AFFAIRE FALAKAOĞLU c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

26.04.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable au regard de l'art. 6-1 en ce qui concerne le caractère équitable de la procédure;Violation de l'art. 10;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE FALAKAOĞLU c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ FALAKAO. TURCIA (solicitarea nr. 77365/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 aprilie 2005 DEFINIF 26/07/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Falakao Costa președinte Cabral Barreto Türmen Butkevych Ugrekhelidze mei Fura-Sandström, Jočienė, judecători și al domnului S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera consiliului la 31 martie 2005, rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 77365/01) îndreptat împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Bülent Falakao La 5 iunie 2003, Curtea a declarat rejudecarea parțial inadmisibilă și a decis să comunice restul cererii guvernului. În conformitate cu art. 29 alin. (3) din Convenție, Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Reclamantul s-a născut în 1974 și locuiește în Istanbul. La momentul faptei, a fost redactor-șef al cotidianului Yeni Evrensel, având sediul la Istanbul. La 17 martie 2000, Yeni Evrensel a publicat în numărul său 541, la pagina 11, un articol intitulat Ateșten bir Bayram Newroz Newroz Newroz, o sărbătoare a focului. Articolul a analizat evenimentele care s-ar putea întâmpla la sărbătoarea din Newroz (Festivalul Primăverii și Anului Nou în tradițiile kurde și Iraniene) care trebuia să aibă loc la scurt timp după aceea. Autorul articolului a descris originea acestei sărbători, simbolul păcii și libertății pe care le-a reprezentat în ochii tuturor kurzilor și a acordat o atenție mai specială derulării și găzduirii violente a acestei sărbători în Turcia din anii 1990. Pasiunile relevante ale acestui articol se pot citi după cum urmează: Din 1990, Newroz (...) a fost un răspuns la apologiștii suveranității noii ordini mondiale, dat mai întâi de tinerețea kurdă, dar și de femei și de tot poporul. Ei se răsculau spunându - se: În 1991, în special în departamentele kurde, muncitorii kurzi ieșeau din locuințele lor. Cei care așteptau cu nerăbdare ziua în care își puteau manifesta sentimentele, mânia, bucuria pe străzi și pe piețe purtau cele mai frumoase haine așa cum erau descrise în povești și povești. Cu toate acestea, străzile erau dominate de o altă atmosferă, de o altă culoare (...) Cei care puneau piciorul în exterior se găseau față în față cu tancurile, artileria grea (...) gărzile la vedere, confruntările, persoanele rănite și decesele împrăștiaseră focurile din Newroz. Urechile erau atente la știrile pe care urma să le dea radioul și televiziunea (...) Ecranele de televiziune arătau bătrâni bătuți, copii care fugeau în toate direcțiile și tineri târâți la pământ (...) Conturile fuseseră făcute, bilanțul morților fusese anunțat la 31... La celebrarea Newrozului din 1992 (...), 91 de persoane fuseseră ucise (...) în Cizra (...) focul fusese deschis împotriva celor care sărbătoreau Newrozul, zeci de persoane fuseseră ucise, și astfel a fost asigurată siguranța. Printre cei care fuseseră uciși în Cizre se afla corespondentul ziarului Sabah. Oamenii au fost răniți și mii de oameni au fost reținuți din cauza atacurilor din Diyarbakr, Dersim și din alte părți ale orașului... La 27 martie 2000, procurorul Republicii în apropierea Curții de Securitate a Uniunii Europene a inițiat o acțiune penală împotriva reclamantului în calitatea sa de redactor-șef. El l-a acuzat de propagandă împotriva indivizibilității statului pentru publicarea articolului menționat anterior, în temeiul articolului 8 alineatul (1) și al articolului 2 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. Pasajele din articolul incriminat, așa cum este menționat în actul de acuzare, se traduc după cum urmează (...) din 1990, Newroz (...) constituiau un răspuns la apologi ai suveranității noii ordini mondiale, dat mai întâi de tineretul kurde, dar și de femei și de tot poporul. Ei se revoltau spunând: De acum înainte Newroz este ca cotitura unui obiectiv (...) În 1991, lucrătorii kurzi, și, mai ales, liderul kurd [în textul original, este scris în departamentele kurde, §7 de mai sus] au ieșit din locuințele lor. Cei care așteptau cu nerăbdare ziua în care puteau să - și manifeste sentimentele, mânia, bucuria pe străzi și pe piețe purtau cele mai frumoase haine ale lor, așa cum se descrie în povești (...) benzi galbene, roșii și verzi. Inima lor era plină de pasiune pentru libertate (...) Cu toate acestea, străzile erau dominate de o altă atmosferă, o altă culoare (...) 10. În cadrul procedurii în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene, reclamantul susține că articolul incriminat se referea la o activitate jurnalistică și nu are nicio intenție criminală de a înfrânge integritatea teritorială a statului turc sau de a atrage poporul spre ură și ostilitate pe motive de rasă sau regiune. 11 La 23 noiembrie 2000, Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători civili, l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele reproșate, în conformitate cu art. 312 alineatul (2) din Codul Penal. Ea l-a condamnat la o pedeapsă de închisoare de un an și opt luni, apoi a convertit această pedeapsă într-o amendă de 1 992 510 000 de lire turce (TRL) [aproximativ 1 760 de lire sterline] [ În conformitate cu art. 2 alineatul (1) din Legea nr. 5680 privind presa, Curtea a considerat că articolul incriminat, considerat în ansamblu, nu putea fi considerat compatibil cu art. 12, în cazul în care se aștepta ca acesta să fie publicat pentru o perioadă de o lună. 312 alin. (2) din Codul penal, dat fiind că afirmațiile incluse în actul de acuzare (punctul 9 de mai sus) constituiau un stimulent al poporului pentru ură bazată pe o rasă și o regiune. În plus, ea a considerat că elementele constitutive ale propagandei separatiste nu erau reunite. 13. La 3 iulie 2001, Curtea de Casație, sesizată cu un recurs, a confirmat hotărârea atacată, ținând seama de motivele invocate de primii judecători, de conținutul dosarului, precum și de avizul privind recursul procurorului general aproape de Curtea de Casație, fără ca reclamantul să fi fost în măsură să ia cunoștință în prealabil de acest aviz. 14. Ca urmare a revizuirii articolului 312 din Codul Penal prin Legea nr. 4744 din 6 februarie 2002, Curtea de Securitate a statului reexaminat din oficiu pe fondul cauzei. 15. La 3 octombrie 2002, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a ajuns la concluzia că articolul incriminat nu putea fi considerat compatibil cu art. 312 alineatul (2) din Codul penal. Prin urmare, aceasta l-a condamnat pe reclamant, în calitate de redactor-șef, la o pedeapsă de doi ani de închisoare, apoi a convertit această pedeapsă într-o amendă de 1 840 410 000 TRL [aproximativ 1 50000 EUR] în temeiul articolului 312 Õ 2 din Codul penal. 16. Reclamantul s-a ocupat de casarea împotriva hotărârii din 3 octombrie 2002.17. La 31 ianuarie 2003, avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație a fost notificat Consiliului reclamantului, în conformitate cu art. 316 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat la 11 ianuarie 2003 (punctul 21 de mai jos 18. Prin hotărârea din 26 februarie 2003, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 3 octombrie 2002. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 19. Dreptul și practica internă relevantă în vigoare la momentul respectiv sunt descrise în hotărârile 43928, § 17-19, 23 septembrie 2003). Se pedepsește cu închisoarea de la un an la trei ani, oricine, pe baza unei distincții bazate pe dreptul unei clase sociale, al unei rase, al unei religii, al unei secte sau al unei regiuni, îi incită public pe oameni la dușmănie sau la dușmănie care ar putea constitui un pericol pentru ordinea publică. 21.L. 316 din Codul de procedură penală a fost modificat prin Legea nr. 4778, care a intrat în vigoare la 11 ianuarie 2003 în temeiul acestei noi dispoziții, avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație trebuie notificat în special inculpaților și apărătorilor săi, care pot răspunde la aceasta în termen de șapte zile de la notificarea avizului. Reclamantul se plânge de lipsa de echitate în cadrul procedurii în fața Curții de Casație, în măsura în care nu a avut niciodată posibilitatea de a răspunde la avizul scris pe care procurorul general l-a prezentat Curții de Casație pe fondul recursului său. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 23. Guvernul susține că cauza reclamantului este neîntemeiată, referindu-se la cele două revizuiri legislative, acesta explică faptul că cauza reclamantului a fost rejudecată în fond de instanțele interne și că, în această a doua etapă a procedurii, avizul procurorului a fost notificat în scris. Reclamantul, care a denunțat lipsa de notificare a avizului procurorului general în prima etapă a procedurii, nu se pronunță cu privire la observațiile guvernului 25. Curtea ia notă că, în momentul în care a introdus cererea, reclamantul avea dreptul să se plângă de procedura penală prin care fusese condamnat fără ca avizul procurorului general să fi fost notificat (Göçc. Turcia [GC], nr 36590/97, § 58 CEDH 2002 V). 26. Cu toate acestea, Curtea observă că, în urma modificării articolului 312 § 2 din Codul penal, cauza reclamantului a fost rejudecată pe fond (punctul 14-18 de mai sus). În cea de-a doua etapă a procedurii, reclamantul este informat cu privire la avizul procurorului general și a avut posibilitatea, dacă este cazul, de a răspunde în scris (punctul 17 de mai sus). Prin urmare, nu se poate considera că procesul, în ansamblu, a avut un caracter inechitabil din cauza lipsei de notificare a avizului procurorului general în faza inițială a procedurii 27. Prin urmare, încălcarea dreptului la o procedură contradictorie este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIA 28. Reclamantul se plânge de condamnarea sa în calitate de redactor-șef al cotidianului Yeni Evrensel . Acesta se referă la art. 10 din Convenție, care, în partea sa relevantă, este astfel formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a vorbi și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) În ceea ce privește exercitarea acestor libertăți, care implică obligații și responsabilități, pot fi supuse anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 29. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fondul 30. Reclamantul susține că condamnarea sa în calitate de redactor-șef al Yeni Evrensel reprezintă o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. 31. Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â ̆ Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â î Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Â Curtea ia notă de faptul că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, protejat de art. 10 alineatul (1). Nu se contestă mai mult faptul că ingerința era prevăzută de lege și urmărea un scop legitim, și anume protecția integrității teritoriale, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea În acest sens, litigiul se referă la întrebarea dacă ingerința era necesară într-o societate democratică 33. Curtea arată că în articolul respectiv se face o descriere a sărbătorii Newroz din Turcia și a desfășurării sale din anii 1990. Laut a avut o privire critică asupra problemei kurde și, în special, a periat o imagine a situației din Turcia în momentul faptelor (punctul 7 de mai sus). 34. Curtea arată că instanța de securitate a statului a estimat, de două ori, că articolul conține termeni care îi motivează pe oameni să urască și să se agite pe baza unei rase și a unei regiuni (punctele 12 și 15 de mai sus). 35. Curtea a examinat cu atenție motivele dezvoltate de instanțele interne și consideră că acestea nu pot fi considerate în ele însele suficiente pentru a justifica ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea, mutatis mutandis Sürek c. Turcia [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). În special, Comisia observă că, deși anumite pasaje din articol fac o imagine deosebit de negativă a autorităților turce la începutul anilor '90, acestea nu solicită utilizarea violenței, a rezistenței armate sau a revoltei și nu este vorba despre un discurs de ură, ceea ce este esențial pentru Curte să se ia în considerare (a se vedea, Pe de altă parte, Curtea amintește că a tratat deja cazuri similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție [a se vedea, în special, Ceylan c. Turcia [GC], nr. 23556/94, § 38, CEDH 1999 IV, Öztürk , citată anterior, § 74, 368/brahim Aksoy c. Turcia, n 28635/95, 30171/96 și 34535/97, § 80, 10 octombrie 2000, Kark octombrie 2003. Comisia a examinat prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale și consideră că Ön Õa furnizat nici un fapt sau argument care ar putea duce la o concluzie diferită în acest caz, cu excepția dificultăților legate de lupta împotriva terorismului (a se vedea Õbrahim Aksoy, menționat anterior, § 60, și Incal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998 IV, p. 1568, § 58). 37. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. III. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 38. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În primul rând, reclamantul solicită rambursarea sumei pe care a plătit-o. Potrivit calculelor sale, valoarea acesteia este de 1 000 EUR. De asemenea, solicită repararea unei daune morale pe care o ridică la 5 000 EUR. El nu oferă nicio justificare. 40. Guvernul contestă aceste pretenții pe care le consideră excesive. 41. Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu a prezentat niciun document care să ateste plata la . Cu toate acestea, având în vedere că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, Curtea acordă reclamantului întreaga sumă solicitată, și anume 1 000 EUR. 42. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că este posibil să fi trecut pentru că a trecut printr-o anumită decădere din cauza circumstanțelor din speță. Statuând în echitate, în conformitate cu art. 41 din convenție și având în vedere jurisprudența sa în această privință, aceasta îi alocă 3 000 EUR în acest sens. Cheltuielile și cheltuielile de judecată 43. Reclamantul solicită, de asemenea, 3 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și în fața Curții, fără a furniza nicio justificare. 44. Guvernul contestă aceste pretenții. 45. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR, indiferent de costuri, și la .interese moratorii 46. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă în ceea ce privește o încălcare a libertății de exprimare și inadmisibilă în ceea ce privește surplusul A declarat că a fost încălcată art. 10 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (mii EUR) pentru daune materiale ii. 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale iii. 500 EUR (mii cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iv. plus orice sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 26 aprilie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Naismith J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte