SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 29370/05 prezentată de Jean-Marc TIERCE împotriva San Marino Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 27 martie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători și Sally Dolle Griffière de secțiune Având în vedere cererea formulată mai sus la 30 iunie 2005, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei Având în vedere declarația guvernului francez de a invoca dreptul său de a se invoca în cadrul procedurii [art. 36 alineatul (1) din Convenție și art. 1 litera (b) din Regulamentul Curții] Având în vedere declarația oficială unilaterală a guvernului din San Marino, După ce a deliberat, face următoarea decizie: recurentul, dl Jean-Marc Tierce, este un resortisant francez, născut în 1950 la Dieppe (Franța) și rezident la Galazano (Sfântul Marin). El este reprezentat în fața Curții de către domnul A. Masiello, avocat la Cailungo (Sfântul Marin). Guvernul San Marino ( La 30 iunie 1994, C.B. l-a înaintat pe reclamant în fața Commissario della Legge. pentru a obține repararea daunelor suferite ca urmare a punerii sub acuzare pentru care reclamantul fusese condamnat la 7 mai 1993. La 22 mai 2003, cauza a fost pronunțată în mod deliberat (irrotulazione printr-o hotărâre din 23 iunie 2003, al cărei text a fost depus la grefă și publicat în aceeași zi, Comisia a dispus redeschiderea procedurii de recurs. La 15 ianuarie 2004, părțile și-au prezentat concluziile și, la 16 ianuarie, cauza a fost pronunțată în mod deliberat. Prin hotărârea din 15 septembrie 2004, al cărei text a fost depus la grefă și publicat în aceeași zi, Comisarul a decăzut C.B. din cererea sa. La 12 noiembrie 2004, C.B. a interjet apel. printr-o hotărâre din 7 iulie 2006, al cărei text a fost depus la grefă la 10 iulie 2006, Iulie 2006 și publicat la 14 iulie 2006, instanța civilă a recursului a confirmat hotărârea de primă instanță. GRIEF Invochant la art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. ÎN Întrucât încercarea de a ajunge la o soluționare amiabilă a eșuat, guvernul dorește să facă cunoscut, prin (...) declarație unilaterală, că recunoaște că procedura internă în litigiu a trecut printr-o perioadă excesivă de timp. Prin urmare, este dispus să plătească domnului Jean-Marc Tierce o despăgubire pentru a aduce atingere unei sume de 15 000 EUR, sumă pe care o consideră adecvată în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral (14 000 EUR), precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată (1 000 EUR) ale cererii pendinte în fața Curții. Guvernul propune ca aceste angajamente să fie considerate de Curte ca fiind un alt motiv, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, care justifică eliminarea cererii de rol. La 13 decembrie 2007, Curtea a transmis declarația unilaterală menționată anterior reclamantului și, respectiv, guvernului francez. La data de 14 ianuarie 2008, reclamantul a declarat că a fost de acord cu declarația unilaterală a guvernului. În plus, la 8 octombrie 2007, guvernul din San Marino a declarat că suma pe care a angajat-o în mod unilateral să acorde reclamantului [...] va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. în cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat anterior, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată [egală] cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale (...). În temeiul articolului 37 din Convenție, Curtea poate decide în orice moment să șteargă o cerere din rol atunci când circumstanțele permit să se dea la o parte una dintre concluziile enunțate la lit. (a), (b) (c) din acest articol. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl consideră existență, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. La art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea continuă totuși examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale impune acest lucru. Pentru a stabili dacă aceasta trebuie să șteargă prezenta cerere de rol, Curtea va lua în considerare criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI, precum și Haran c. Turcia (radiation), n 2594/94, 26 martie 2002, Akman c. Turcia (radiation), n 37453/97, CEDO 2001-VI, Meriakri c. Moldova (radiation), n 53487/99, 1 martie 2005, Van Houten c. Țările de Jos (radiație), n 25149/03, 29 septembrie 2005. Curtea ia act de declarația oficială a guvernului. Ea constată că, în lumina jurisprudenței sale, angajamentele guvernului constituie o reparație proporțională cu prejudiciul suferit de reclamantă și că, prin urmare, nu mai este necesar să se continue examinarea cererii (articolul (c)). Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alin. (1) în fine, Comisia consideră că: În sfârșit, Curtea amintește că, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, Comitetul miniștrilor este competent să monitorizeze executarea hotărârilor definitive numai. Cu toate acestea, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale în prezenta cauză, cererea ar putea fi reinclusă în rol, în temeiul articolului 37 alineatul (2) din convenție (a se vedea Josipovic c Serbia (dec.), 18369/07, 4 martie 2008). În aceste circumstanțe, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului și de modalitățile de asigurare a respectării angajamentelor asumate; Decide de a elimina cererea de rol în conformitate cu articolul c) din Convenție. Sally Dollé Françoise Tulkens Modulul Președinte
Requête n
o
29370/05
présentée par Jean-Marc TIERCE
contre Saint-Marin
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 27 mars 2008 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Antonella Mularoni,
Ireneu Cabral Barreto,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
András Sajó,
juges,
et de Sally Dollé
,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 30 juin 2005,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire
;
Vu la déclaration du gouvernement français de se prévaloir de son droit d’intervenir dans la procédure (article 36 § 1 de la Convention et article
44
§
1 alinéa b) du Règlement de la Cour)
;
Vu la déclaration formelle unilatérale du gouvernement saint-marinais
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Jean-Marc Tierce, est un ressortissant français, né en 1950 à Dieppe (France) et résidant à Galazzano (Saint-Marin). Il est représenté devant la Cour par M
e
‑
Marin). Le gouvernement saint-marinais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. L.L. Daniele, ainsi que par son co-agent, M.
