CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 42555/04 de Vladimír SIKA împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 16 octombrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Bonello Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta dna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul secțiunii inițiale având în vedere cererea depusă la 9 noiembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 10 mai 2007, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Vladimír Sika, este un cetățen slovac născut în 1937 și locuiește în Trnava. Guvernul slovac („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Acțiune civilă din 2000 La 12 decembrie 2000, Cooperativa de Locație Trnava ( bytové družstvo) ), care deține apartamentul în care locuiește reclamantul, a interzis o acțiune împotriva lui în Curtea de District din Trnava ( Okresný súd ). Au susținut că reclamantul datorează bani pentru serviciile asociate utilizării apartamentului și a solicitat un ordin de plată. La 15 decembrie 2000, Tribunalul de District a emis un ordin de plată ( platobný rozkaz La 29 decembrie 2000, reclamantul a apelat cu succes ( protest ). Ordinul a fost ex-legalizat și problema a scăzut să fie stabilită în cadrul procedurilor obișnuite. La 3 ianuarie 2001, reclamantul a solicitat să își permită să depună la instanță suma specificată în ordinul de plată în cursul rezultatului procedurii pentru a evita eventualele penalități de plată în cazul în care a pierdut cazul. Curtea de district a acordat cererea la 14 ianuarie 2001. La 11 octombrie 2001, Curtea de District a acordat reclamantului cererea de scutire de plată a taxelor judecătorești. La 9 iulie și 15 august 2002, reclamantul a depus reclamații. El a susținut că, de fapt, reclamantul îi datorează bani și a solicitat un ordin de rambursare. Între 28 martie și 28 noiembrie 2002, Curtea de District a organizat 5 audieri. La 4 decembrie 2003, Curtea de District a solicitat reclamantului să își alinieze reclamațiile sale cu cerințele procedurale aplicabile. Reclamantul a răspuns la 4 februarie 2004. La 11 aprilie 2005, Curtea de District a declarat reclamațiile reclamantei inadmisibile deținând că nu le-a corectat după ce a solicitat. La 22 februarie 2005, Curtea de District a adăugat un dosar cu privire la un alt caz (a se vedea mai jos) în cazul în cauză, deoarece au fost legate. La 15 și, respectiv, 24 mai 2005, reclamantul a recurs împotriva hotărârii din 11 aprilie 2005, iar Curtea de District a transmis apelul la Curtea Regională Trnava (Krajský súd ) pentru o decizie. La 30 iunie 2005, Curtea Regională a respins dosarul Curții de District din cauza faptului că aceasta din urmă nu a verificat momentul în care hotărârea atacată a fost notificată reclamantului. La 28 aprilie 2006, Curtea Regională a anulat decizia din 11 aprilie 2005 și a trimis această chestiune Curții de District. La 3 martie 2005, reclamantul a depus o plângere în temeiul articolului 127 din Constituție cu privire la durata procedurii în acțiunea sa din 2000. La 11 mai 2005, Curtea Constituțională (Ústavný súd ) a constatat că a existat o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere „fără întârziere nejustificată” (art. 48 § 2 din Constituție) și „în un timp rezonabil” (art. 6 § 1 din Convenție). Curtea Constituțională a ordonat Curții de District să se ocupe cu promptitudine, a atribuit reclamantului 25 000 de coruna slovaci [1] prin satisfacție echitabilă pentru neconvenție Curtea Constituțională nu a constatat nici o justificare pentru durata procedurii în vederea subiectului lor. Reclamantul a răspuns târziu la unele dintre cererile instanței și reclamațiile sale nu erau clare. Întârziile cauzate de aceasta au fost imputabile. Curtea de District a suspendat două audieri fără niciun motiv aparent și a fost inactivă fără nici o justificare obiectivă în perioada între 28 noiembrie 2002 și 22 februarie 2005. Deși nu s-a putut spune că Curtea de District a fost inactivă în timpul acestei perioade, nu a reușit să se ocupe în mod eficient de acest caz. Acțiunea civilă din 2003 La 16 mai 2003, Cooperativa de Locație a introdus o acțiune separată împotriva reclamantului care solicită o ordonanță de plată a unei alte sume de bani datorate pentru serviciile asociate utilizării apartamentului. La 23 mai 2003, Curtea de District a permis acțiune și a emis o ordonanță de plată împotriva reclamantului. La 20 iunie 2003, reclamantul a apelat cu succes, ordinul a fost anulat și problema a scăzut să fie stabilită în cadrul procedurii ordinare. La 23 august și, respectiv, 27 septembrie 2004, reclamantul a prezentat observații în răspuns la recursul reclamantului și reclamantul a depus observații cu privire la aceste observații. La 5 august 2004 și 16 februarie 2005, Tribunalul de District a organizat două audieri. La 23 februarie 2005, Curtea de District a stat în conformitate cu art. 112 § 1 din Codul de Procedură Civilă că acțiunea ar trebui examinată în comun cu acțiunea din 2000. La 10 martie 2005, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă plângerea ca fiind evident nefondată. