Ritrovo Lavoratori Ventoso împotriva statului San Marino

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 395/05 prezentată de societatea RITOVO LAVORATORI VENTOSO împotriva San Marino Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Sally Dolle; graffiter al secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 11 decembrie 2004, având în vedere declarația oficială unilaterală a guvernului San Marino după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Recurenta, Ritrovo Lavoratori Ventoso, este o asociație cooperativă din San Marino cu sediul la Ventoso di Borgo Maggiore (Sfântul Marin).

Este reprezentată în fața Curții de către dl R. Bonelli, avocat în San Marino. Guvernul San Marinoez este reprezentat de agentul său, dl L.L. Daniele, și de coagentul său, dl Bellatti Ceccoli. Recurenta a fost parte la o procedură privind dreptul de preempționare al locatarului unei clădiri pe care o pusese în vânzare, în care se afla la 5 martie 1990 (data la care recurenta a fost sesizată în fața Comisarului della Legge) la 7 iunie 2004 (data la care a fost publicată hotărârea în cauza din 24 iunie 2004). GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de durata generală a procedurii.

ÎN JUST la 8 aprilie 2009, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație unilaterală, datată 30 martie 2009 Întrucât încercările între părți de a ajunge la o soluționare amiabilă au eșuat, guvernul dorește să facă cunoscut, prin intermediul unei (...) declarații unilaterale, faptul că recunoaște că procedura internă în litigiu a trecut printr-o perioadă excesivă de timp și, prin urmare, este dispus să plătească Ritrovo Lavoratori Ventoso o despăgubire pentru prejudiciul unei sume de 19 000 de euro, sumă pe care o consideră adecvată în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral (18 000 de euro), precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată (1 000 de euro) ale cererii pendinte în fața Curții.

Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat mai sus, Ö se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul propune ca aceste angajamente să fie considerate de Curte drept un alt motiv, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție care justifică eliminarea cererii de rol.

La 27 aprilie 2009, Curtea a transmis această declarație recurentei, care, la 5 mai 2009, a declarat că a optat pentru faptul că suma propusă nu a ținut seama în mod suficient de prejudiciul cauzat de inflație și de creșterea semnificativă a prețurilor imobilelor. În temeiul articolului 37 din Convenție, Curtea poate decide în orice moment să șteargă o cerere din rol atunci când circumstanțele permit să se dea la o parte una dintre concluziile enunțate la lit. (a), (b) (c) din acest articol. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl consideră existență, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. La art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea continuă totuși examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale impune acest lucru.

Curtea ia act de declarația oficială a guvernului și constată că, în lumina jurisprudenței sale (a se vedea Van Houten c. Țările de Jos (radiație), n 25149/03, CEDO 2005 Tierce c. San Marino (dec.) (radiation), n 29370/05, 27 martie 2008), angajamentele guvernului constituie o despăgubire proporțională cu prejudiciul suferit de reclamant și, prin urmare, nu mai este necesar să se continue examinarea cererii (articolul c)). , aceasta consideră că … În sfârșit, Curtea amintește că, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, Comitetul miniștrilor este competent să monitorizeze executarea hotărârilor definitive numai.

Cu toate acestea, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale în prezenta cauză, cererea ar putea fi reinclusă în rol, în temeiul articolului 37 alineatul (2) din convenție (a se vedea Josipović c Serbia (dec.), 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului și de modalitățile de asigurare a respectării angajamentelor asumate; hotărăște să șteargă cererea de rol în conformitate cu articolul c) din Convenție. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 395/05 présentée par la société RITROVO LAVORATORI VENTOSO contre Saint-Marin La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 novembre 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 11 décembre 2004, Vu la déclaration formelle unilatérale du gouvernement saint-marinais ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, Ritrovo Lavoratori Ventoso, est une association coopérative saint-marinaise ayant son siège à Ventoso di Borgo Maggiore (Saint-Marin).

Elle est représentée devant la Cour par M e R. Bonelli, avocat à Saint-Marin. Le gouvernement saint-marinais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. L.L. Daniele, ainsi que par son coagent, M. G. Bellatti Ceccoli. La requérante a été partie à une procédure concernant le droit de préemption du locataire d’un immeuble qu’elle avait mis en vente, s’étant étalée du 5 mars 1990 (date d’assignation de la requérante devant le Commissario della Legge ) au 7 juin 2004 (date de publication de l’arrêt d’appel, ensuite notifié à la requérante le 24 juin 2004). GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée globale de la procédure.

EN DROIT Le 8 avril 2009, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration unilatérale suivante, datée du 30 mars 2009 : « (...) Les tentatives entre les parties de parvenir à un règlement amiable ayant échoué, le Gouvernement souhaite faire savoir, par voie de (...) déclaration unilatérale, qu’il reconnaît que la procédure interne litigieuse a connu une durée excessive. Par conséquent, il est prêt à verser à Ritrovo Lavoratori Ventoso une indemnité pour préjudice d’un montant de 19 000 euros, somme qu’il considère appropriée à la lumière de la jurisprudence de la Cour. Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral (18 000 euros) ainsi que les frais et dépens (1 000 euros) de la requête pendante devant la Cour.

Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque Centrale Européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. Le Gouvernement propose que la Cour considère ces engagements comme un « autre motif », au sens de l’article 37 § 1 c) de la Convention justifiant de rayer la requête du rôle.

» Le 27 avril 2009, la Cour a transmis cette déclaration à la requérante, qui, le 5 mai 2009, a déclaré qu’elle s’y opposait au motif que la somme proposée ne tenait pas suffisamment compte du dommage découlant de l’inflation et de l’augmentation conséquente des prix des immeubles. En vertu de l’article 37 de la Convention, la Cour peut à tout moment décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent d’aboutir à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) de cet article. L’article 37 § 1 c) l’habilite à rayer une affaire du rôle en particulier si : « (...) pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.

» L’article 37 § 1 in fine énonce : « Toutefois, la Cour poursuit l’examen de la requête si le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles l’exige. » La Cour prend acte de la déclaration formelle du Gouvernement. Elle note que, à la lumière de sa jurisprudence (voir Van Houten c. Pays-Bas (radiation), n o 25149/03, CEDH 2005 ‑ IX ; Tierce c. Saint-Marin (déc.) (radiation), n o 29370/05, 27 mars 2008), les engagements du Gouvernement constituent une réparation proportionnée au préjudice subi par la partie requérante et que, par conséquent, il n’y a plus lieu de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.

Enfin, la Cour rappelle que, conformément à l’article 46 § 2 de la Convention, le Comité des Ministres est compétent pour surveiller l’exécution des arrêts définitifs uniquement. Néanmoins, au cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale dans la présente affaire, la requête pourrait être réinscrite au rôle, en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (voir Josipović c Serbie (déc.), n o 18369/07, 4 mars 2008). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, 1. Prend acte des termes de la déclaration du Gouvernement et des modalités pour assurer le respect des engagements pris ; 2. Décide de rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 § 1 c) de la Convention.

Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente