CtEDO 22.03.2005 Auto

BOZLU ET GULTEKIN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.03.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BOZLU ET GULTEKIN c. TURQUIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE FINALĂ Cerere nr. 6136/00 prezentată de Gimine BOZLU și Erol GÜLTEK.N împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 22 martie 2005 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze mei Mularoni, Fura-Sandström, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 31 august 2000, având în vedere decizia parțială din 23 septembrie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții, domnul Gimine Bozlu și domnul Erol Gültekin (adică: Istanbul) sunt cetățeni turci, născuți în 1972 și, respectiv, 1959. La introducerea cererii, aceștia erau reținuți la casa de arestare din Üsküdar (Istanbul). Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Altay, avocat din Istanbul. Circumstanțele cazului Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 8 martie 2000, reclamanții au fost arestați de către polițiștii aflați în legătură cu secțiunea de combatere a terorismului din apropierea Direcției de Securitate din Istanbul, suspectați că fac parte dintr-o organizație ilegală, și anume TKP-ML/TIKKO (Partea Comunistă a Turciei În aceeași zi, polițiștii au întocmit un proces verbal de arestare și de arest pe care reclamanții l-au refuzat să îl semneze. La 10 martie 2000, reprezentantul dlui Gültekin a formulat opoziție la arestarea și arestarea clientului său în fața judecătorului-semetor în apropierea Curții de Securitate a statului Istanbul. La 11 martie 2000, după examinarea dosarului, acesta din urmă nu a identificat nicio neregulă în arestarea și în custodia în cauză, al cărei termen a fost stabilit la 12 martie 2000. La 12 martie 2000, judecătorul-sef a pronunțat prelungirea custodei reclamanților pentru o perioadă de trei zile. La 15 martie 2000, reclamanții au fost ascultați de procurorul republicii aproape de curtea de securitate a statului, în fața căreia au negat faptele care le-au fost reproșate și au extirpat de nevinovăția lor. În aceeași zi, ei au fost deferiți în fața judecătorului-sef care a ordonat arestarea lor provizorie. La 17 martie 2000, au contestat ordinul de arest provizoriu în fața Curții de Securitate a statului Istanbul. La 21 martie 2000, având în vedere dosarul și dovezile, Curtea a respins cererea reclamanților și a pronunțat reținerea lor provizorie. La 12 aprilie 2000, procurorul Republicii i-a acuzat pe reclamanți pentru că au încercat să modifice Constituția Republicii Turcia în numele TKP-ML/TIKKO și, respectiv, pentru ajutor și asistență la această organizație. La 29 iunie 2001, Curtea de Securitate a statului a pronunțat eliberarea provizorie a domnului Bozlu, care suferă de boala Wernicke Korsakoff. octombrie 2003, Curtea a condamnat-o la 18 ani și nouă luni de închisoare în temeiul articolului 168 alineatul (1) din Codul Penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului și l-a condamnat pe domnul Gültekin la o pedeapsă de trei ani și nouă luni de închisoare în temeiul articolelor 169 din Codul Penal și 5 din Legea nr. 3713. Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamanții se plâng de durata detenției lor. ÎN DREPT la 21 ianuarie 2005, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că guvernul turc oferă dlui Gimine Bozlu și dlui Erol Gültekin, cu titlu gratuit, suma de 1 800 EUR (o mie opt sute de euro) fiecăruia pentru daune și suma globală de 1 500 EUR (mii de cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, reprezentând un total de 5 100 EUR (cinci mii de euro), în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. În decembrie 2004, Curtea primise următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților în calitate de reprezentant al reclamanților, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Gimine Bozlu și domnului Erol Gültekin, cu titlu gratuit, suma de 1 800 EUR (o mie opt sute de euro) fiecare pentru daune și suma globală de 1 500 EUR (mii de cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, reprezentând un total de 5 100 EUR (cinci mii de euro), în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că această declarație este soluționată definitiv, în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanții. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-09-23
0,97
BOZLU et GÜLTEKIN contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 61436/00 présentée par Ganime BOZLU et Erol GÜLTEKİN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 23 septembre 2003 en u
CtEDO 2005-05-31
0,96
AFFAIRE GÜLTEKİN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GÜLTEKİN ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 52941/99) ARRÊT Cette version a été rectifiée conformément à l'article 81 du règlement de la Cour le 6 décembre 2005. STRASBOURG 31 mai 2005 DÉFINITIF 31/08/2005 Cet arrêt
CtEDO 2000-04-27
0,95
GELEGEC ET ÖZDEMIR contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 27700/95 présentée par Elif GELGEÇ et Izzet ÖZDEMIR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 avril 2000 en une chambr
CtEDO 2003-10-21
0,95
DINLER contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 61443/00 présentée par Hasan DİNLER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 21 octobre 2003 en une chambre composée
CtEDO 2000-10-03
0,95
D.A. ET B.Y. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45736/99 présentée par D. A. et B. Y. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 3 octobre 2000 en une chambre composée
Sursă