BACKMAN c. SAINT-MARIN

Secțiunea a treia Cerere nr. 70295/01 prezentată de Maria Helena BACKMAN împotriva San Marino Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 5 aprilie 2005 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Caflisch Bilsan Zagrebelsky mes Gyulumyan Jaeger, Tsatsa-Nikolovska, judecători și domnul Villiger, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 19 mai 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, reclamanta, Maria Helena Backman, este cetățean italian, născută în 1965 și rezidentă în Bologna.

Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, dl L.L. Daniele, și de co-agentul său, dl Bellati Ceccoli. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Printr-un act depus la 8 iunie 1993, recurenta a atribuit Institutul pentru Securitate Socială ( a autorizat asignarea ISS și a stabilit o ședință la 9 septembrie 1993 pentru prezentarea părților. Începând cu această dată și până în iunie 2004, au avut loc mai multe ședințe, în cursul cărora au fost audiați martori și doi experți au depus rapoarte de expertiză. În septembrie 2004, părțile au încheiat o soluționare amiabilă. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge că procedura civilă la care a fost parte a avut o durată excesivă.

ÎN DREPT la 14 februarie 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, L.L. Daniele, agent guvernamental la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declară că guvernul San Marino propune plata sumei de 8 000 de euro către M.H. Backman în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. La 2 februarie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamantă: Subsemnatul M.H. Backman, ia act de faptul că guvernul din San Marino este pregătit să-mi plătească suma de 8 000 EUR în vederea unei soluționări amiabile a cazului care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva San Marino cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Mark Villiger Boštjan M. Zupančič Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 70295/01 présentée par Maria Helena BACKMAN contre Saint-Marin La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 5 avril 2005 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , L. Caflisch , C. Bîrsan , V. Zagrebelsky , M mes A. Gyulumyan , R. Jaeger, M. Tsatsa-Nikolovska, juges , et de M. M. Villiger, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 19 mai 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante, Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Maria Helena Backman, est une ressortissante italienne, née en 1965 et résidant à Bologne.

Le gouvernement défendeur est représenté par son agent, M. L.L. Daniele, et par son coagent, M. G. Bellati Ceccoli. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Par un acte déposé le 8 juin 1993, la requérante assigna l'Institut pour la Sécurité Sociale (« ISS ») devant le Commissario della Legge (« le Commissario ») V.P. afin d'obtenir la réparation des dommages subis lors de son accouchement et le remboursement des frais et honoraires de la procédure. Le 9 juin 1993, le Commissario autorisa l'assignation de l'ISS et fixa une audience au 9 septembre 1993 pour la comparution des parties. A partir de cette date et jusqu'en juin 2004, plusieurs audiences eurent lieu, au cours desquelles des témoins furent entendus et deux experts déposèrent des rapports d'expertise.

En septembre 2004, les parties conclurent un règlement amiable. GRIEF Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de ce que la procédure civile à laquelle elle a été partie a connu une durée excessive. EN DROIT Le 14 février 2005, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, L.L. Daniele, agent du Gouvernement auprès de la Cour européenne des Droits de l'Homme, déclare que le gouvernement saint-marinais offre de verser à M me M.H. Backman la somme de 8 000 euros en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme. Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention. » Le 2 février 2005, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la requérante : « Je soussignée M.H. Backman, note que le gouvernement saint-marinais est prêt à me verser la somme de 8 000 euros en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.

Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de Saint-Marin à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée. La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.

En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.

Mark Villiger Boštjan M. Zupančič Greffier adjoint Président