PARITCHI v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către

asociația

obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 54396/00

depusă de Lidia PARIȚCHI

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 1 martie

2005, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

M.

Pellonpää

,

Dl

R.

Maruste

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

J.

Šikuta,

judecători

,

și dl

M.

O’Boyle

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 16 aprilie

1999,

Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul pârât și observațiile prezentate în răspuns de către reclamant,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, Lidia Parițchi, este un cetățean al Republicii Moldova, născută în anul

1922 și care locuiește în Bălți. El a fost reprezentat la Curte de către dna L. Bubulici, avocat din Bălți.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

În iunie 1945, autoritățile sovietice au naționalizat două case care aparțineau părinților reclamantei.

La 8 decembrie 1992, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.

1225-XII „privind reabilitarea victimelor represiunilor politice săvârșite de regimul comunist totalitar de ocupație”. Legea a dat dreptul victimelor represiunilor sovietice să revendice proprietățile lor confiscate sau naționalizate.

În anul 1996, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria sectorului Bălți, prin care a solicitat restituirea uneia din casele care au aparținut părinților săi.

La 20 septembrie 1996, Judecătoria sectorului Bălți a pronunțat o hotărâre în favoarea reclamantei și a dispus restituirea casei și evacuarea chiriașilor.

La 29 mai 1997, Tribunalul municipiului Bălți a respins apelul înaintat de chiriașii casei. Deoarece nimeni nu a contestat decizia cu recurs, aceasta a devenit irevocabilă.

Între 1996 și 2001, reclamantul a înaintat numeroase cereri autorităților de stat competente în vederea executării hotărârii irevocabile din 20

septembrie

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului

6 §

1 al Convenției și a articolului

1 al Protocolului nr.

1 la Convenție, de neexecutarea hotărârii din 20 septembrie

1996.

PROCEDURA

La

18 septembrie 2001, Curtea a invitat Guvernul să prezinte observațiile sale scrise pe marginea cererii.

La 23 octombrie 2003, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a acceptat propunerea de reglementare pe cale amiabilă a cauzei, și anume achitarea sumei de 205,362 lei moldovenești (MDL)

(echivalentul a 13,440 euro (EUR) la acea dată). Guvernul a prezentat Curții o copie a acordului din 7 octombrie 2003 semnat de către reclamant, avocatul său, Agentul Guvernamental și Primarul municipiului Bălți, care prevedea

inter alia

următoarele:

1.

Primăria municipiului Bălți își asumă obligația să plătească d-ei Lidia

Parițchi suma de MDL 205,362 în schimbul casei situate pe adresa str. Șmidt 18, asupra căreia reclamantul avea dreptul în temeiul deciziei irevocabile din 29 mai

1997.

2.

Dna Lidia

Parițchi își va retrage cererea nr. 54396/00 depusă la Curtea Europeană la 16 aprilie 1999 și comunicată Guvernului Republicii

Moldova la 18 septembrie 2001 de îndată ce suma de MDL 205,362 va fi plătită de către Primăria municipiului Bălți. D-a Lidia

Parițchi declară că nu va mai avea alte pretenții către Guvern.

Conform unui alt document prezentat de către Guvern, reclamantul a primit banii la 9 octombrie 2003.

Prin scrisorile din 3 noiembrie 2003 și 5 mai 2004, reclamantul a confirmat că el a semnat acordul din 7 octombrie 2003 și că a primit suma de bani indicată în acord. În același timp, el a informat Curtea că nu intenționează să-și retragă cererea, deoarece el consideră că Guvernul trebuie să-i compenseze și prejudiciul moral cauzat lui.

ÎN DREPT

Curtea reamintește că articolul 37 al Convenției prevede că ea poate hotărî, la orice stadiu al procedurii, scoaterea de pe rol a unei cereri, atunci când circumstanțele permit să se tragă una din concluziile specificate la literele (a), (b) sau (c) ale paragrafului 1 al articolului respectiv. Articolul 37 § 1 (c) dă dreptul Curții să hotărască scoaterea cererii de pe rol:

„pentru orice alt motiv, constatat de Curte, care nu mai justifică continuarea examinării cererii.”

Articolul 37 § 1

in fine

conține următoarea prevedere:

„Totuși, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și prin Protocoalele sale o cere.”

Curtea notează că reclamantul a fost de acord să soluționeze pretențiile sale prin achitarea sumei de MDL 205,362, semnând în acest sens un acord, cu consultarea reprezentantului său. Cu toate acestea, ulterior, el a refuzat să respecte prevederile acordului prin care s-a angajat să-și retragă cererea de la Curte. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenției. Ea este convinsă, ținând cont de acordul la care s-a ajuns, că respectarea drepturilor omului nu cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, cauza urmează a fi scoasă de pe rolul Curții.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Hotărăște

să scoată cererea de pe rol.

Michael

O’Boyle

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte