CtEDO 25.04.2005 Auto

AFFAIRE CHASSAGNOU ET AUTRES CONTRE LA FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
25.04.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE CHASSAGNOU ET AUTRES CONTRE LA FRANCE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2005)26 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 aprilie 1999 (Marea Cameră) în cauza Chassagnou și altele împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 25 aprilie 2005, cu ocazia celei de-a 922-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 29 aprilie 1999 în cauza Chassagnou și altele și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție amintind că la originea acestei cauze se află trei cereri (n 25088/94, 28331/95 și 28443/95) îndreptate împotriva Franței, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, în temeiul fostului articol 25 din Convenție, prima de către dna Marie-Jeanne Chassagnou, dl René Petit și dna Simone Lasgrezas, la 20 aprilie 1994, a doua de către dnii. Leon Dumont, Pierre Galland, Andre Galland, Edward Petit, Michel Petit si Michel Pinon, la 29 aprilie 1995, si a treia, de doamna Josephine Montion, la 30 iunie 1995, toti cetateni francezi Reamintind că Comisia a declarat admisibile obiecțiunile reclamanților privind necunoașterea dreptului acestora la libertatea de conștiință și de asociere, precum și a dreptului lor la respectarea bunurilor lor din cauza obligației lor, în calitate de proprietari de terenuri, de a adera la asociații de vânătoare autorizate (ACCA) și de a autoriza vânătoarea pe proprietățile lor Reamintind că aceste cauze au fost aduse în fața Curții de către Comisie la 15 decembrie 1997 pentru prima și la 16 martie 1998 pentru celelalte două cauze considerate ca fiind în hotărârea sa din 29 aprilie 1999: Curtea a declarat, cu douăsprezece voturi la cinci, că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1, luată separat; - a declarat, cu paisprezece voturi la trei, că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, coroborat cu art. 14 din Convenție - cu 12 voturi la cinci, că a existat o încălcare a articolului 11 din Convenție, luată separat; - a spus, cu 16 voturi la una, că a existat o încălcare a articolului 11 din Convenție, coroborat cu art. 14; - a declarat, cu 16 voturi împotrivă, că nu este necesar să se examineze separat obiecția formulată în art. 9 din Convenție; a declarat în unanimitate că guvernul statului pârât trebuie să plătească fiecăruia dintre cei nouă solicitanți, în termen de trei luni, suma de 30 000 de franci francezi, pentru daune morale, cu o dobândă simplă de 3,47% pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plată; a respins în unanimitate cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 29 aprilie 1999, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție. Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile de ordin individual și general luate, în special modificarea legii nr. 64-696 din 10 iulie 1964 (denumită Legea Verdeille) incriminată de Curte în hotărârea sa în sensul unei obiecții de conștiință cinică, evitând astfel noi încălcări similare celor constatate de Curte cu privire la opozanții la vânătoare (a se vedea anexa la prezenta rezoluție) S-a asigurat că, la 10 decembrie 1999, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit părților reclamante sumele prevăzute în Hotărârea din 29 aprilie 1999, inclusiv dobânda de întârziere datorată, adică 954,59 franci francezi pentru fiecare dintre reclamanți Se declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2005)26 Informații furnizate de guvernul Franței La examinarea cauzei Chassagnou și altele de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește măsurile de ordin general, guvernul observă de la bun început că atenția autorităților în cauză a fost imediat atrasă asupra problemelor identificate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea Chassagnou. Într-adevăr, hotărârea a fost deja publicată în: CJP 11/1999 Revizuire juridică a mediului 3/99 Revizuirea franceză a dreptului administrativ. Apoi, pentru a da un efect deplin hotărârii Curții, Legea nr. 64-696 din 10 iulie 1964 (denumită Legea Verdelle) incriminată de Curte a fost modificată prin crearea unei posibilități de obiecție de conștiință cinică în favoarea opozanților la vânătoare. 2000-698 privind vânătoarea, care introduce acest amendament, a fost adoptată la 26 iulie 2000 și publicată în Jurnalul Oficial la 27 iulie 2000. În temeiul articolului 14 din această lege (în prezent articolul L422-10 din Codul Mediului) : Asociația Comunală [de Vânătoare (ATF) 5o Întrucât au făcut obiectul opoziției proprietarilor, unanimitatea coproprietarilor indivizi care, în numele convingerilor personale opuse practicării vânătorii, interzic, inclusiv pentru ei înșiși, exercitarea vânătorii asupra bunurilor lor, fără a aduce atingere consecințelor legate de răspunderea proprietarului, în special pentru daunele care ar putea fi cauzate de vânatul provenit din fondurile sale. În cazul în care proprietarul este o persoană juridică, opoziția poate fi formulată de către responsabilul organismului deliberant mandatat de acesta. Guvernul observă, de asemenea, că aplicarea dispozițiilor referitoare la ACCA, astfel cum au fost modificate prin Legea din 26 iulie 2002 menționată anterior, pare să fi ridicat încă câteva probleme în ceea ce privește posibilitățile de retragere a unui ACCA pentru persoanele care nu doresc să se prevaleze de o obiecție de conștiință. Aceste chestiuni au condus la o serie de proceduri, încă în curs de recurs, dar în care tribunalele administrative au decis în primă instanță, bazându-se pe principiile care decurg din jurisprudența de la Strasbourg și din Hotărârea Chassagnou, în special. În orice caz, guvernul consideră că, având în vedere efectul direct al Convenției europene a drepturilor omului și al jurisprudenței Curții Europene în dreptul francez, nu mai există niciun risc de noi încălcări similare celor constatate cu privire la reclamanții care se opun vânătorii în Hotărârea Chassagnou. , Guvernul ia notă de faptul că, de la intrarea în vigoare a noii legi, acestea pot invoca dreptul de obiecție de conștiință pe care l-a introdus. Guvernul Franței consideră că toate aceste măsuri le-au dat reclamanților satisfacția deplină și vor permite evitarea unor încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, iar Franța și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 46 din convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-07-02
0,92
CHAIN-MILLET ET AUTRES c. FRANCE
garantis par la Convention. 19. Ainsi, dans l’affaire Chassagnou et autres c. France [GC] (n os 25088/94, 28331/95 et 28443/95, 29 avril 1999, CEDH 1999-III), elle a jugé incompatible avec les articles 1 du Protocole n o 1 et 11 de la Conve
CtEDO 2001-07-23
0,92
AFFAIRE M.K. CONTRE LA FRANCE
Résolution ResDH(2001)95 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 22 juin 1999 dans l’affaire M.K. contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 23 juillet 2001, lors de la 760 e réunion des Délégués des
CtEDO 2003-10-20
0,92
AFFAIRE DONNADIEU CONTRE LA FRANCE
Résolution ResDH(2003)160 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 27 février 2001 (définitif le 27 mai 2001) dans l’affaire Donnadieu contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 20 octobre 2003, lors d
CtEDO 2005-06-21
0,92
AFFAIRE GRANATA CONTRE LA FRANCE (N° 3)
Résolution ResDH(2005)50 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 27 mai 2004 (Règlement amiable) dans l'affaire Granata n o 3 contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 21 juin 2005, lors de la 928e r
CtEDO 2002-03-06
0,92
AFFAIRE GUILLEMIN CONTRE LA FRANCE
Résolution ResDH(2002)2 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme des 21 février 1997 et 2 septembre 1998 dans l’affaire Guillemin contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 6 mars 2002, lors de la 783e r
Sursă