Maini împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2000)144 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 octombrie 1999 (definită la 26 ianuarie 2000) în cauza Maini împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000, cu ocazia reuniunii 732 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 26 octombrie 1999 în cauza Maini și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 44 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 31801/96) formulată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 10 ianuarie 1996 în temeiul art. 25 anterior al Convenției, de către M. Alain Maini, resortisant francez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că t ă ț ii referitoare la durata excesivă a unei proceduri penale în care reclamantul s . . a fost constituit parte civilă, având în vedere că, în Hotărârea sa din 26 octombrie 1999, Curtea,

în unanimitate a spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 30 000 de franci francezi pentru daune morale și 413 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de 3,47 % laan de la expirarea termenului respectiv și până la plata plății a respins cererile reclamantului pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea fostului articol 54 din Convenție, normele care, în termen de două luni, se aplică prin analogie cauzelor care intră sub incidența articolului 46 alineatul (2) din Convenție, cum ar fi Protocolul 11 Întrucât a invitat guvernul din statul pârât la data de 26 octombrie 1999, să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 26 octombrie 1999, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct interesate și că, în termenul stabilit, la 18 ianuarie 2000, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 26 octombrie 1999, Declar că,

după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2000)144 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 26 octobre 1999 (définitif le 26 janvier 2000) dans l’affaire Maini contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 18 décembre 2000, lors de la 732 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 26 octobre 1999 dans l’affaire Maini et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 31801/96) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 10 janvier 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Alain Maini, ressortissant français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief relatif à la durée excessive d’une procédure pénale dans laquelle le requérant s’était constitué partie civile ; Considérant que dans son arrêt du 26 octobre 1999 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, 30 000 francs français pour dommage moral et 413 francs français au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 3,47 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 de la Convention, règles qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires relevant de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11 ; Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 26 octobre 1999, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que, lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 18 janvier 2000, dans le délai imparti, le Gouvernement de l’Etat défendeur a versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 26 octobre 1999, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France,

qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.