AFFAIRE OYA ATAMAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

05.12.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 11;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE OYA ATAMAN c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA OYA ATAMAN c. TURCIA (Cercetarea nr. 74552/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 decembrie 2006 DEFINIF 05/03/2007 În lanjour Oya Ataman c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Jean-Paul Costa, președintele András Baka, R și de Stanley Naismith grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 14 noiembrie 2006, înmânarea hotărârii, care a fost adoptată la această dată a procedurii A la origine a cauzei se află o cerere (n 74552/01) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care o resortisantă a acestui stat, M Oya Ataman ( La 15 martie 2001, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 8 martie 2005, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice obiecțiile care decurg din articolele 3 și 11 din Convenția guvernului. După cum i se adresează la art. 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Avocat și membru al consiliului de administrație al Asociației Drepturilor Omului din Istanbul, a organizat la 22 aprilie 2000 o demonstrație în piața parcului Sultanahmet din Istanbul, sub forma unei parade care urma să fie urmată de o declarație către presă, pentru a protesta împotriva proiectului de înființare a închisorilor de tip F. În jurul prânzului, un grup de patruzeci și cincizeci de persoane care purtau pancarte și pancarte s-au adunat în piață sub conducerea reclamantei și d Poliția i-a somat pe protestatari să se împrăștie prin informarea, prin intermediul unui difuzor, a caracterului ilegal al demonstrației lor, care nu fusese declarată, și a tulburărilor pe care această adunare le-a cauzat, în opinia ei, ordinii publice la o oră de aglomerație puternică. Protestatarii au refuzat să-l aresteze și au încercat să-și continue marșul împotriva forțelor de ordine, care, prin intermediul unui gaz lacrimogen pe care l-am numit "spray cu piper," le-au dispersat. Poliția interpella treizeci și nouă de protestatari, inclusiv reclamanta, și i-au dus la secție. După verificarea identității sale și având în vedere profesia sa, reclamanta a fost eliberată la 12:45. La 26 aprilie 2000, a depus o plângere la Parchetul din Beyo 10. La 29 iunie 2000, Parchetul a dat o decizie de nejudiciare din cauza absenței unor elemente reprobabile. 11. La 25 iulie 2000, reclamanta a contestat această decizie în fața tribunalului din Beyouilu. 12. La 25 septembrie 2000, instanța de judecată a confirmat decizia de nejudiciare. II. DREPTUL ȘI PRATICUL PERTINENTE Legislația internă privind libertatea de întrunire Garanțiile constituționale 13. La art. 34 din Constituție dispune fiecare de dreptul de a organiza reuniuni și manifestări pașnice și neînarmate fără autorizație prealabilă.... Formele, condițiile și procedura aplicabile la locul de desfășurare a dreptului de a organiza reuniuni și evenimente sunt stabilite de lege. Legea privind manifestările 14.L.10 din Legea nr. 2911 privind întâlnirile și prezentările de evenimente a fost astfel formulată la momentul faptelor Pentru ca o reuniune să poată avea loc, prefectura sau subprefectura locului evenimentului trebuie să fie informată în timpul orelor de deschidere și cu cel puțin 72 de ore înainte de începerea reuniunii, printr-un preaviz care să poarte semnătura tuturor membrilor consiliului de administrație (...). La art. 22 din aceeași lege interzice protestele și paradele pe drumurile publice, în parcuri, în locuri de cult și în clădiri care găzduiesc servicii publice. Evenimentele organizate pe piețele publice trebuie să respecte instrucțiunile de securitate și n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cele din urmă, art. 24 prevede că protestele și paradele care contravin dispozițiilor de mai sus vor fi dispersate prin forță la ordinul prefecturii și după somația adresată manifestanților. Sesiunea plenară (21-22 octombrie 2005), Comisia Europeană pentru Democrație prin lege (Comisia de la Veneția) a adoptat un aviz de interpretare a orientărilor OSCE/BIDDO privind elaborarea legilor privind libertatea de întrunire referitoare la reglementarea ședințelor publice. În ceea ce privește declarația prealabilă a manifestărilor din locurile publice, Comisia și-a precizat poziția în acești termeni 29. Instituirea unui sistem de notificare a reuniunilor pașnice nu este neapărat o încălcare a dreptului; de fapt, aceste regimuri există în mai multe țări europene. Un preaviz este de obicei necesar pentru anumite reuniuni sau reuniuni, de exemplu atunci când o paradă trebuie să aibă loc pe un drum sau când o reuniune fixă este prevăzută într-o piață publică, care trebuie să fie autorizată de poliție sau de alte autorități, care nu trebuie să-și folosească prerogativele (de exemplu, cea de reglementare a circulației) pentru a împiedica manifestarea. Cu toate acestea, Comisia de la Veneția a subliniat în mod clar că sistemul de notificare nu trebuie să conducă în nici un caz la restricționarea indirectă a dreptului de întrunire pașnică, de exemplu prin stabilirea unor condiții excesiv de precise și complicate sau prin impunerea unei proceduri prea costisitoare (punctul 30 din aviz). În conformitate cu articolul I alineatul (5) din Convenția din 13 ianuarie 1993 privind interzicerea dezvoltării, fabricării, stocării și utilizării armelor chimice și a distrugerii acestora ( În anexa la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, se adaugă următorul text: De asemenea, CAC nu precizează care organisme din statul membru sunt responsabile pentru menținerea ordinii publice. Această chestiune rămâne de competența suveranității statului membru în cauză. CAC a intrat în vigoare în Turcia la 11 iunie 1997. 18. Este cunoscut faptul că utilizarea spray-ului cu piper mai puțin frecvente: tulburări respiratorii, greață, vărsături, iritație a căilor respiratorii, iritație a căilor lacrimale și a ochilor, spasme, dureri în piept, dermatită sau alergie. La doze mari, acest medicament poate duce la necroza țesuturilor din tractul respirator sau digestiv, edem pulmonar sau hemoragie internă (hemoragie la nivelul glandelor suprarenale). Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că partea cererii nedeclarate inadmisibilă la 8 martie 2005 ridică întrebări serioase de fapt și de drept care necesită o examinare pe fond Prin urmare, nu poate fi declarată în mod vădit nefondată, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Recurenta se plânge de utilizarea de către poliție pentru a dispersa grupul de protestatari din care făcea parte un gaz lacrimogen numit spray cu piper, cunoscut pentru a provoca neplăceri fizice, cum ar fi lacrimile și dificultățile de respirație. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 21. Guvernul observă că gazul utilizat pentru dispersarea manifestanților este conform cu cerințele de sănătate și cu convențiile internaționale. Acesta explică faptul că este vorba despre oleoresin Capsicum (OC), o substanță cunoscută sub numele de gaz cu piper Pe de altă parte, menționează că reclamanta nu a prezentat niciun raport medical pentru a demonstra eventualele consecințe ale gazului. 22. Recurenta contestă teza guvernului 23. Curtea reamintește că, potrivit jurisprudenței sale, pentru a cădea sub incidența articolului 3 din Convenție, un tratament greșit trebuie să atingă un minim de gravitate. În sensul articolului 3, de exemplu, a fost aplicat cu premeditare pe o perioadă lungă de timp, și dacă a cauzat fie leziuni corporale, fie suferințe fizice sau mentale intense. În plus, pentru a determina dacă un tratament este În sensul articolului 3, Curtea caută dacă scopul ar fi acela de a umili și de a înăbuși . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea va examina faptele din speță în lumina jurisprudenței sale bine stabilite (a se vedea, printre altele, Assenov și alții c. Bulgaria, 28 octombrie 1998, § 93, Rec., 1998,-VIII Selmuni c. Franța [GC], n 25803/94, § 95, CEDH 1999-V Raninen c. Finlanda, 16 decembrie 1997, § 55, Rec., 1997-VIII V. c. Regatul Unit [GC], n 24888/94, § 71, CEDH 1999-IX Chahal c. Regatul Unit , 15 noiembrie 1996, § 79, Rec., 1996-V Klaas c. Germania, 22 septembrie 1993, § 30, seria A n 269, și Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 120, CEDH 2000 IV). 25. În primul rând, în ceea ce privește problema utilizării sprayului cu piper. Curtea constată că acest gaz, utilizat în statele membre ale Consiliului Europei pentru a conține manifestările sau chiar pentru a le dispersa în caz de risc de deversare, nu se numără printre gazele toxice enumerate în anexa la CAC. Cu toate acestea, Comisia observă că utilizarea sa poate provoca neplăceri, cum ar fi probleme respiratorii, greață, vărsături, iritații ale căilor respiratorii, iritații ale căilor lacrimale și ochilor, spasme, dureri în piept, dermatită sau alergii (punctul 18 de mai sus). 