- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 martie 2005
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Accardo împotriva Italiei
Traducere în română Auto
CAUZA TERZĂ A SECȚIUNEI DE ACACARDO c. ITALIA (Doc. nr. 62913/00) JUDGMENTUL (Resoluție în limba franceză) STRASBOURG 17 martie 2005 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Accardo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: B.M.
Zupančič Președintele Hedigan Caflisch dna Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky dna Gyulumyan David Thór Björgvinsson, judecători și grefierul secțiunii Berger, deliberat în privat la 24 februarie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 62913/00) împotriva Republicii Italiene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („aceea Convenția”) de către o națională italiană, dna Rosa Accardo („reclamantul”), la 26 august 2000. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dna C. Ascione, avocat care practică în Torre Annunziata (Naples).
Guvernul contestat a fost reprezentat de agenții lor, dl Leanza și dl I.M. Braguglia, precum și de agenții lor succesivi, respectiv dl Esposito și dl F. Crisafulli. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii de evacuare. Curtea a examinat, de asemenea, această plângere în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. La 8 ianuarie 2004, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 decembrie 2004 și la 10 ianuarie 2005, Guvernul și, respectiv, reclamantul au prezentat declarații formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1936 și locuiește în Torre del Greco (Naples).
Ea este proprietara unui apartament din Torre del Greco, pe care l-a lăsat în G.V. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 2 iulie 1987, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1988 și l-a chemat să apară în fața magistratului Torre del Greco. Prin decizia din 9 octombrie 1987, care a fost făcută executivă în aceeași zi, magistratul Torre del Greco a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie anulate până la 31 decembrie 1989. 10. La 20 februarie 1990, reclamantul a notificat locatarului care l-a solicitat să abandoneze sediul. 11. La 20 martie 1990, ea i-a informat că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 10 mai 1990. 12. Între 10 mai 1990 și 13 septembrie 1999, judecătorul a făcut douăzeci și un încercări de recuperare a posesiunii.
Fiecare încercare s-a dovedit că nu are succes, deoarece reclamantul nu avea dreptul la asistență de poliție pentru executarea ordinului de posesie. 13. La 3 martie 2000, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. DREPTUL 14. La 1 decembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 8 000 de euro (opt mii de euro) dnei Rosa Accardo în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 62913/00. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 10 ianuarie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 8.000 de euro (opt mii de euro) care acoperă prejudiciu material și costuri pentru dna Rosa Accardo, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 62913/00 în așteptarea Curții.
Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). În această privință, Curtea consideră că a precizat deja natura și amploarea obligațiilor care iese în favoarea guvernului contestat în cazurile de expulzare a chiriașilor (a se vedea Immobiliare Saffi c. Italia) [GC], nr. 22774/93, ECHR 1999-V] și problema îndeplinirii acestor obligații sunt în prezent în așteptare în fața Comitetului de Miniștri.
Prin urmare, nu este necesară continuarea examinării prezentei cereri. În aceste circumstanțe, Curtea acceptă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendamentul Convenției și al articolului 62 § 3 din Regulamentul Curții. 17. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUS DECIZE SĂ scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Președintele grefierului Vincent Berger Bostjan M. Zupančič
THIRD SECTION
CASE OF ACCARDO v. ITALY (Application no. 62913/00) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 17 March 2005 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Accardo v. Italy, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of: Mr B.M. Zupančič , President , Mr J. Hedigan , Mr L. Caflisch , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr V. Zagrebelsky , Mrs A. Gyulumyan , Mr David Thór Björgvinsson, judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having deliberated in private on 24 February 2005, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 62913/00) against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mrs Rosa Accardo (“the applicant”), on 26 August 2000.
The applicant was represented before the Court by Mrs C. Ascione, a lawyer practising in Torre Annunziata (Naples). The respondent Government were represented by their Agents, Mr U. Leanza and Mr I.M. Braguglia, and by their successive co-Agents, respectively Mr V. Esposito and Mr F. Crisafulli.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the eviction proceedings. The Court has also examined this complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
On 8 January 2004, after obtaining the parties' observations, the Court declared the application admissible.
On 1 December 2004 and on 10 January 2005, the Government and the applicant respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant was born in 1936 and lives in Torre del Greco (Naples).
She is the owner of a flat in Torre del Greco, which she had let to G.V.
In a writ served on the tenant on 2 July 1987, the applicant informed the tenant that she intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 December 1988 and summoned him to appear before the Torre del Greco Magistrate.
By a decision of 9 October 1987, which was made enforceable on the same day, the Torre del Greco Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 31 December 1989.
On 20 February 1990, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.
On 20 March 1990, she informed him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 10 May 1990.
Between 10 May 1990 and 13 September 1999, the bailiff made twenty-one attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.
On 3 March 2000, the applicant recovered possession of the flat. THE LAW
On 1 December 2004, the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Italy offer to pay 8,000 euros (eight thousand euros) to Mrs Rosa Accardo with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 62913/00. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case. The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
On 10 January 2005, the Court received the following declaration signed by the applicant's representative: “I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 8,000 euros (eight thousand euros) covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mrs Rosa Accardo with a view to securing a friendly settlement of application no. 62913/00 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and applicant has reached. I further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). In this connection the Court considers that it has already specified the nature and extent of the obligations which arise for the respondent Government in cases concerning eviction of tenants (see Immobiliare Saffi v. Italy [GC], no. 22774/93, ECHR 1999-V), and the question of the performance of those obligations is currently pending before the Committee of Ministers. Therefore, a continuation of the examination of the present application is not required. In these circumstances the Court accepts that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 17 March 2005, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Vincent Berger Bostjan M. Zupančič Registrar President