AFFAIRE FALAKAOĞLU ET SAYGILI c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

23.01.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Non-violation de l'art. 10

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE FALAKAOĞLU ET SAYGILI c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL FALAKAOULU ȘI SAYGILI c. TURCIA (solicitările nr. 22147/02 și 24972/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 23 ianuarie 2007 DEFINIF 23/04/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Falakaoui și Sayg Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră formată din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni, Fura-Sandström, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 4 ianuarie 2007, a adoptat hotărârea la această dată, La originea cauzei se află două ări (n 22147/02 și 24972/03) îndreptate împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii Bülent Falakao Reclamanții sunt reprezentai de domnul K. T. Sürek, avocat la Istanbul. Guvernul turc ( ; Comisia le-a declarat parțial inadmisibile și a decis să comunice guvernului obiecțiunile întemeiate pe lipsa de comunicare a avizului procurorului general din apropierea Curții de Casație (n 22147/02) și a dreptului la libertatea de exprimare (n 22147/02 și 24972/03). 29 alin. (3), Comisia a decis că vor fi examinate în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA LÂSPECE Reclamanții s-au născut în 1974 și, respectiv, 1966, și locuiesc în Istanbul. La momentul faptelor, Bülent Falakaouilu era redactor șef al cotidianului Yeni Evrensel (Noua Universalitate) și Fevzi Sayg La 22 februarie 2001, cotidianul în cauză a publicat la pagina 10 a numărului său 872, o declarație intitulată "Tecrit terörünü yenece Noi, în calitate de deținuți în procesele MLKP,... răspundem cu lupta care s-a concentrat asupra atacurilor [consistă] în transferuri în celulele de tip F, ne punem în practică linia de rezistență prin greve nelimitate ale foamei (...) să fie eliminate închisorile de tip F. Să fie eliberați deținuții care au devenit infirmi ca urmare a atacului mortal din 19 decembrie și a războinicilor grevei foamei din 1996 și 2000 (...) ca cei responsabili (...) de masacrele din 19 decembrie din Buca, Ümraniye, Diyarbakir și Uluncalar și de atacul asupra Burdurului (...) Miscarea grevei foamei pe care am inceput-o la 10 decembrie si pe care am transformat-o intr-un post al mortii la 3 ianuarie a ajuns la 75 de zile.... Invitam toti oamenii, mediile si organizatiile progresiste, antifasciste si anticoloniaiste sa se ocupe de aceasta lupta dreapta... condusa de frontul libertatii. Vom rezista, vom demola celulele [dizolvare] Stop la teroarea de izolare Acest anunț conține, de asemenea, o listă de nume ale greviștilor foamei, precum și închisorile în care sunt ținute. La 23 februarie 2001, cotidianul în cauză a publicat la pagina 6 a numărului său 873, un text intitulat Tecris terörüne ei Rezistența prin posta morții pe care o conducem ca deținuți în procesele privind MLKP, TKP K Rezistența noastră prin postul morții pe care l-am inițiat la bază pentru închiderea închisorilor de tip F, unde am fost transportați în timpul unui masacru barbar, continuă astăzi, în ciuda tuturor minciunilor și eforturilor depuse de om. Noi numim poporul nostru, clasa muncitoare, funcționarii muncitori, țărana, tineretul, să ne susțină în lupta noastră pentru închiderea închisorilor de tip F și pentru a rupe teroarea de la izolare (...) Vom rezista, vom dărâma celulele [de izolare]. Prin două acte de acuzare separate la data de 24 aprilie 2001, procurorul republicii lângă curtea de securitate a statului membru în cauză i-a acuzat pe reclamanți, în calitatea lor de redactor-șef și proprietar al cotidianului în cauză, pentru publicarea articolelor în litigiu. 3713 privind combaterea terorismului și a articolului 2 alineatul (1) suplimentar la Legea nr. 5680 privind presa. Procedura penală intentată ca urmare a comunicării din 22 februarie 2001 În memoriul lor în apărare din 14 mai 2002 supus Curții de Securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe de altă parte, acest anunț nu conținea nici o declarație a unor grupări ilegale sau teroriste, ci doar o declarație a unor deținuți care nu au fost încă condamnați; în plus, ei au luat în considerare dispozițiile art. 6 și 10 din Convenție. 10. În aceeași zi, Curtea a recunoscut reclamanții vinovați că au publicat declarații din partea organizațiilor teroriste și l-a condamnat pe domnul Falakao 3713. În plus, a pronunțat închiderea zilei de zi în cauză pentru o zi în temeiul articolului 2 alineatul (1) suplimentar la Legea nr. 5680. 11. Reclamanții s-au ocupat în casație 12. La 9 octombrie 2002, în avizul său privind recursul, procurorul general lângă Curtea de Casație a invitat această instanță să confirme condamnarea de primă instanță. 13. La 27 februarie 2003, Curtea de Casație i-a exonerat pe reclamanți de recurs și a confirmat decizia de primă instanță. 14. De la 27 mai la 28 mai 2003, cotidianul în cauză a fost închis. 15. La 28 mai 2003, procurorul general al Republicii a emis un ordin de plată în ceea ce privește data la care domnul Sayg La 10 iulie 2003, acesta din urmă a efectuat un început de plată în valoare de 263 000 000 TRL. 2. Procedura penală intentată ca urmare a comunicării din 23 februarie 2001 17. În memoriul lor în apărare din 2 octombrie 2001 supus Curții de Securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe de altă parte, acest anunț nu conținea nici o declarație a unor grupări ilegale sau teroriste, ci doar o declarație a unor deținuți care au fost încă condamnați și care s-au bazat pe dispozițiile art. 6 și 10 din Convenție. 18. În aceeași zi, Curtea i-a recunoscut pe reclamanții vinovați că au publicat declarații ale grupărilor teroriste. 3713. Având în vedere că încălcarea dreptului în litigiu era de natură să aducă atingere securității naționale, instanța pronunțată, în plus, închiderea cotidianului în cauză pentru o perioadă de trei zile în conformitate cu art. 2 alin. (1) adițional la Legea nr. 5680. Motivația Curții se poate citi în special după cum urmează: (...) chiar dacă, în termenii unei examinări de ansamblu a lamei (...) aceasta se prezintă ca un anunț, este vorba despre un anunț făcut de membri ai organizațiilor teroriste armate care sunt deținuți pentru apartenență la aceste organizații teroriste. Astfel, se pare că sunt îndeplinite toate condițiile pentru publicarea declarațiilor de organizații teroriste armate prevăzute în art. 6 alin. (2) din Legea nr. 3713. Deși acuzații care sunt director responsabil și proprietar nu sunt cei care au scris acest anunț (...); în conformitate cu art. 16 din Legea privind presa nr. 5680, proprietarii ziarelor și redactorii principali sunt de asemenea responsabili în aceste circumstanțe. Terorismul este o problemă mondială. Cei care publică declarații de organizații teroriste armate, cei care fac propagandă de acest tip de organizații, fac publicații care ies din limitele art. 10 din Convenție (...) 19. La 12 martie 2002, în lumina avizului procurorului general care nu a fost comunicat reclamanților, Curtea de Casație a confirmat decizia de primă instanță. 22147/02) se plâng de lipsa comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație în cadrul procedurii penale intentate împotriva acestora din cauza publicării declarației din 23 februarie 2001. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 22. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 24. Curtea amintește că, într-o hotărâre adoptată la 11 iulie 2002, Marea Cameră a avut ocazia de a examina problema lipsei de comunicare a avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație și a concluzionat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (Göçc. Turcia [GC], n 36590/97, §§ 55-58, CEDH 2002; a se vedea, de asemenea, Abdullah Ayd Electroluxn c. Turcia (n, 63739/00, § 30, 10 noiembrie 2005). În acest caz, Comisia nu vede nici un motiv de a se distanța de soluția adoptată cu această ocazie. 25. Prin urmare, aceasta concluzionează încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIA 26. Reclamanții susțin că condamnările lor penale și măsurile temporare de închidere în legătură cu care cotidianul în cauză a făcut obiectul unei încălcări grave a dreptului lor la libertatea de exprimare. În acest sens, aceștia invocă art. 10 din convenție, astfel cum a fost formulat în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 27. Guvernul contestă existența unei ingerințe; cu toate acestea, dacă Curtea ar considera că acesta este cazul, el subliniază că această interferență era justificată din moment ce scrierile în cauză constau în declarații ale unor grupări teroriste care îi motivează pe deținuți să se răsculeze împotriva condițiilor lor de detenție. Aceasta a urmărit un scop legitim, și anume securitatea națională, ordinea publică, prevenirea infracțiunilor și a fost necesară având în vedere sensibilitatea problemei securității în închisori. 28. Curtea constată că nu există niciun alt motiv pentru care nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. 29. Curtea observă că măsurile incriminate erau prevăzute de legea nr. 3713 și art. 2 1 adițional la Legea nr. 5680. În plus, ingerința în litigiu viza un scop legitim în conformitate cu alineatul (2) din art. 10, și anume ordinea publică și prevenirea criminalității. 30. Rămâne de stabilit dacă măsura în cauză era necesară într-o societate democratică. În această privință, Curtea amintește rolul esențial al presei într-o societate democratică (Goodwin c. Regatul Unit , Hotărârea din 27 martie 1996, Rec., 1996 II, p. 500, § 39, Bladet Tromsø și Stensaas c. Norvegia [GC], n 2190/93, § 59, CEDO 1999 II). În conformitate cu obligațiile și responsabilitățile sale, comunicarea informațiilor și ideilor privind toate chestiunile de interes general nu trebuie să depășească anumite limite, în special în ceea ce privește protecția intereselor vitale ale statului, cum ar fi securitatea națională sau integritatea teritorială, împotriva amenințării terorismului sau în vederea apărării ordinii sau prevenirii infracțiunilor ( Sürek și Özdemir c. Turcia [GC], n 23927/94 și 24277/94, § 58, 8 iulie 1999). 