AFFAIRE DONNADIEU CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2003) 160 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 februarie 2001 (definită la 27 mai 2001) în cauza Donnadieu împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003, cu ocazia celei de-a 854-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 27 februarie 2001 în cauza Donnadieu și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 39066/97) adresată Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 14 august 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Jean-Pierre Donnadieu, resortisant francez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11 a declarat admisibil faptul că, în ceea ce privește durata excesivă a unei proceduri civile de acordare a unei despăgubiri ca urmare a unui internal psihiatric, având în vedere că, în Hotărârea sa din 27 februarie 2001, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 15 000 de franci francezi pentru prejudicii morale și 8 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de 4,26% la an de la expirarea termenului respectiv și până la plata plății a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 27 În februarie 2001, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție, având în vedere faptul că, în momentul examinării acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate. În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 27 februarie 2001 în termenul stabilit, după ce a examinat informațiile furnizate de guvernul Franței, pe care le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție.

Résolution ResDH(2003)160

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 27 février 2001 (définitif le 27 mai 2001)

dans l’affaire Donnadieu contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 20 octobre 2003,

lors de la 854e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 27 février 2001 dans l’affaire Donnadieu et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 39066/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 14 août 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M.

Jean-Pierre Donnadieu, ressortissant français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole

n°11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile tendant à l’octroi d’une indemnisation suite à un internement psychiatrique

;

Considérant que dans son arrêt du 27 février 2001 la Cour, à l’unanimité

:

-

a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention

;

-

a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 15 000 francs français pour préjudice moral, et 8 000 francs français au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement

;

-

a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 27

février 2001, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées

;

S’étant assuré que le 27 juillet 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 27 février 2001,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.