AFFAIRE DONSIMONI CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2000) [43] privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 octombrie 1999 (definită la 3 februarie 2000) în cauza Donsimoni împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000, cu ocazia reuniunii 732 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 5 octombrie 1999 în cauza Donsimoni și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 44 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 36754/97) adresată Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 25 iunie 1997 în temeiul art. 25 din Convenția nemodificată, de domnul Antoine François Donsimoni, resortisant francez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că durata unei proceduri penale diligente împotriva sa era excesivă, având în vedere că, în hotărârea sa din 5 octombrie 1999, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a spus, că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 35 000 de franci francezi pentru daune morale, 15 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 3,47 % laan de la expirarea termenului respectiv și până la plata taxei pe valoarea adăugată. a respins pretențiile reclamantului pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea art. 54 din Convenție anterior, care, în termen de două luni, se aplică prin analogie cauzelor care intră sub incidența art. 46 alin. Întrucât a invitat guvernul din statul pârât la data de 5 octombrie 1999, să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 5 octombrie 1999, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost și a fost transmisă autorităților direct implicate în litigiul respectiv, asigurându-se că, la 21 ianuarie 2000, în termenul stabilit, statul pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 5 octombrie 1999, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2000)143

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 5 octobre 1999 (définitif le 3 février 2000)

dans l’affaire Donsimoni contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 18 décembre 2000,

lors de la 732

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 5 octobre 1999 dans l’affaire Donsimoni et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 36754/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 25 juin 1997 en vertu de l’article 25 de la Convention non amendée, par M.

Antoine François Donsimoni, ressortissant français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n°

11, a déclaré recevable le grief selon lequel la durée d’une procédure pénale diligentée contre lui était excessive

;

Considérant que dans son arrêt du 5 octobre 1999 la Cour, à l’unanimité

:

-

a dit, qu’il y avait eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

-

a dit, que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, 35 000 francs français pour dommage moral, 15 000 francs français au titre des frais et dépens plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 3,47 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement

;

-

a rejeté les prétentions du requérant pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 de la Convention, règles qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires relevant de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11

;

Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 5 octobre 1999, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que, lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été et transmis aux autorités directement concernées

;

S’étant assuré que le 21 janvier 2000, dans le délai imparti, le Gouvernement de l’Etat défendeur a versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 5 octobre 1999,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.