CtEDO 02.07.2013 Auto

CHAIN-MILLET ET AUTRES c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
02.07.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CHAIN-MILLET ET AUTRES c. FRANCE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 13850/09 Andre Chain-MILLET împotriva Franței și alte 11 cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 2 iulie 2013 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potoki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 10 martie 2009, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Cererile au fost depuse de resortisanți francezi, André Chain-Millet (solicitarea nr. 13850/09), Manuel și Claude Bazot (solicitarea nr. 14053/09), Claude și Andree Giraud (solicitarea nr. 14058/09), Noelle Jannot (solicitarea nr. 14062/09), Freddy Jannot (solicitarea nr. 14078/09), Patrick Giraud (solicitarea nr. 14093/09), Pascal Le Foulon (solicitarea nr. 14104/09), Henri și Yolande Le Foulon (solicitarea nr. 14110/09), Anael Jannot (solicitarea nr. 14115/09), Marcel și Claudine Petitpez (solicitarea nr. 14117/09) și Christianle Jannot (solicitarea nr. 14119/09), și de o persoană juridică de drept francez, Grupul forestier al consorțiilor Sarrazin (solicitarea nr. 14121/09. Cei interesați sunt reprezentați de dl Bernard Froment, avocat la Paris. Freddy și Anael Jannot declară că au cumpărat parcele de la un anume Pierre Chanoine (primul, 29 octombrie și 15 noiembrie 2002 ; al doilea, la 21 decembrie 2005), care a fost parte la procedurile interne descrise mai jos. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. În Franța, dreptul de vânătoare aparține, în principiu, proprietarilor de terenuri de pe terenurile lor. Legea nr. 64-696 din 10 iulie 1964, numită Legea Verdelie Înființarea unor astfel de asociații este obligatorie în toate comunele a douăzeci și nouă din cele nouăzeci și trei de departamente metropolitane, altele decât cele de la Rin și Moselle, inclusiv departamentul Creuse facultativ în celelalte comune ale acestor nouăzeci și trei departamente. Proprietarii al căror fond este astfel inclus în perimetrul unei ACCA sunt de drept membri ai acesteia; aceștia își pierd dreptul exclusiv de vânătoare asupra fondurilor lor, dar au dreptul de a vâna pe întreaga suprafață inclusă în acest perimetru. Proprietarii care au o suprafață mai mare decât un anumit prag pot totuși să se opună includerii fondurilor lor în perimetrul ACCA sau să solicite retragerea lor (articolul L. 422-10 3 din Codul mediului). Acest prag este de 60 de hectare în departamentul Sapă, suprafața minimă de referință fiind de 20 de hectare. De la intrarea în vigoare a Legii nr. 2000-698 din 26 iulie 2000, proprietarii de pământuri care, în numele convingerilor personale opuse practicării vânătorii, interzic, inclusiv pentru ei înșiși, desfășurarea vânătorii asupra bunurilor lor. din Codul mediului. Această opoziție este echivalentă cu renunțarea la exercitarea dreptului de vânătoare asupra acestora (articolul L. 422-14 din Codul mediului). Reclamanții sunt proprietari de parcele situate în departamentul Creuze, care, de la o suprafață mai mică decât pragul de 60 de hectare menționat anterior, erau incluși în perimetrul de dezvoltare. Aceștia sunt, de asemenea, membri ai asociației de proprietari pentru eliberarea intereselor chenegetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În 2001, pentru a-și recupera dreptul exclusiv de vânătoare pe teritoriul lor, membrii L Codul de mediu, care menționează că există o persoană care se opune în special practicării vânătorii, așa cum este aceasta, asupra fondului lor în cadrul ACCA Prin mai multe decrete luate între luna iulie 2001 și luna decembrie 2002 (la 1 decembrie 2002). Octombrie 2001, în ceea ce privește terenurile deținute de Pierre Chanoine pe care Freddy și Anael Jannot le-au cumpărat ulterior), prefectul Creusei, pe baza articolului L. 422-10 5 din codul mediului, exclude parcelele membrilor APLICC de pe lista de terenuri care fac obiectul acțiunii acestor ACCA, precizând că această excludere este în valoare de renunțare pentru ei înșiși la exercitarea dreptului de a vâna. Membrii APLICC au sesizat fiecare instanța administrativă din Limoges cu privire la cererile de anulare a acestor hotărâri numai în măsura în care intenționau să renunțe pentru ei înșiși la exercitarea dreptului de vânătoare. Instanța administrativă a acceptat aceste cereri prin mai multe hotărâri din 31 decembrie 2002. Cu toate acestea, sesizată de ACA și de ministrul mediului și dezvoltării durabile, Curtea