SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 22025/02 prezentată de Antonella GRECO împotriva San Marino Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 martie 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Butkevych Zagrebelsky Jočienė, Popović, judecători S. Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 24 mai 2002, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamant, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluții confidențiale a cauzei, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie: Recurenta, dl Antonella Greco, este o resortisantă sfântă marineză, născută în 1963 și rezidentă în Borgo Maggiore.
Este reprezentată în fața Curții de domnul Bruno Micolano și Valeria Fabj, avocați din Bologna (Italia). Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, dl L.L. Daniele, și de coagentul său, dl G. Bellati Ceccoli. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: printr-un act depus la 26 aprilie 1994, recurenta a fost atribuită de soțul ei, dl C., în fața Comitetului pentru protecția vieții private (Commissario della Legge Commissaio) pentru a obține separarea lor de corp (procedura civilă nr. 127/94). la cererea reclamantei, data la care reclamanta a fost reținută a fost înaintată la 12 mai 1994 din cauza tensiunilor existente între soți. La acea dată, părțile au menționat problema custodiei copilului și a împărțirii casei în două apartamente.
printr-o ordonanță din 13 mai 1994 Mai 1994, Comisarul a numit un expert în problema locuinței, a solicitat un raport Serviciului de Securitate Socială însărcinat cu minorii (inclusiv Ufficio Servizio Minori) în ceea ce privește posibilitățile de a încredința custodia unuia sau altuia părinte sau în comun și a acordat, cu titlu provizoriu, o pensie alimentară reclamantei pentru copilul său. La 7 noiembrie 1996, dl C. a făcut apel la această decizie și a solicitat recuzarea Comisiei la 17 iunie 1997, magistratul director desemnează un alt Commissario.
care, la 18 iunie 1997, a indicat că cauza suspendării a încetat, procedura putea să reia și că el admitea recursul la decizia din 11 octombrie 1996. La 11 iulie 1997, Comisarul a autorizat citația reclamantei și la rejudecare a părților a avut loc la 11 septembrie 1997. Punerea în deliberare a avut loc la 27 aprilie 2000 și la 5 mai 2000, Comisarul a dispus transmiterea dosarului judecătorului civil daippi (Guidice delle Appellazioni Civivi). După cererea acestui judecător de a se abține mai întâi a fost primul Comisar al celor trei care au fost numiți pentru procedură noiembrie 2000, judecătorul a reformat parțial ordonanța din 11 octombrie 1996 și l-a numit pe șeful departamentului pentru minori ca expert, permițând în același timp părților să-și numească proprii experți.
La 16 iulie 2001 a fost stabilit calendarul întâlnirilor cu experții. Raportul de experiență nu a fost încă depus la grefa la 6 iunie 2002. La 25 aprilie 2003, ar fi fost depus un raport de competență și copilul ar fi fost încredințat custodia tatălui, deoarece reclamanta lucra la Florența. Procedura ar fi încă în curs de desfășurare. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii. ÎN DREPT Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului Eu, Guido Bellati Ceccoli, co-agent al guvernului, declară că guvernul din San Marino oferă dlui Antonella Greco suma de 18 000 EUR pentru un regulament Această sumă, care va acoperi, cu titlu global, orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.
În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea a primit următoarea declarație, semnată de unul dintre consiliile recurentei Subsemnat, Bruno Micolano, avocat, notă că guvernul sfânt marin este pregătit să plătească dlui Antonella Greco suma de 18 000 de euro în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi, cu titlu global, orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva San Marino cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile.
Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa greenier Președinte
DÉCISION Requête n o 22025/02 présentée par Antonella GRECO contre Saint-Marin La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 21 mars 2006 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , I. Cabral Barreto , V. Butkevych , V. Zagrebelsky , M me D. Jočienė, M. D. Popović, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 24 mai 2002, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Antonella Greco, est une ressortissante saint ‑ marinaise, née en 1963 et résidant à Borgo Maggiore.
Elle est représentée devant la Cour par M es Bruno Micolano et Valeria Fabj, avocats à Bologne (Italie). Le gouvernement défendeur est représenté par son agent, M. L.L. Daniele, et par son coagent, M. G. Bellati Ceccoli. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Par un acte déposé le 26 avril 1994, la requérante fut assignée par son conjoint, M. C., devant le Commissario della Legge (« le Commissario ») afin d’obtenir leur séparation de corps (procédure civile n o 127/94). Le 27 avril 1994, le Commissario autorisa l’assignation de la requérante et fixa une audience au 25 mai 1994 pour la comparution des parties. A la demande de la requérante, la date de l’audience fut avancée au 12 mai 1994 en raison des tensions existantes entre les époux.
A cette date les parties évoquèrent la question de la garde de l’enfant et de la division de la maison en deux appartements. Par une ordonnance du 13 mai 1994, le Commissario nomma un expert pour la question de l’habitation, demanda un rapport au service de la Sécurité Sociale chargé des mineurs (« l’Ufficio Servizio Minori ») en ce qui concerne les possibilités de confier la garde à l’un ou l’autre parent ou de façon conjointe et accorda à titre provisoire une pension alimentaire à la requérante pour son enfant. Le 11 octobre 1996, le Commissario admit qu’une expertise soit effectuée sur les relations de l’enfant avec ses parents et demanda aux parties si possible de se mettre d’accord sur l’expert à nommer faute de quoi il le choisirait.
Le 7 novembre 1996, M. C. fit appel de cette décision et demanda la récusation du Commissario . Le 17 juin 1997, le magistrat dirigeant désigna un autre Commissario qui, le 18 juin 1997, indiqua que la cause de suspension ayant cessé, la procédure pouvait reprendre et qu’il admettait l’appel sur la décision du 11 octobre 1996. Le 11 juillet 1997, le Commissario autorisa la citation de la requérante et l’audience de comparution des parties eut lieu le 11 septembre 1997. La mise en délibéré eut lieu le 27 avril 2000 et le 5 mai 2000, le Commissario ordonna la transmission du dossier au juge civil d’appel ( Giudice delle Appellazioni Civili).
Suite à la demande de ce juge de s’abstenir – il avait été le premier Commissario des trois ayant été nommés pour la procédure – le 4 août 2000, le magistrat dirigeant nomma un autre Commissario . Par un jugement du 10 novembre 2000, publié à l’audience du 28 novembre 2000, le juge réforma en partie l’ordonnance du 11 octobre 1996 et nomma le chef du service chargé des mineurs comme expert, tout en autorisant les parties à nommer leurs propres experts. Le 16 juillet 2001 fut établi le calendrier des rencontres avec les experts. Le rapport d’expertise n’était pas encore déposé au greffe au 6 juin 2002. Au 25 avril 2003, un rapport d’expertise aurait été déposé et l’enfant aurait été confié à la garde du père car la requérante travaillait à Florence.
La procédure serait encore pendante. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure. EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, Guido Bellati Ceccoli, coagent du Gouvernement, déclare que le gouvernement saint-marinais offre de verser à M me Antonella Greco la somme de 18 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira, à titre global, tout préjudice ainsi que les frais et dépens, sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.
A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par un des conseils de la requérante : « Je soussigné, Bruno Micolano, avocat, note que le gouvernement saint ‑ marinais est prêt à verser à M me Antonella Greco la somme de 18 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira, à titre global, tout préjudice ainsi que les frais et dépens, sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de Saint-Marin à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
» La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président