G.
Bellatti Ceccoli. Le gouvernement français est représenté par son agente, M
me
Le 30 juin 1994, C.B. assigna le requérant devant le
Commissario della Legge
afin d’obtenir la réparation des dommages subis à la suite du délit d’escroquerie pour lequel le requérant avait été condamné le 7
mai 1993.
Le 22 mai 2003, l’affaire fut mise en délibéré (
irrotulazione
).
Par un jugement du 23
juin
2003, dont le texte fut déposé au greffe et publié le même jour, le
Commissario
ordonna la réouverture de l
’instruction de l
’affaire.
Le 15 janvier 2004, les parties présentèrent leurs conclusions et, le 16
janvier, l’affaire fut mise en délibéré.
Par un jugement du 15 septembre 2004, dont le texte fut déposé au greffe et publié le même jour, le
Commissario
débouta C.B. de sa demande.
Le 12 novembre 2004, C.B. interjeta appel.
Par un arrêt du 7 juillet 2006, dont le texte fut déposé au greffe le 10
juillet 2006 et publié le 14 juillet 2006, le juge civil d’appel
confirma le jugement de première instance.
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure.
Le 6 décembre 2007, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration unilatérale suivante
:
« (...)
Les tentatives entre les parties de parvenir à un règlement amiable ayant échoué, le Gouvernement souhaite faire savoir, par voie de (...) déclaration unilatérale, qu’il reconnaît que la procédure interne litigieuse a connu une durée excessive.
Par conséquent, il est prêt à verser à M. Jean-Marc Tierce une indemnité pour préjudice d’un montant de 15
000 euros, somme qu’il considère appropriée à la lumière de la jurisprudence de la Cour. Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral (14
000 euros) ainsi que les frais et dépens (1
000 euros) de la requête pendante devant la Cour.
Le Gouvernement propose que la Cour considère ces engagements comme un «autre motif», au sens de l’article 37 § 1 c) de la Convention, justifiant de rayer la requête du rôle.
»
Le 13 décembre 2007, la Cour a transmis la déclaration unilatérale susmentionnée respectivement au requérant et au gouvernement français.
Le 14 janvier 2008, le requérant a déclaré qu’il s’opposait à la déclaration unilatérale du Gouvernement.
Par ailleurs, le 8 octobre 2007, le gouvernement saint-marinais avait déclaré que la somme qu’il s’engageait unilatéralement à octroyer au requérant
«
(...) sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme
»
tout en spécifiant que
«
à défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux [égal] à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage (...).»
En vertu de l’article 37 de la Convention, la Cour peut à tout moment décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent d’aboutir à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b)
ou
c) de cet article. L’article 37 § 1 c) l’habilite à rayer une affaire du rôle en particulier si
:
«
(...)
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
L’article 37 § 1
in fine
énonce
:
«
Toutefois, la Cour poursuit l’examen de la requête si le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles l’exige.
»
Pour déterminer si elle doit rayer la présente requête du rôle, la Cour tiendra compte des critères qui se dégagent de sa jurisprudence (voir
Tahsin Acar c. Turquie
[GC], n
o
26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI, ainsi que
Haran c. Turquie
(radiation), n
o
25754/94, 26 mars 2002,
Akman c. Turquie
(radiation), n
o
Meriakri c. Moldova
(radiation), n
o
53487/99, 1
er
mars 2005,
Van Houten c. Pays-Bas
(radiation), n
o
25149/03, 29
septembre 2005).
La Cour prend acte de la déclaration formelle du Gouvernement. Elle note que, à la lumière de sa jurisprudence, les engagements du Gouvernement constituent une réparation proportionnée au préjudice subi par la partie requérante et que, par conséquent, il n’y a plus lieu de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)). Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.
Enfin, la Cour rappelle que, conformément à l’article 46 § 2 de la Convention, le Comité des Ministres est compétent pour surveiller l’exécution des arrêts définitifs uniquement. Néanmoins, au cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale dans la présente affaire, la requête pourrait être réinscrite au rôle, en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (voir
Josipovic c Serbie (déc.),
n
o
18369/07, 4 mars 2008).
Dans ces circonstances, il y a lieu de mettre fin à l’application de l’article 29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
1.
Prend acte
des termes de la déclaration du Gouvernement
et des modalités pour assurer le respect des engagements pris;
2.
Décide
de rayer la requête du rôle conformément à l’article
37
§
1
c) de la Convention.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Greffière
Présidente