31. Or, este, în primul rând, autoritățile naționale care trebuie să evalueze dacă există o nevoie socială imperioasă care poate justifica restricția la această libertate, exercițiu pentru care acestea beneficiază de o anumită marjă de apreciere. Prin urmare, atunci când își exercită controlul, Curtea nu are sarcina de a se substitui instanțelor naționale, ci de a verifica, din perspectiva articolului 10, deciziile pe care le-au pronunțat în temeiul puterii lor de apreciere. În acest scop, Curtea trebuie să ia în considerare ingerința în cauză în lumina întregii cauze (a se vedea, printre altele, Austria c. , Hotărârea din 8 iulie 1986, seria A n 103, p. 28, § 46, și Rizos și Daskas c. Grecia, nr. 65545/01, § 44, 27 mai 2004), în special în ceea ce privește termenii utilizați în limba engleză incriminată, în contextul publicării sale și ținând seama de dificultățile legate de combaterea terorismului (a se vedea "brahim Aksoy c. Turcia," nr. 28635/95, 30171/96 și 34535/97, § 60, 10 octombrie 2000, și Incal c. Turcia. , Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998 IV, p. 1568, § 58). 32. În sfârșit, Curtea constată că reclamanții au fost condamnați pentru publicarea de declarații de grupări teroriste prin intermediul unui cotidian în care erau redactori-șefi și, respectiv, proprietari. Aceste declarații au fost scrise de deținuți în închisori de tip F, declarându-și apartenența lor la grupări teroriste. Ele își exprimă revendicările cu privire la condițiile închisorii în aceste închisori, revendicări pentru satisfacția cărora ei sunt în rezistență prin post de moarte în opinia Curții, aceste cuvinte nu se bucură de personalitatea autorilor lor, care se declară a fi membri ai grupărilor teroriste sau de contextul publicării lor. În această privință, Comisia observă că declarațiile în litigiu se publică la scurt timp după 19 decembrie 2000, dată la care forțele de securitate au fost implicate simultan în 20 de penitenciare în care au avut loc greve ale foametei coordonate care pun sub semnul întrebării sute de deținuți care fac obiectul legii antiteroriste. Declarată în declarațiile în litigiu (punctul 6 de mai sus), această operațiune a condus la confruntări violente între forțele de securitate și deținuți, conform cărora mulți deținuți au fost răniți și uciși și polițiști răniți. 34. În plus, Curtea nu poate ignora gravitatea apelului conținut în aceste declarații care pledează pentru susținerea grevei foamei nelimitate. Anunțurile în litigiu constau astfel într-o interpelație directă a publicului cu scopul de a mobiliza și de a susține o acțiune desfășurată pentru a demola închisorile de tip F. ; acțiune care implică punerea în pericol a vieților autorilor lor. Or, forța este de a constata că această interpelare a fost publicată astfel încât, fără comentarii jurnalistice pentru a prezenta sau a analiza. În această privință, dacă este adevărat că reclamanții nu s-au asociat personal cu declarațiile exprimate în anunțurile în litigiu, ei au furnizat un tribune autorilor lor și le-au permis să le difuzeze. Or, responsabil de linia editorială a ziarului în cauză, ei nu au nicio responsabilitate cu privire la conținutul său (Sürek c. Turcia [GC], n 24735/94, § 41, 8 iulie 1999), dreptul de a furniza informații care nu pot servi drept pretext pentru difuzarea declarațiilor grupărilor teroriste. 35. În cele din urmă, natura și povara pedepselor aplicate sunt elemente care trebuie luate în considerare în cazul în care se măsoară proporționalitatea unei încălcări a dreptului la libertatea de exprimare garantat prin art. 10 (printre altele, Ceylan c. Turcia [GC], nr 23556/94, § 65, CEDH 1999 IV). 36. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, sancțiunile aplicate reclamanților, având în vedere marja de apreciere de care dispun autoritățile naționale în astfel de cazuri (Sürek c. Turcia [GC], nr 26682/95, § 65, CEDH 1999 IV), nu pot fi considerate disproporționate în raport cu obiectivele legitime urmărite. 37. Prin urmare, aceasta concluzionează că art. 10 din convenție nu este încălcat. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită 3 000 EUR pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit. Această sumă s-ar descompus după cum urmează: 2 000 EUR pentru închiderea ziarului în cauză și 1 000 EUR pentru infracțiunea la care au fost condamnați și solicită, de asemenea, 20 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 40. Guvernul contestă aceste pretenții. 41. Având în vedere concluzia sa cu privire la lipsa unei încălcări a articolului 10 din Convenție, Curtea respinge cererile recurentelor cu privire la pretinsul prejudiciu material. În ceea ce privește pretinsul prejudiciu moral, Curtea consideră că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața Curții; ei nu furnizează nicio justificare; 43. Guvernul contestă aceste pretenții. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru procedură în fața Curții și lap a acordat reclamanților în comun. Interese moratoriu 45. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție A se spune că nu a existat nici o încălcare a art. 10 din Convenție A se spune că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți A spus că Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 23 ianuarie 2007 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte