CtEDO 08.03.2005 Auto

ATAMAN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.03.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ATAMAN c. TURQUIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 74552/01 prezentate de Oya ATAMAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 8 martie 2005 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Casadevall Bonello Türmen Maruste Pavlovschi, Garlicki, judecători și dl O'Boyle, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 15 martie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamanta, domnul Oya Ataman, este un resortisant turc, născut în 1970 și rezident la Istanbul. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Șan, avocat la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: la 22 aprilie 2000, recurenta, avocată și membră a Asociației Drepturilor Omului a organizat o manifestare publică în Parcul Sultanahmet din Istanbul, sub forma unei parade, urmată de o declarație adresată presei, pentru a protesta împotriva proiectului de închisori de tip F. În jurul prânzului, un grup de 40 - 50 de persoane care țineau pancarte și inscripții s-au adunat sub conducerea lui Eren Keskin, avocat și președinte al Asociației Drepturilor Omului din Istanbul. Poliția a somat grupul să se împrăștie și să pună capăt adunării, prin informarea acestora prin intermediul unui difuzor cu privire la neregularitatea demonstrației lor, care nu a făcut obiectul unui avertisment și al unei autorizații prealabile, precum și cu privire la tulburările pe care le provoca pentru ordinea publică la o oră de vârf pe o rută publică. Grupul a refuzat să se supună și a încercat să continue marșul împotriva forțelor de ordine, care, prin bombe lacrimogene, au dispersat protestatarii. Poliția interpella treizeci și nouă de protestatari, printre care se afla reclamanta, și i-a dus la secție. La 26 aprilie 2000, recurenta a depus o plângere la Parchetul de la Beyoatlu împotriva directorului general al securității din Istanbul și a polițiștilor pentru maltratare din cauza utilizării bombelor lacrimogene, pentru arestare ilegală și pentru că a fost împiedicată să facă declarația publică prevăzută la sfârșitul evenimentului. La 29 iunie 2000, Parchetul a pronunțat o hotărâre de refuz din cauza absenței unor elemente reprobabile. La 25 iulie 2000, reclamanta a formulat o opoziție împotriva acestei decizii în fața Curții de Assese de Beyo. La 25 septembrie 2000, instanța de asediu a confirmat decizia de nejudecare. 2911 privind reuniunile și prezentările de evenimente, care a intrat în vigoare la 8 octombrie 1983, dispune de Pentru ca o reuniune să poată avea loc, prefectura sau subprefectura locului evenimentului trebuie să fie informată în timpul orelor sale de deschidere și cu cel puțin 72 de ore înainte de începerea ședinței, printr-o notificare prin care să se semneze semnătura tuturor membrilor consiliului de organizare (...) art. 22 din aceeași lege interzice protestele și paradele pe drumurile publice, în parcuri, locuri de cult și clădiri ale serviciilor publice. Manifestările organizate pe piețele publice trebuie să respecte instrucțiunile de siguranță și să nu împiedice circulația persoanelor și a transportului public. În cele din urmă, art. 24 prevede că protestele și paradele care contravin dispozițiilor acestei legi vor fi dispersate prin forță în ordinea prefecturii și după somația manifestanților. Invocând art. 3 din Convenție, recurenta se plânge de utilizarea bombelor lacrimogene pentru a dispersa grupul, provocând neplăceri fizice, cum ar fi lacrimile și dificultățile de respirație. Invocând art. 5 alineatul (1) și alineatul (2) din Convenție, recurenta se plânge de nelegalitatea avertizării sale și de lipsa comunicării acuzațiilor aduse acesteia. Invocând articolele 10 și 11 din convenție, recurenta se plânge de o încălcare a drepturilor sale la libertatea de exprimare și la libertatea de asociere, în măsura în care manifestarea și citirea unei declarații de presă prevăzute la închidere au fost împiedicate de poliție. Invocând art. 3 din convenție, recurenta se plânge de utilizarea bombelor lacrimogene pentru a dispersa grupul, provocând neplăceri fizice, cum ar fi lacrimile și dificultățile de respirație. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 5 alin. (1) și (2) din Convenție, recurenta se plânge de nelegalitatea reținerii sale și de lipsa comunicării acuzațiilor aduse împotriva ei. art. 5 alin. (1) și (2) din Convenție este formulat după cum urmează Orice persoană are dreptul la libertate și securitate. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepția cazurilor următoare și în conformitate cu căile legale. (...) dacă a fost arestat și deținut pentru a fi condus în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive plauzibile de a suspecta că a comis o infracțiune sau că există motive întemeiate de a crede că este necesar să o împiedice să comită o infracțiune sau să fugă după executarea acesteia; Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în cel mai scurt termen și într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la motivele arestării sale și la orice acuzație adusă acesteia. În acest caz, recurenta a participat la o manifestare desfășurată pe calea publică fără avertisment și autorizare prealabilă, contrar dispozițiilor Legii nr. 2911. Din elementele dosarului reiese că grupul de demonstranți a fost informat de mai multe ori înainte de a interpela neregularitatea paradei și tulburările cauzate de acesta pentru ordinea publică la o oră de vârf și că li s-a cerut să se disperseze. În plus, recurenta, împreună cu alți protestatari, nu s-a conformat ordinelor forțelor de ordine și a încercat să forțeze trecerea. În plus, nu se contestă faptul că reclamanta a fost eliberată după 45 de minute de la constatarea profesiei sale de avocat în baroul din Istanbul. Curtea consideră că, prin profesia sa, persoana în cauză era informată, mai bine decât oricine, cu privire la formalitățile legale necesare pentru obținerea unei autorizații în vederea organizării unei manifestări publice; ea știa în mod clar că nerespectarea dispozițiilor legii nr. 2911 constituie o încălcare și putea să se îndoiască în mod rezonabil de riscul unei sancțiuni aferente ( Regatul Unit, Hotărârea din 23 septembrie 1998, Rec., 1998, Rec., 1998, p. 78. Prin urmare, acest motiv este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. (3) Invocând art. 10 și 11 din Convenție, recurenta se plânge de o încălcare a drepturilor sale la libertatea de exprimare și la libertatea de asociere, în măsura în care manifestarea și citirea unei declarații de presă prevăzute în încheiere au fost împiedicate de poliție. Curtea amintește că, în ceea ce privește o manifestare sub forma unei adunări și a unei parade, libertatea de gândire și libertatea de exprimare se estompează în spatele libertății de întrunire pașnică ( Plattform Arzte für das Leben c. Austria, n 10126/82, Decizia Comisiei din 17 aprilie 2008 privind În conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură, Curtea va examina, prin urmare, aceste obiecțiuni din perspectiva articolului 11 din convenție. În situația actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor recurentei întemeiate pe articolele 3 și 11 din Convenție Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă