CtEDO 19.04.2005 Auto

CASE OF PIRYANIK v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
19.04.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Damage, costs and expenses - global award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF PIRYANIK v. UKRAINE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE PIRYANIK v. UKRAINE (Declararea nr. 75788/01) HOTĂRÂREA STASBOURG aprilie 2005 FINAL 19/07/2005 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Piryanik v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca Camera compusă din: J.-P. Costa Președintele Cabral Barreto Türmen Butkevych Ugrekhelidze Doamna Fura-Sandström Jočienė, judecători și grefierul secțiunii Dollé, care au deliberat în privat la 22 martie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 75788/01) împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național ucrainean, dl Sergey Alekseyevich Piryanik („reclamantul”), la 17 mai 2001. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna Valeria Lutkovska, succedat de dna Zoriana Bortnovska. În aceeași dată, Curtea a hotărât că ar trebui să se aplice art. 29 § 3 din Convenție, iar admisibilitatea și meritul plângerii ar fi luate în considerare împreună. Reclamantul și Guvernul au depus observații cu privire la admisibilitatea și meritul (art. 54A). FACTE Reclamantul este un național ucrainean care s-a născut în 1970 și rezide în prezent în regiunea Lugansk. CIRCUMSTANCES A CAUZA. Reclamantul este un angajat al minei Kapustin a companiei Lysychanskugol deținute de stat (denumit în continuare „mina”), care este o divizie structurală a Ministerului Combustibilului și Energiei Ucrainei. Potrivit Guvernului, toate proprietățile minei au fost într-o mină din 24 iulie 1998. În plus, din august 1997, mina a avut dificultăți financiare și, prin urmare, salariile nu au fost plătite periodic angajaților săi. La 25 ianuarie 2001, comisia de litigii de muncă a minei („comisia”) a ordonat să plătească reclamantul UAH 4.037.60 [1] după această decizie, reclamantul s-a plâns la Curtea de Oraș Lysychansk („Tribunul Lysychansk”), în scopul de a iniția o procedură împotriva minei pentru a-și recupera salariul. Februarie 2001 Curtea Lysychansk a refuzat să ia în considerare plângerile reclamantului, deoarece comisia își permitea deja cererile și a acordat compensații în favoarea sa. 10. La 12 februarie 2001, Serviciul de Execuție Lysychansk („bailifii”) a inițiat procedurile de execuție. La 5 martie 2001, judecătorii au informat reclamantul că decizia comisiei nu a putut fi executată din cauza lipsei de fonduri ale minei. La 3 mai 2001, Departamentul Regional de Justiție Lugansk a confirmat acest lucru. 11. La 29 mai 2001, Curtea de Arbitraj a Lugansk a instituit o procedură de faliment împotriva minei pe baza cererii depuse de Compania Luganskoblenergo. La 17 iulie 2001, Curtea Regională de Comerț Lugansk a susținut soluționarea atinsă de părțile în acest caz și a întrerupt procedura de faliment. 12. La 16 octombrie 2001, Curtea comercială regională Lugansk a instituit o procedură de faliment împotriva minei pe baza cererii depuse de Gorlivka Engineering Plant . Aceste proceduri au fost de asemenea întrerupte, la 23 septembrie 2002, după o soluționare. 13. La 28 noiembrie 2003, mina a transferat UAH 4.037.60 [2] la contul reclamantului în cadrul Biroului Lysychansk al Băncii de Economii din Ucraina. 14. La 8 decembrie 2003, judecătorii au încheiat procedurile de executare în acest caz, având în vedere încheierea acestora. 15. La 12 iunie 2003, comisia a acordat reclamantului UAH 2.789.26 [3] în compensare pentru achizițiile salariale pentru perioada 2001-2003. 16. La 14 mai 2004, judecătorii au încheiat procedura de punere în aplicare în urma acestei proceduri, având în vedere încheierea acestora la 12 iunie 2003. II. HOTĂRÂREA DOMETĂ ȘI PRACTICĂ RELEVANTĂ 17. Legislația și practicile interne relevante sunt stabilite în hotărârile Romașov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004) și Dubenko v. Ucraina (nr. 74221/01, §§ 21-23, 11 ianuarie 2005). DREPTUL 18. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea deciziilor comisiei de litigii de muncă din 25 ianuarie 2001 și 12 iunie 2003, dat în favoarea sa împotriva minei de stat „Kapustin”. A susținut încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție, în măsura în care este relevantă, se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” Curtea remarcă că reclamantul a introdus noi plângeri în legătură cu faptul că autoritățile interne nu au pus în aplicare cea de-a doua decizie a comisiei din 12 iunie 2003, după comunicarea cauzei către guvernul contestat, decizia respectivă a fost, oricum, pusă în aplicare în întregime în mai puțin de un an, la 14 mai 2004. 20. În opinia Curții, noile plângeri nu sunt o elaborare a plângerii inițiale a reclamantului la Curte, depuse cu trei ani mai devreme, despre nerespectarea unei decizii anterioare a comisionului de plată a achizițiilor salariale reclamantului și pe care părțile le-au comentat. Prin urmare, Curtea consideră că nu este adecvat acum să ia aceste chestiuni separat (a se vedea Skubenko c. Ucraina (dec.), nr. 41152/98, 6 aprilie 2004). II. ADMISSIBILITATE Statutul victimei Reclamantului 21. Guvernul a subliniat că, ca decizie a comisiei din 25 de ani, În ianuarie 2001 au fost executate în totalitate de autoritățile naționale, reclamantul nu mai putea fi considerat o victimă a unei încălcări a drepturilor sale în temeiul articolului 6 § 1. Prin urmare, ei au propus ca cererea să fie declarată inadmisibilă sau eliminată din lista de cazuri a Curții. 