SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MAHMUT KESKÂN c. TURQUE (solicitarea nr. 40456/98) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 29 martie 2005 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă în cauza Mahmut Keskin c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa, președintele A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze doamna Mularoni, Fura-Sandström, judecători, și a dnei S. Dolle, graffière de section, După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 martie 2005, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 40156/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Mahmut Keskin ( La 4 martie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul este reprezentat de dl Haluk Türkmen, avocat la Ordu. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită celei de-a doua secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 9 martie 2000, aceasta a decis să prezinte cererea guvernului cu privire la motivul întemeiat pe 6 alineatul (1) din convenție și a declarat inadmisibil restul doleanțelor. noiembrie 2001 și 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o decizie din 21 octombrie 2003, camera a declarat cererea admisibilă. La 15 noiembrie 2004, după un schimb de corespondență, graffière a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 14 decembrie 2004 și, respectiv, 1 februarie 2005, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. Reclamantul s-a născut în 1956 și, în prezent, s-a stabilit la Kiev, în timpul faptelor, locuiește în Turcia. 10. La 13 noiembrie 1980, suspectat de apartenență la organizația armată ilegală, Dev-Yol, reclamantul a fost arestat și arestat. 11. La 18 februarie 1981, a fost arestat provizoriu la casa de arestare militară de la Amasiaa. 12. Procurorul general de lângă curtea marțială l-a acuzat pe reclamant de complicitate la uciderea unui subofițer. 13. În 1986, reclamantul a fost transferat la casa de arestare militară din Erzincan, iar la 24 august 1988 a fost eliberat temporar. Printr-o hotărâre pronunțată la această dată din urmă, Curtea Marțială de la Erzincan l-a condamnat pe reclamant la 15 ani de închisoare pentru faptele care i-au fost reproșate. 15. Reclamantul s-a ocupat de casare. 16. Între timp, curțile martiale au fost abolite prin intrarea în vigoare a Legii din 27. În decembrie 1993 și, astfel, Curtea de Casație a devenit competentă să cunoască cauza reclamantului. 17. Prin hotărârea din 3 iulie 1995, Înalta Instană infirmă hotărârea atacată, pe motiv că stabilirea faptelor nu era solidă și că, în plus, condamnarea reclamantului trebuia să intre sub incidența articolului 146 alineatul (1) din Codul penal și nu a articolului 168 alineatul 18. Dosarul cauzei a fost trimis în fața Curții de Assesie din Ankara, care a declarat acțiunea publică stinsă prin aplicarea prescripției la 24 iunie 1997. ÎN DREPT 19. Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că, în cadrul cererii nr. 40156/98, guvernul Republicii Turcia propune plata către dl. Mahmut Keskin, cu titlu gratuit, suma de 17 000 EUR (șaptesprezece mii EUR) în cazul retragerii cererii pe care a depus-o în fața Curții. Această sumă, care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită fără orice taxă aplicabilă în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. de la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în temeiul articolului 43 alineatul (1) din Convenție după pronunțarea hotărârii sale. 20. La rândul său, reprezentantul reclamantului a transmis declarația pe care o prezintă. În calitate de reprezentant al dlui Mahmut Keskin, observ că guvernul Republicii Turcia este pregătit să plătească reclamantului, cu titlu gratuit, suma de 17 000 EUR (șaptesprezece mii EUR) în cazul retragerii cererii nr. 40166/98 prezentată în fața Curții. 000 EUR, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere de retragere a cererii și, în plus, renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii. Declar cauza soluționată definitiv prin decontarea sumei suplimentare și mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii Curții în această cauză, trimiterea acesteia la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 21. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 29 martie 2005 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE MAHMUT KESKİN c. TURQUIE
(Requête n
o
40156/98)
ARRÊT
(Règlement amiable)
29 mars 2005
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme
En l'affaire Mahmut Keskin c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
J.-P.
Costa
, président,
A.B.
Baka
,
R.
Türmen
,
K.
Jungwiert
,
M.
Ugrekhelidze
,
Mmes
A.
Mularoni,
E.
Fura-Sandström,
juges,
et de Mme S.
Dollé,
greffière de section,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 8 mars 2005,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
40156/98) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Mahmut Keskin («
le requérant
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 4 mars 1997 en vertu de l'ancien article
25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté par M
e
Haluk Türkmen, avocat à Ordu. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
3.
Le requérant alléguait sur le terrain de l'article 6 § 1 de la Convention, que la procédure pénale intentée contre lui a connu une durée excessive. Il faisait aussi grief d'une violation des articles 3, 5, 9 et 10 de la Convention.
4.
La requête a été transmise à la Cour le 1
er
novembre 1998, date d'entrée en vigueur du Protocole n
o
11 à la Convention (article 5 § 2 du Protocole n
o
11).
5.
La requête a été attribuée à la deuxième section de la Cour (article 52
§
1 du règlement de la Cour). Le 9 mars 2000, celle-ci a décidé de porter la requête à la connaissance du Gouvernement quant au grief tiré de 6 § 1 de la Convention et a déclaré irrecevable le restant des doléances.
6.
Les 1
er
novembre 2001 et 2004, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la deuxième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
7.
Par une décision du 21 octobre 2003, la chambre a déclaré la requête recevable.
8.
Le 15 novembre 2004, après un échange de correspondance, la greffière a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article 38 § 1 b) de la Convention. Les 14 décembre 2004 et 1
er
février
2005 respectivement, le requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
9.
Le requérant est né en 1956. Actuellement domicilié à Kiev, à l'époque des faits, il résidait en Turquie.
10.
Le 13 novembre 1980, soupçonné d'appartenance à l'organisation armée illégale, Dev-Yol, le requérant fut arrêté et placé en garde à vue.
11.
Le 18 février 1981, il fut mis en détention provisoire à la maison d'arrêt militaire d'Amasya.
12.
Le procureur général près la cour martiale inculpa le requérant pour complicité de meurtre d'un sous-officier.
13.
En 1986, le requérant fut transféré à la maison d'arrêt militaire d'Erzincan et le 24 août 1988 il fut libéré à titre provisoire.
14.
Par un jugement rendu à cette dernière date, la cour martiale d'Erzincan condamna le requérant à une peine de quinze ans d'emprisonnement pour les faits qui lui étaient reprochés.
15.
Le requérant se pourvut en cassation.
16.
Dans l'intervalle, les cours martiales furent abolies par l'entrée en vigueur de la loi du 27
décembre 1993 et, ainsi, la Cour de cassation devint compétente pour connaître de l'affaire du requérant.
17.
Par un arrêt du 3 juillet 1995, la haute juridiction infirma le jugement attaqué, au motif que l'établissement des faits n'était pas solide et que, de surcroît, la condamnation du requérant devait relever de l'article 146 § 1 du code pénal et non de l'article 168 § 1.
18.
Le dossier de l'affaire fut renvoyé devant la cour d'assises d'Ankara, laquelle déclara l'action publique éteinte par l'effet de la prescription le 24
juin 1997.
19.
La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare que dans le cadre de la requête n
o
40156/98, le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser à M. Mahmut Keskin, à titre gracieux, la somme de 17 000 euros (dix-sept mille EUR) en cas de retrait de la requête qu'il a introduite devant la Cour. Cette somme, couvrant tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera payée exempte de toute taxe éventuellement applicable dans les trois mois suivant la date de notification de l'arrêt rendu par la Cour conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A
compter de l'expiration dudit délai de trois mois et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le versement vaudra règlement définitif de l'affaire.
Enfin, le Gouvernement s'engage à ne pas solliciter le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre au titre de l'article 43 § 1 de la Convention une fois que la Cour aura rendu son arrêt.
»
20.
De son côté, le représentant du requérant a fait parvenir la déclaration que voici
:
«
En ma qualité de représentant de M. Mahmut Keskin, je note que le Gouvernement de la République de Turquie est prêt à verser au requérant, à titre gracieux, la somme de 17
000
euro (dix-sept mille EUR) en cas de retrait de la requête n
o
40156/98 introduite devant la Cour. Cette somme de 17
000 EUR, exempte de toute taxe éventuellement applicable, couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A compter de l'expiration dudit délai de trois mois et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J'accepte cette proposition de retrait de la requête et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée par le règlement de la somme susdite et m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt de la Cour dans cette affaire, le renvoi de celle-ci à la Grande Chambre en application de l'article 43 § 1 de la Convention.
»
21.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62 § 3 du règlement).
22.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 29 mars 2005 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
S.
Dollé
J.-P.
Costa
Greffière
Président