 2005 the Court received the following declaration from the Co-Agent of the Government: “I, Marica Pirošíková, Co-Agent of the Government of the Slovak Republic, declare that the Government of the Slovak Republic offer to pay 2,500 (two thousand five hundred) euros to Mr Ladislav Sisák with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case ...” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Michael O'BOYLE Nicolas Bratza Registrar President