26. Cu toate acestea, Comisia constată că reclamanta nu a prezentat niciun raport medical care să ateste efectele negative pe care le-a suferit după expunerea la gaz. L Pe scurt, nu există niciun element sau început de probă în sprijinul acuzațiilor sale de tratament contrar articolului 3 din Convenție. 27. Curtea concluzionează, prin urmare, că nu există nicio încălcare a articolului 3 din Convenție. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 11 DIN CONVENȚIA 28. Recurenta se plânge de o încălcare a drepturilor sale la libertatea de exprimare și la libertatea de asociere, în măsura în care manifestarea și citirea unei declarații în adresa presei prevăzute la închidere au fost împiedicate de poliție. Curtea reamintește că, în decizia sa parțială privind admisibilitatea cererii, ea a prevăzut să examineze aceste obiecții sub aspectul articolului 11 din Convenție, astfel cum este formulat în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, (...) Nu se pot aplica alte restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, (...) apărării ordinii (...) sau protecției drepturilor și libertăților de la... 29. Guvernul a informat că reuniunea în cauză era ilegală din moment ce nu fusese declarată în prealabil autorităților competente. Acesta reamintește că al doilea paragraf din art. 11 aduce limite dreptului de întrunire pașnică pentru a proteja ordinea publică. 30. Cu titlu introductiv, Curtea arată că a avut un temei legal, și anume art. 22 din Legea nr. 2911 privind reuniunile și prezentările de evenimente, și că aceasta era astfel prevăzută de lege. În sensul art. 11 alin. (2) din Convenție, rămâne întrebarea dacă interdependența urmărește un scop legitim și era necesară într-o societate democratică. Scopul legitim 31. Guvernul susține că lingușelitatea urmărea obiective legitime, în special apărarea ordinii și protecția drepturilor da . 32. Curtea consideră că poate admite că măsura în cauză viza cel puțin două dintre obiectivele recunoscute ca fiind legitime în temeiul alineatului (2) din art. 11, și anume apărarea ordinii și protecția drepturilor de autor, în ceea ce privește dreptul de a circula în public fără constrângeri. Necesar într-o societate democratică 33. Potrivit guvernului, reclamanta a participat la un eveniment într-un loc public, care a fost desfășurat fără o declarație prealabilă, încălcând legislația internă în cauză și observând, de asemenea, că reclamanta, împreună cu alți protestatari, a refuzat să se conformeze ordinii de dispersie. În aceste condiții și ținând cont de marja de apreciere recunoscută statelor în domeniu, guvernul consideră că riscurile de perturbare a populației care se afla în parc la o oră de vârf și rezistența demonstranților justificau dispersarea adunării în cauză. În opinia sa, intervenția polițiștilor era o măsură necesară în sensul celui de-al doilea alineat al art. 11 din Convenție. 34. Potrivit recurentei, invocarea unor perturbări ale ordinii publice este doar un pretext care se presupune că justifică ulterior intervenția poliției înainte de citirea declarației publice. 35. Curtea se referă în primul rând la principiile fundamentale care decurg din jurisprudența sa referitoare la art. 11 (Djavit An c. Turcia 20652/92, §§ 56-57, CEDH 2003-III Piermont c. Franța, 27 aprilie 1995, § 76-77, seria A n 314, și Plattform 139). Din această jurisprudență reiese că autoritățile au obligația de a lua măsurile necesare pentru orice manifestare legală pentru a asigura buna desfășurare a acesteia și securitatea tuturor cetățenilor. 36. Curtea amintește că statele trebuie nu numai să protejeze dreptul de întrunire pașnică, ci și să se abțină de la a aduce restricții indirecte abuzive acestui drept (Djavit An) În plus, dacă art. 11 tinde în esență să premieze persoana împotriva intervențiilor arbitrare ale autorităților publice în exercitarea drepturilor sale protejate, acesta poate crea obligații pozitive în vederea asigurării faptului că aceste drepturi sunt îndeplinite efectiv (ibidem 37). Curtea amintește încă că aceste principii sunt aplicabile și manifestărilor și paradelor organizate în locațiile publice (Djavit An, citată anterior, § 56). Cu toate acestea, Curtea observă că 11 ca, din motive de ordine publică și de securitate națională, o Înaltă parte contractantă să poată supune unei autorizații prealabile organizarea de reuniuni și să reglementeze activitățile asociațiilor (Djavit An menționat anterior, §§ 66-67). 