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii în acțiunea sa a fost excesivă. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 14 din Convenție, că a fost discriminat în ceea ce privește durata procedurii. Lungimea Dreptului procedurii Reclamantul s-a plâns în ceea ce privește durata procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, al căror parte relevantă prevede: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 10 mai 2007, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această plângere și a solicitat în continuare Curtea să elimine această parte a cererii în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște atât statutul de victimă al reclamantului în sensul articolului 34 din Convenție, cât și durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. I, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul oferă să plătească exgrația pentru solicitant, dl Vladimír Sika, suma de 2,500 EUR (doi mii cinci sute de euro), care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și orice costuri și cheltuieli suportate de reclamant în ceea ce privește încălcarea dreptului său în temeiul convenției. Guvernul ar sugera că informațiile de mai sus ar putea fi acceptate de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cauza din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. Această sumă va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” Reclamantul din răspunsul său scris din 24 mai 2007 a respins inițiativa Guvernului în esență din cauza faptului că compensația propusă nu a fost suficientă. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei Declarația unilaterală a unui guvern contestat chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în lumina principiilor care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, CEDH 2003-VI; Meriakri c. Moldova ((striking out), nr. 53487/99, 1 martie 2005; Sindicatul Suedez al Muncitorilor de Transport v. Suedia ((striking out), nr. 53507/99, 18 iulie 2006 și Van Houten v. Țările de Jos (striking out), nr. 25149/03, ECHR 2005 IX). Curtea a stabilit în mai multe cazuri practicile sale privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII; Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ....). În plus, a avut deja ocazia de a aborda plângerile legate de presupusa încălcare a dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil în cazurile împotriva Republicii Slovace (a se vedea, de exemplu, Kuril v. Slovakia , nr. 63959/00, §§§ 35-43, 3 octombrie 2006; Rišková v. Slovacia , nr. 58174/00 , §§ 88-97, 22 august 2006 sau Sika v. Slovacia , nr. 2132/02 , §§ 28-35, 13 iunie 2006 . Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propusă (care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare), Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării părții relevante ale cererii [art. 37 § 1 litera (c)] (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar după cum a fost menționat mai sus; Haran c. Turcia , nr. 25754/94 , hotărârea din 26 martie 2002 și, de asemenea, Felbert c. Slovacia (dec.), nr. 14081/03, 19 iunie 2007 și Zemanová c. Slovacia (dec.), nr. 32494/05, 11 În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă referitoare la acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită ca acesta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 din amendă ). În consecință, aceaceasta ar trebui să fie exclusă din listă. Curtea ar sublinia faptul că, întrucât cererea civilă a reclamantului este încă în așteptare în fața instanțelor interne, hotărârea Curții nu aduce atingere utilizării reclamantului de la art. 127 din Constituție pentru a obține recurs pentru orice întârziere continuă a procedurii. De asemenea, reclamantul s-a plâns de discriminare împotriva articolului 14 din Convenție. În măsura în care plângerea a fost justificată, Curtea nu a constatat nici o încălcare a drepturilor reclamantului protejate în temeiul articolului 14 din Convenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Thlimmenos c. Grecia [GC], nr. 34369/97, § 44, CEDH 2000-IV). În consecință, restul cererii este evident nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. art. 29 § 3 din Convenție Având în vedere considerațiile de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește durata plângerii, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, hotărăște să declare restul cererii inadmisibil. T.L. Early Josep Președintele grefierului Casadevell [1] SKK 25 000 este echivalent cu aproximativ 700 euro (EUR).
Application no. 42555/04
by Vladimír SIKA
against Slovakia
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 16
October 2007 as a Chamber composed of:
Mr
J.
Casadevall
,
President
,
Mr
G.
Bonello
Mr
S.
Pavlovschi
,
Mr
L.
Garlicki
,
Ms
L.
Mijović
,
Mr
J.
Šikuta
,
Mrs
P.
Hirvelä,
judges
,
and Mr
T.L.
Early
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 9 November 2004,
Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 10 May 2007 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Vladimír Sika, is a Slovak national who was born in 1937 and lives in Trnava. The Slovak Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Pirošíková.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
1.
Civil action of 2000
On 12 December 2000 the Trnava Housing Cooperative (
bytové družstvo
), which owns the flat in which the applicant lives, brought an
action against him in the Trnava District Court (
Okresný súd
). They alleged that the applicant owed money for services associated with the use of the flat and sought an order for payment.
On 15 December 2000, in summary proceedings, the District Court issued a payment order (
platobný rozkaz
) against the applicant for the amount claimed.
On 29 December 2000 the applicant successfully appealed (
protest
). The order was
ex lege
vacated and the matter fell to be determined in ordinary proceedings.
On 3 January 2001 the applicant requested that he be allowed to lodge with the court the amount specified in the payment order pending the outcome of the proceedings in order to avoid potential late payment penalties in the event of his losing the case. The District Court granted the request on 14
January 2001.
On 11 October 2001 the District Court granted the applicant’s request for an exemption from payment of court fees.
On 9 July and 15 August 2002 the applicant filed counterclaims. He submitted that it was in fact the plaintiff who owed him money and sought an order for repayment.
Between 28 March and 28 November 2002 the District Court held 5 hearings.
On 4 December 2003 the District Court requested the applicant to bring his counterclaims into line with the applicable procedural requirements. The applicant responded on 4 February 2004.
On 11 April 2005 the District Court declared the applicant’s counterclaims inadmissible holding that he had failed to correct them as requested.
On 22 February 2005 the District Court added a file concerning another case (see below) to the file in the present case because they were linked.
On 15 and 24 May 2005, respectively, the applicant appealed against the decision of 11 April 2005 and the District Court transmitted the appeal to the Trnava Regional Court (
Krajský súd
) for a decision.
On 30 June 2005 the Regional Court returned the case file to the District Court on the ground that the latter had failed to verify when the contested decision had been served on the applicant.
On 28 April 2006 the Regional Court quashed the decision of 11
April
2005 and remitted the matter to the District Court.
The proceedings are still pending.
2.
Constitutional complaints concerning the civil action of 2000
On 3 March 2005 the applicant lodged a complaint under Article 127 of the Constitution about the length of the proceedings in his action of 2000.
On 11 May 2005 the Constitutional Court (
Ústavný súd
) found that there had been a violation of the applicant’s right to a hearing “without unjustified delay” (Article 48 § 2 of the Constitution) and “within a reasonable time” (Article 6 § 1 of the Convention). The Constitutional Court ordered the District Court to deal with the case expeditiously, awarded the applicant 25,000 Slovakian korunas
[1]
by way of just satisfaction for non
‑
pecuniary damage and ordered reimbursement of his legal costs.
The Constitutional Court found no justification for the length of the proceedings in view of their subject-matter. The applicant had responded late to some of the court’s requests and his counterclaims had been unclear. The delays thereby caused were imputable to him. The District Court had adjourned two of the hearings without any apparent reason and it had been inactive without any objective justification in the period between 28
November 2002 and 22 February 2005. Although it could not be said that the District Court had been inactive outside this period, it had failed to deal with the case efficiently.
3.
Civil action of 2003
On 16 May 2003 the Housing Cooperative brought a separate action against the applicant seeking an order for payment of another sum of money owed for services associated with the use of the flat.
On 23 May 2003 the District Court allowed the action and issued a payment order against the applicant.
On 20 June 2003 the applicant successfully appealed, the order was vacated and the matter fell to be determined in ordinary proceedings.
On 23 August and 27 September 2004, respectively, the plaintiff submitted observations in reply to the applicant’s appeal and the applicant filed comments on those observations.
On 5 August 2004 and 16 February 2005 the District Court held 2 hearings.
On 23 February 2005 the District Court ruled under Article 112 § 1 of the Code of Civil Procedure that the action should be examined jointly with the action of 2000.
4.
Constitutional complaint concerning the action of 2003
On 17 February 2005 the applicant complained to the Constitutional Court about the length of the proceedings in the 2003 action.
On 10 March 2005 the Constitutional Court declared the complaint inadmissible as being manifestly ill-founded.
1.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the proceedings in his action had been excessive.
2.
The applicant also complained under Article 14 of the Convention that he had been discriminated against in respect of the length of the proceedings.
A.
Length of the proceedings
The applicant complained about the length of the proceedings. He relied on Article 6 § 1 of the Convention, the relevant part of which provides:
“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
By letter dated 10 May 2007 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this complaint. They further requested the Court to strike out this part of the application in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
The declaration provided as follows:
“The Government acknowledge both the applicant’s status of victim within the meaning of Article 34 of the Convention and the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved.
I, Marica Pirošíková, the Agent of the Government of the Slovak Republic before the European Court of Human Rights, declare that the Government offer to pay
ex gratia
to the applicant Mr Vladimír Sika the sum of EUR 2,500 (two thousand five hundred euros). This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage together with any costs and expenses incurred by the applicant with respect to the violation of his right under the Convention.
The Government would suggest that the above information might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case out of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
In the event of the Court’s decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention, the Government undertake to pay to the applicant the declared sum within three months from the date of notification of the decision. This sum will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute final settlement of the case.”
The applicant in his written reply dated 24 May 2007 rejected the Government’s initiative essentially on the ground that the compensation proposed was insufficient.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
The Court also recalls that under certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) of the Convention on the basis of a
unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
, [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;
Meriakri v. Moldova
((striking out), no. 53487/99, 1 March 2005;
Swedish Transport Workers Union v. Sweden
((striking out), no. 53507/99, 18 July 2006 and
Van Houten v. the Netherlands
((striking out), no. 25149/03, ECHR 2005 IX).
The Court has established in a number of cases its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a
reasonable time (see, for example,
Frydlender v. France
[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;
Cocchiarella v. Italy
[GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ....). Furthermore, it has already had occasion to address complaints related to alleged breach of one’s right to a hearing within a reasonable time in cases against the Slovak Republic (see, for example,
Kuril v. Slovakia
, no. 63959/00, §§ 35-43, 3 October 2006;
Rišková v. Slovakia
, no. 58174/00, §§ 88-97, 22 August 2006 or
Sika v. Slovakia
, no. 2132/02, §§ 28-35, 13 June 2006).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed (which is consistent with the amounts awarded in similar cases), the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the relevant part of the application (Article 37 § 1 (c)) (see, for the relevant principles,
Tahsin Acar
as cited above;
Haran v. Turkey
, no. 25754/94, judgment of 26 March 2002 and also
Felbert v. Slovakia
(dec.), no. 14081/03, 19 June 2007 and
Zemanová v. Slovakia
(dec.), no. 32494/05, 11
September 2007). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1
in fine
). Accordingly, it should be struck out of the list.
The Court would point out that, since the applicant’s civil claim is still pending before the domestic courts, the Court’s strike-out decision is without prejudice to the use by the applicant of Article 127 of the Constitution to obtain redress for any continuing delay in the proceedings.
B.
The remaining complaint
The applicant also complained of discrimination contrary to Article 14 of the Convention.
In so far as the complaint has been substantiated, the Court has found no appearance of a violation of the applicant’s rights protected under Article 14 of the Convention (see, among many other authorities,
Thlimmenos v. Greece
[GC], no. 34369/97, § 44, ECHR 2000-IV).
It follows that the remainder of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
C.
Article 29 § 3 of the Convention
In view of the above considerations, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in so far as it concerns the length of the proceedings complaint, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
T.L.
Early
Josep
Casadevall
Registrar
President
[1]
SKK 25,000 is equivalent to approximately 700 euros (EUR).