Administrativă a Bordeaux a anulat aceste hotărâri prin mai multe hotărâri din 21 martie 2006. Aceasta a constatat că prefectul fusese sesizat în cadrul opoziției de conștiință prevăzută la articolul L. 422-10 5 din Codul mediului. Ulterior, Comisia a subliniat faptul că această dispoziție, precum și L. 422-14 din același cod ca și retragerea terenurilor din teritoriul unei ACCA ca urmare a unei cereri prezentate în numele unor convingeri personale contrare practicii de vânătoare a interzis dreptul de a vâna pe acestea și a considerat că rechemarea de către prefect a acestei interdicții nu constituia o decizie divizibilă din restul deciziei de retragere. Aceasta a concluzionat că cererile de anulare a hotărârilor în litigiu care reamintesc această interdicție nu au fost admisibile. 10. Membrii APLICC s-au ocupat în fața Consiliului de Stat, în special prin necunoașterea art. 11 și 14 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 11. Prin mai multe hotărâri din 13 octombrie 2008, Consiliul a anulat hotărârile din 21 martie 2006. 1, interdicția de a vâna care le-a fost opusă de la . . El a judecat apoi că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . din Codul mediului, pentru a deduce din acesta că renunțarea la dreptul lor de vânătoare opus de prefect constituie o simplă rechemare indivizibilă a tuturor hotărârilor și că cererile lor erau inadmisibile, instanța de apel a modificat sensul și domeniul de aplicare a evidențelor de care fusese sesizată instanța administrativă și a comis o eroare de drept în ceea ce privește indivizibilitatea pe care a comis-o față de membrii APLICC reclamanți. De asemenea, Tribunalul Administrativ din Limoges a soluționat cazul în fond la 31 decembrie 2002. El a considerat că dispozițiile articolelor L. 422-10 și L. 422-14 din Codul mediului, conform căruia proprietarii care, în numele convingerilor personale opuse practicii vânătorii, solicită retragerea terenurilor lor de pe teritoriul unei ACCA, trebuie să renunțe pentru ei înșiși la exercitarea dreptului de a vâna, nu au avut ca efect privarea acestora din urmă de dreptul de proprietate, ci doar să aducă limitări dreptului lor de utilizare, care nu au fost disproporționate în raport cu Scopul legitim urmărit de legislația privind ACCA pentru a asigura o bună organizare tehnică a practicării vânătorii și respectarea echilibrului de echilibru și că a fost greșit că, prin hotărârea atacată, tribunalul administrativ din Limoges a anulat din 16 octombrie 2001 hotărârea din 16 octombrie 2001 pentru necunoașterea acestor prevederi; pe de altă parte, a declarat inechitabile mijloacele prin care articolele L. 422-10 și L. 422-14 din Codul mediului fac obiectul unei încălcări nejustificate a dreptului de proprietate și au încălcat principiul egalității între cetățeni, pe motiv că: nu a făcut referire la instanța de arbitraj de a aprecia conformitatea dispoziției legislative cu principii sau norme cu valoare constituțională. nu au fost furnizate detaliile necesare pentru a aprecia caracterul adecvat al mijloacelor lor conform cărora articolul L. 422-10 5 din Codul mediului a încălcat articolele 11 și 14 din Convenție și concluzionează că aceste mijloace nu au putut fi acceptate. GRIFS 12. (1) Reclamanții denunță o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor care rezultă din faptul că, atunci când se instituie o ACCA, proprietarii de terenuri care se află pe comuna respectivă și a căror suprafață este mai mică decât pragul de opoziție sunt obligați să-i aducă pe aceștia la asociație, fără indemnizație sau contraprestație. 13. Invocând art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții denunță o discriminare bazată pe averea funciară în exercitarea dreptului de proprietate, care rezultă din faptul că, atunci când se instituie o ACCA, numai proprietarii care dețin un fond a cărui suprafață depășește un anumit prag pot obiecta la includerea terenului lor în perimetrul asociației și, astfel, să păstreze posibilitatea de a profita de dreptul lor de vânătoare prin închirierea acestuia. Potrivit acestora, discriminarea este cu atât mai gravă în cazul lor, cu cât pragul de opoziție este de 60 de hectare în departamentul în care se află terenurile lor, cu toate că nu este decât de patruzeci sau douăzeci de hectare în alte departamente. 14. Invocând art. 14 coroborat cu art. 11 din Convenție, reclamanții denunță o discriminare întemeiată pe convingerile lor în ceea ce privește dreptul la libertatea de asociere, care rezultă din faptul că proprietarii care, ca și ei, sunt în favoarea vânătorii, nu pot obiecta la includerea terenurilor lor pe teritoriul unei ACCA și astfel să evite să fie membri ai acesteia decât dacă suprafața acestora depășește pragul de opoziție, în timp ce această posibilitate este deschisă proprietarilor non-șahieri, indiferent de suprafața fondurilor lor. având în vedere caracterul adecvat al cererilor privind faptele și aspectele de fond pe care le ridică, Curtea consideră oportun să le alăture, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. Reclamanții denunță o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor care rezultă din faptul că, atunci când se instituie o ACCA, proprietarii de terenuri care se află pe comuna în cauză și a căror suprafață este mai mică decât pragul de opoziție sunt obligați să îi aducă la asociere pe aceștia, fără despăgubiri sau contraprestații. 1, care este astfel formulată Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În plus, aceștia denunță o discriminare pe motive de avere pe teren în exercitarea dreptului de proprietate, care rezultă din faptul că, atunci când se instituie o ACCA, numai proprietarii care dispun de un fond a cărui suprafață depășește un anumit prag pot obiecta la includerea terenului lor în perimetrul asociației și, astfel, să păstreze posibilitatea de a profita de dreptul lor de vânătoare prin închirierea acestuia. Potrivit acestora, această discriminare este cu atât mai caracterizată în cazul lor cu cât pragul de opoziție este de 60 de hectare în departamentul în care se află terenurile lor, cu toate că nu este decât de patruzeci sau douăzeci de hectare în alte departamente. Ei, combinate cu art. 1 din Protocolul nr 1 menționat anterior, art. 14 din Convenție, conform căruia Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. În cele din urmă, aceștia denunță o discriminare bazată pe convingerile lor în ceea ce privește dreptul la libertatea de asociere, care rezultă din faptul că proprietarii care, la fel ca ei, sunt în favoarea vânătorii, nu pot să se opună includerii terenurilor lor în perimetrul unei ACCA și astfel să evite să fie membri decât în cazul în care suprafața acestora depășește pragul de opoziție, în timp ce această posibilitate este deschisă proprietarilor nevânzători, indiferent de suprafața fondurilor lor. Aceștia ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților naționale. Prezentul articol nu implică impunerea unor restricții legitime pentru exercitarea acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. 17. În primul rând, se pune întrebarea dacă Freddy și Anael Jannot au calitatea de a acționa în fața Curții, în timp ce ei nu erau proprietarii fondurilor în cauză atunci când prefectul Creuse a luat decretele și nu erau parte la procedurile interne (punctul 2 de mai sus). Cu toate acestea, nu este necesar să se răspundă la această întrebare, întrucât, indiferent ce ar fi în această privință, cererea este inadmisibilă din motivele expuse în continuare. 18. Curtea a avut ocazia de mai multe ori să se pronunțe asupra consecințelor sistemului pus în aplicare de Legea Verdelie asupra exercitării drepturilor garantate de Convenție. 19. Astfel, în cauza Chassagnou și alții [GC] (n 25088/94, 28331/95 și 28443/95, 29 aprilie 1999, CEDO 1999-III), a considerat că este incompatibilă cu articolele 1 din Protocolul nr. 1 și 11 din Convenție, luate separat și combinate cu art. 14 din Convenție, situația proprietarilor de terenuri opuse vânătorii din motive etice care, întrucât suprafața terenurilor lor este inferioară pragului menționat anterior, nu puteau, în temeiul legislației naționale aplicabile atunci, să evite includerea acestora în domeniul de aplicare al unui ACCA și aderarea lor la aceasta. În vederea executării acestei hotărâri, Parlamentul francez a adoptat legea din 26 iulie 2000 menționată anterior, care le dă proprietarilor de terenuri care, în numele convingerilor personale opuse practicării vânătorii, interzic, inclusiv pentru ei înșiși, desfășurarea vânătorii asupra proprietăților lor (art. L. 422-10 5) (articolul L. Codul de mediu), posibilitatea de a se opune prin acest motiv includerii fondurilor lor în perimetrul sau de a solicita periodic retragerea lor, indiferent de suprafața acestuia. Având în vedere această dispoziție, Comitetul miniștrilor a considerat că a îndeplinit funcțiile sale în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție (Rezoluția din 25 aprilie 2005 (ResDH(2005) 26) și Curtea a judecat în cauza A.S.P.A.S. și Lasgrezas c. Franța 29953/08, §§ 38-44 și 56-57, 22 septembrie 2011) că o opozant etic la vânătoare n se bazau în mod decisiv pe faptul că reclamanții erau opozanți etici la vânătoare ale căror alegeri de conștiință erau în discuție (Chabaauty, citată anterior, punctul 41). În plus, Curtea a examinat situația în raport cu art. 11 din convenție și art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. 1, mici proprietari de terenuri care au dorit să scape de sistemul legii Verdeille fără a fi totuși împotrivitori etici la vânătoare, pentru a-și păstra sau recupera dreptul exclusiv de vânătoare pe pământurile lor. 22. Prin urmare, Comisia a declarat în mod evident greșit întemeiat faptul că a fost invocată pe teren la art. 11 din Convenție de către astfel de proprietari care au fost găsiți obligați să se alăture unei ACCA, în timp ce au adus deja teritoriile lor de vânătoare unei asociații de vânătoare privată din care erau membri. În special, Comisia a reținut că, întrucât persoanele care nu sunt opozanți etici la vânătoare, autoritățile nu și-au depășit marja de apreciere, considerând că este necesar să-și restrângă din oficiu parcelele în cadrul ACCA din comunele în care se aflau, chiar dacă acest lucru ar fi avut drept corolar aderarea persoanelor interesate la aceasta și de fapt mai mult decât retragerea lor din asociaia de vânătoare din care erau anterior membri ( De asemenea, Comisia a ajuns la concluzia că art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazul unui mic proprietar care dorește să-și extragă terenurile din laiul unui ACCA, astfel încât să obțină venituri prin acordarea lor cu chirie de vânătoare, nu este un opozant etic al vânătorii (Chabaauty menționat anterior). 23. Cu toate acestea, Curtea nu s-a pronunțat până în prezent cu privire la conformitatea situației unor astfel de proprietari cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 14 din Convenția combinată cu art. 11. Cu toate acestea, Comisia consideră că, în mod implicit, rezultă din hotărârile și din decizia menționate anterior că, în cazul în care micii proprietari în cauză nu sunt împotrivitori etici la vânătoare, sistemul pus în aplicare de Legea Verdelle nu depășește nici încălcarea acestor dispoziții împotriva lor. 24. Cu atât mai mult cu cât reclamanții au putut obține excluderea de pe teritoriul lor de pe teritoriul unui ACCA în temeiul articolului L. 422-10 5 Deși ei nu sunt împotrivitori etici la vânătoare, ei sunt, într-adevăr, corollari considerați că au renunțat la vânătoare pe ei înșiși pe fonduri lor, nu mai sunt mai puțin decât trebuie să fie vânați pe ei și că nu mai sunt membri ai unei ACCA. 25. Din cele de mai sus rezultă că cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Stephen Phillips Angelika Nußberger Grefier adjunct Lista cererilor 14053/09 Manuel and Claude BAZOT v. France 14058/09 Claude and Andree GIRAUD v. France 14062/09 Noëlle JANNOT v. France 14078/09 Freddy JANNOT v. France 14093/09 Patrick GIRAUD v. France 14104/09 Pascal LE FOULON v. France 14110/09 Henri and Yolande LE FOULON v. France 14115/09 Anaël JANNOT v. France 14117/09 Marcel and Claudine MIPEZ v. France 10. 14119/09 Christian JANNOT v. Franța 11. 14121/09 GRUPUL FORESTIER AL CONSORȚILOR SARRAZIN v. Franța

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-01-21
0,92
AFFAIRE FERNANDEZ ET AUTRES c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE FERNANDEZ ET AUTRES c. FRANCE (Requête n o 28440/05) ARRÊT STRASBOURG 21 janvier 2010 DÉFINITIF 21/04/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2013-01-08
0,92
LAPCHIN ET AUTRES c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 40961/07 José LAPCHIN contre la France et 7 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 8 janvier 2013 en un comité composé de : Ang
CtEDO 2012-04-10
0,92
RHAZALI ET AUTRES c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 37568/09 Karim RHAZALI et autres contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 10 avril 2012 en une chambre composée de : Dean Spielmann, président, Karel J
CtEDO 2010-03-30
0,92
BERNARD ET AUTRES c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 20112/07 présentée par Michel BERNARD et autres contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 30 mars 2010 en une chambre composée
CtEDO 2013-04-30
0,92
MO P. c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 55787/09 Mo P. contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 30 avril 2013 en une chambre composée de : Mark Villiger, président, Ann Power-Forde, Ganna Yud
Sursă