CtEDO 10.03.2005 Auto

CED VIANDES et SOCINTER-SOCOPA INTERNATIONAL c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
10.03.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CED VIANDES et SOCINTER-SOCOPA INTERNATIONAL c. FRANCE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 77240/01 prezentate de societățile CED carne și SOCINTER-SOCOPA INTERNATIONALă împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se întrunește la 10 martie 2005 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Loucaide J.-P. Costa mes Tulkens Steiner domnii ruși, Spielmann, judecători și domnul S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 noiembrie 2001, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: recurentele, CED Carne și SOCINTER-SOCOPA International sunt societăți franceze, al căror sediu social este situat în Franța. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Abensour-Gibert, avocat la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurente, se pot rezuma după cum urmează: în februarie 1989, cele două societăți solicitante au exportat 1 905,562 tone de carne de vită deshidratată și congelată către Irak, deschizând dreptul la restituire în conformitate cu normele comunitare în vigoare în cadrul politicii agricole comune. Agenții Direcției Generale Vamală și Drepturile Indirective au întocmit două procese-verbale privind încălcarea dreptului comunitar, la 8 noiembrie și 2 În decembrie 1993, motivele pentru care o parte din marfa rămasă în Turcia, în cazul de față 356 de tone, nu a ajuns la destinație în termenele de reglementare, au fost formulate în mod expres două rapoarte ale Comisiei Comunităților Europene întocmite în urma unei misiuni efectuate de serviciile acesteia în Turcia. Prin urmare, Oficiul Național Interprofesional pentru Carne, Creștere și Avicultură (OFIVAL), care a plătit restituirile la export recurentelor, a emis două titluri de venituri executorii la 6 septembrie 1994 pentru a obține rambursarea sumelor respective de 1 018 381,16 (CED carne) și 2 848 788,74 franci francezi (FRF) (SOCINTERĂ SOCOPA International). Aceste titluri de venit au fost notificate recurentelor la 11 octombrie 1994. La 14 noiembrie 1994, fiecare reclamantă sesizează Tribunalul Administrativ de la Paris cu privire la o cerere de anulare a acestor titluri de rețetă.OFIVAL a supus dezbaterilor procesele-verbale ale vămilor, precum și două scrisori ale Comisiei Comunităților Europene, un extras dintr-unul dintre rapoartele întocmite de aceasta din urmă și două scrisori ale autorităților turce. Prin hotărârea din 15 mai 1996, Tribunalul Administrativ din Paris a decis să unească cele două cereri și a anulat cele două titluri executorii emise la data de 6 septembrie 1994 de către COMPAVAL, pentru motivele pe care, în lipsa de a putea stabili care parte din cantitatea în litigiu aparține fiecăreia dintre societăți,OFIVAL a stabilit în mod ilegal suma care trebuie rambursată pentru fiecare dintre societăți proporțional cu cota lor-parte din tonajul total la bord pentru Irak. La 2 februarie 1999, după ședința din 19 ianuarie 1999, în urma căreia Consiliul recurentelor a prezentat o notă deliberată, Curtea Administrativă de Apel de la Paris a anulat hotărârea și a constatat că, în temeiul Regulamentului comunitar aplicabil [art. 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3665/87 din 27 noiembrie 1987 de Comisie a Comunităților Europene), este de datoria exportatorului să demonstreze că mărfurile au fost importate în țara care i-a acordat dreptul la restituire și, în cazul în care acest lucru nu este cazul, să stabilească cantitățile de mărfuri care i-au sosit sau care nu au fost destinate personal. Curtea a ajuns la concluzia că, în lipsa stabilirii de către reclamante a părților lor respective,OFIVAL avea dreptul de a utiliza un mod de calcul proporțional cu cota-parte a tonajului fiecărei societăți pentru a solicita restituirea sumelor plătite în mod necuvenit. Ca răspuns la celelalte argumente ale recurentelor, Curtea Administrativă de Apel a considerat că titlurile executorii, însoțite de anexe, erau suficient de motivate, că sumele solicitate nu erau atinse de prescripție și că hotărârile executorii erau întemeiate. Prin hotărârea din 11 mai 2001, după audierea în urma căreia avocații din Consiliul recurentelor au depus o notă în deliberare, Consiliul de Stat a respins recursul recurentelor. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurentele se plâng de lipsa de comunicare a concluziilor comisarului guvernului înainte de ședință în fața instanțelor administrative și de imposibilitatea de a răspunde la acestea. Acestea critică, de asemenea, participarea sa la deliberări, precizând că simplul fapt că asistă la deliberări constituie o încălcare a secretului deliberării, chiar dacă acesta nu ia poziție în timpul acestei deliberări și invocă, de asemenea, o durată de procedură care nu este conformă cu noțiunea de termen rezonabil prevăzută la art. 6 alineatul (1) din convenție. Recurentele ridică o serie de alte obiecții în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, considerând, printre altele, că faptele erau prescrise, căOFIVAL și vămile s-au bazat în principal pe două pagini ale unuia dintre rapoartele întocmite de Comisia Comunităților Europene cu încălcarea normelor contradictorii, că aceste rapoarte conțineau, în plus, inconsecvențe și, în cele din urmă, că procesul Declarația vămilor nu avea nici o forță probatorie. Recurentele se plâng de lipsa comunicării concluziilor dlui comisar al guvernului înainte de ședință în fața instanțelor administrative și de imposibilitatea de a răspunde la acestea și critică, de asemenea, participarea comisarului guvernului la deliberări și invocă art. 6 alineatul (1) din convenție, ale cărui dispoziții relevante se citesc astfel. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) În ceea ce privește lipsa de comunicare a concluziilor comisarului guvernului, Curtea amintește că principiul egalității de arme Kress c. Franța [GC], Hotărârea din 7 iunie 2001, n 39594/98, CEDO 2001, punctul 72. Or, Curtea a statuat deja că, independent de faptul că, în majoritatea cazurilor, concluziile comisarului guvernului nu fac obiectul unui document scris, reiese în mod clar din desfășurarea procedurii în fața Consiliului de Stat că comisarul guvernului își prezintă concluziile oral pentru prima dată la ședința publică de judecată a cauzei și că atât părțile la instanță, cât și judecătorii și publicul descoperă sensul și conținutul acesteia cu această ocazie ( Kress, citată anterior, punctul 73. Recurentele nu pot beneficia de dreptul la egalitate de arme recunoscut prin art. 6 alineatul (1) din Convenție pentru a primi dreptul de a primi, înainte de ședință, concluzii care nu au fost comunicate celeilalte părți la instanță, raportorului sau judecătorilor din cadrul formațiunii de judecată. Prin urmare, nu se stabilește nicio încălcare a egalității armelor (ibidem În ceea ce privește imposibilitatea părților de a răspunde concluziilor comisarului guvernului în urma ședinței de judecată, Curtea a arătat deja că, spre deosebire de cauza Reinhardt și Slimane-Kaid (hotărârea Franța din 31 martie 1998, Reinhardt și Slimane-Kaid (hotărârea Curții din 31 martie 1998, Rec. 1998-II), în cadrul procedurii în fața Consiliului de Stat, avocații care doresc acest lucru pot solicita comisarului guvernului, înainte de ședință, sensul general al concluziilor sale. Pe de altă parte, părțile pot replica printr-o notă deliberată, la concluziile comisarului guvernului, ceea ce permite și este esențial pentru Curte să contribuie la respectarea principiului contradicției. În cele din urmă, în cazul în care comisarul guvernului ar invoca oral în cadrul ședinței un motiv care nu a fost invocat de către părți, președintele formațiunii de judecată ar amâna cazul pentru a permite părților să dezbată cazul (Kress, citată anterior, punctul 76). În speță, Curtea arată că societățile reclamante, reprezentate de avocați, și-au exercitat dreptul de a depune o notă deliberată în fața Curții Administrative de Apel și a Consiliului de Stat. Prin urmare, acest motiv trebuie respins ca fiind vădit nefondat, în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din convenție. În ceea ce privește participarea comisarului guvernului la deliberările instanțelor administrative, în stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. Recurentele se plâng, de asemenea, de durata procedurii în ceea ce privește dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din convenție. În situația actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestei plângeri și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. Recurentele ridică o serie de alte obiecții în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, considerând, printre altele, că faptele erau prescrise, căOFIVAL și vămile s-au bazat în principal pe două pagini ale unuia dintre rapoartele întocmite de Comisia Comunităților Europene cu încălcarea normelor contradictoriii, că raportul conținea, în plus, neconcordanțe și, în sfârșit, că procesul-verbal al vămilor nu avea nicio forță probantă. Curtea amintește că, în temeiul articolului 19 din convenție, aceasta are sarcina de a asigura respectarea angajamentelor care decurg din convenție pentru părțile contractante. În special, nu îi revine sarcina de a cunoaște erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție (a se vedea, printre altele, García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDO 1999-I). Curtea amintește, de asemenea, că nu trebuie să se substituie instanțelor naționale competente în primul rând pentru a judeca eligibilitatea probelor (a se vedea în special Hotărârea din 12 iulie 1988, seria A n 140, p. 29, § 46 Miailhe c. Franța (n, Hotărârea din 26 septembrie 1996, Rec., 1996-IV, p. 1338, § 43). Cu toate acestea, Comisia trebuie să se asigure că procedura a avut, în ansamblu, un caracter echitabil. În speță, Curtea constată că recurentele, asistate de avocații lor, au beneficiat efectiv de o procedură contradictorie în fața acestor instanțe. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a identificat nicio formă de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor recurentelor întemeiate pe participarea comisarului guvernului la deliberările instanțelor administrative și pe durata procedurii ; Declară Santiago Quesada Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-07-27
0,96
AFFAIRE CED VIANDES ET AUTRE c. FRANCE
ministère des Affaires étrangères. 3. Le 10 mars 2005, la première section a déclaré la requête partiellement irrecevable et a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs tirés de la présence du commissaire du gouvernement aux délibéré
CtEDO 2010-10-12
0,92
SARL COMPTOIR AIXOIS DES VIANDES c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 19863/08 présentée par SARL COMPTOIR AIXOIS DES VIANDES contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 12 octobre 2010 en une chamb
CtEDO 2005-01-25
0,92
CASSA SARL c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 77239/01 présentée par CASSA SARL contre la France La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 25 janvier 2005 en une chambre composée de
CtEDO 2006-05-02
0,91
AFFAIRE DE LUCA c. FRANCE
Le 12 septembre 2005, la deuxième section a décidé de communiquer au Gouvernement le grief tiré de l’iniquité de la procédure devant la chambre criminelle de la Cour de cassation, résultant de l’absence de communication au requérant ou à so
CtEDO 2005-03-10
0,91
LATRY c. FRANCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 50609/99 présentée par Guy LATRY contre la France La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 10 mars 2005 en une chambre composée de : MM. C.L. Ro
Sursă