38. Având în vedere dispozițiile interne ale Curții constată că nu este necesară nicio autorizație n Cu toate acestea, la momentul faptei, era necesar un preaviz de 72 de ore. În principiu, reglementările de acest tip trebuie concepute astfel încât să nu constituie un obstacol ascuns în calea libertății de întrunire pașnică așa cum este protejată de Convenție. Este de la sine înțeles că orice manifestare dintr-un loc public ar putea cauza o anumită tulburare pentru desfășurarea vieții de zi cu zi și ar putea provoca motive ostile; cu toate acestea, este important ca asociațiile și alți organizatori de evenimente să respecte regulile jocului democratic, ale cărui actori sunt ei, respectând reglementările în vigoare. 39. Curtea consideră că, din lipsă de preaviz, manifestarea a fost neregulamentară, ceea ce nu contestă reclamanta; totuși, aceasta amintește că o situație neregulamentară nu justifică în sine o încălcare a libertății de întrunire (Cisse c. Franța, nr. 51346/99, § 50 CEDH 2002-III). Cu toate acestea, Comisia consideră că, în speță, respectarea condiției de notificare ar fi permis autorităților să ia măsurile necesare pentru a reduce perturbările de circulație pe care le-ar fi putut provoca evenimentul la o oră de vârf. Pentru Curte, este important să se ia măsuri de securitate preventive, cum ar fi transportul de urgență de urgență de la locul întâlnirilor sau al manifestărilor, pentru a garanta buna desfășurare a evenimentelor de acest tip, cum ar fi cele de natură politică, culturală sau de altă natură. 40. Din elementele dosarului reiese că protestatarii au fost informați de mai multe ori cu privire la caracterul neregulat al paradei și la tulburările pe care le-a cauzat ordinii publice la o oră de vârf și că le-a fost solicitat să se disperseze. Recurenta, la fel ca alți protestatari, a refuzat să se conformeze somațiilor forțelor de ordine și a încercat să forțeze trecerea. 41. Cu toate acestea, niciun element din dosar nu permite să se afirme că grupul de demonstranți prezenta un pericol pentru ordinea publică, cu excepția unor posibile perturbări ale circulației. Curtea observă că adunarea a început în jurul prânzului și sa se încheie cu arestarea grupului în jumătate de oră următoare. Aceasta este afectată, în special, de nerăbdarea autorităților de a pune capăt acestei manifestări, care a fost organizată sub egida Asociației Drepturilor Omului. 42. Pentru Curte, în lipsa unor acte de violență din partea manifestanților, este important ca autoritățile publice să demonstreze o anumită toleranță pentru adunările pașnice, astfel încât libertatea de întrunire astfel cum este garantată prin art. 11 din convenție să nu fie lipsită de orice conținut. 43. În consecință, Curtea consideră că, în speță, intervenția forțată a poliției era disproporționată și nu constituia o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, în sensul celui de-al doilea alineat al articolului 11 din Convenție. 44. Prin urmare, a existat o încălcare a acestei dispoziții. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 45. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea ștearsă mai mult decât mai puțin decât mai puțin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 190,83 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care pretinde că l-a suferit din cauza faptului că a fost împiedicată să lucreze timp de șase ore în ziua evenimentului și 20 000 EUR pentru daune morale. 47. Guvernul contestă aceste pretenții. 48. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și, prin urmare, respinge această parte a cererii. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că recurenta găsește o satisfacție suficientă în constatarea încălcării articolului 11 din Convenție. Comisioane și cheltuieli de judecată 49. De asemenea, reclamanta solicită 8 051,77 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. 50. Guvernul estimează această sumă exorbitantă. 51. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor ( Nikol ova c. Bulgaria [GC], n 31195/96, § 79, CEDO 1999-II. În această privință, Comisia constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea consideră că este oportun să se califice rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L A declarat că constatarea încălcării oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 2 din Convenție, 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 5 decembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Jean-Paul Costa Modululr Adjunct Președinte