22. Reclamantul nu este de acord. 23. Curtea constată că această chestiune a fost deja examinată în o serie de hotărâri (a se vedea Voytenko c. Ucraina, nr. 18966/02, hotărârea din 29 iunie 2004, § 35; Shmalko c. Ucraina , nr. 60750/00, hotărârea din 20 iulie 2004, § 34). În aceste cazuri, Curtea a concluzionat că reclamantul poate continua să revendice o presupusă încălcare a drepturilor garantate de art. 6 § 1 în ceea ce privește perioada în care decizia cu care se face plângere a fost respinsă (a se vedea decizia de mai sus Skubenko). Prin urmare, respinge obiecția Guvernului cu privire la lipsa statutului de victimă a prezentului solicitant. Obiecție cu privire la epuizarea recourslor interne 24. Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece el nu a depus o cerere la instanța internă care a contestat inactivitatea Serviciului de Stat a Bailiffs sau care a încercat să accelereze procedurile de executare în cazul său. 25. Reclamantul a contestat această acuzație. 26. Curtea reamintește jurisprudența sa recentă privind această chestiune (a se vedea Voytenko și Shmalko Hotărârile menționate mai sus, §§ 28-31 și, respectiv, 37-39, nu găsesc niciun motiv pentru a distinge prezenta cerere de aceste decizii anterioare. Prin urmare, aceasta concluzionează că reclamantul a fost absolvit de la urmărirea remediului invocat de Guvern și, prin urmare, a respectat cerințele art. 35 § 1 din Convenție. Concluziile privind admisibilitatea cererii 27. Curtea consideră, având în vedere argumentele părților, că plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție ridică chestiuni serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a meritelor. Prin urmare, Curtea concluzionează că cererea nu poate fi respinsă ca fiind manifestament nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă. III. CU ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 28. Guvernul a sugerat că nu există încălcarea art. 6 § 1 din Convenție în vederea executării hotărârii. 29. Reclamantul nu este de acord. 30. Curtea observă că statul este responsabil pentru datoriile întreprinderii în cauză și că decizia comisionului este echivalentul unei hotărâri (a se vedea Romashov c. Ucraina , §§ 39-41, citat mai sus). Immobiliare Saffi v. Italia [GC], nr. 22774/93, § 74, CEDH 1999-V). În cazul instantaneu, reclamantul nu ar fi trebuit să fi fost împiedicat să beneficieze de decizia dată în favoarea sa, care a avut o importanță majoră pentru el, pe baza presupuselor dificultăți financiare ale statului. 31. Curtea observă că decizia din 25 ianuarie 2001 a rămas neexecutată pentru o perioadă lungă de timp (doi ani și zece luni). A rămas astfel până la 28 noiembrie 2003, când suma totală a datoriei a fost plătită în cele din urmă reclamantului și procedurile de executare au fost încheiate (8 decembrie 2003). Prin urmare, Curtea consideră că, prin nerespectarea de doi ani și zece luni a măsurilor necesare pentru a se conforma deciziei menționate anterior, autoritățile au privat dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenția de a avea o mare parte din efectul lor util. Curtea constată, de asemenea, că a existat, în mod clar, o întârziere în executarea deciziei începând din ianuarie 2001 până la data comunicării cererii către guvernul contestat pentru observații. 60750/00, hotărârea din 20 iulie 2004, § 45). 33. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește neexecuția deciziei comisiei din 25 ianuarie 2001. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 34. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune și costuri și cheltuieli 35. Reclamantul, care nu a fost reprezentat legal în fața Curții, a solicitat prejudiciu material în ceea ce privește pierderea valorii atribuirii din cauza inflației, în urma unei lungi neexecuții a deciziei în favoarea sa. El a solicitat că UAH 30.000 (5000 EUR) în compensare. 36. Guvernul a susținut că reclamantul nu ar trebui acordată satisfacție echitabilă deoarece hotărârea a fost pusă în aplicare și nu a existat nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și daunele presupuse. 37. Evaluarea sa pe bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea atribuie reclamantului suma globală de EUR În ceea ce privește toate cererile și cheltuielile sale în urmărirea cererii sale în fața Curții. Dobânzile implicite 38. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, suma globală de 1.400 EUR (o mie patru sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că această sumă se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (c) cea de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale; Președintele grefierului Dolle J.-P. Costa [1] EUR 806.44. [2] A se vedea mai sus. [3] EUR 458.31.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă