AFFAIRE FALAKAOĞLU c. TURQUIE (N° 2)

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

10.10.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE FALAKAOĞLU c. TURQUIE (N° 2) (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ FALAKAO. TURCIA (N (solicitarea nr. 11840/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 octombrie 2006 DEFINIF 10/01/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Falakao Dnii J.-P. Costa președinte Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni Fura-Sandström, Popović, judecători și al dlui Dolle, graffière de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 19 septembrie 2006, Renunțați la arestarea sa, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 11840/02) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Bülent Falakao La data de 31 martie 2005, Curtea (secțiunea) a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice statului art. 10 la Guvern. În conformitate cu art. 29 alin. (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Reclamantul s-a născut în 1974 și locuiește în Istanbul. La momentul faptelor, a fost redactor-șef al ziarului Yeni Evrensel , având sediul la Istanbul. La 3 decembrie 2000, la pagina 6 a numărului său 791, ziarul Yeni Evrensel a publicat un articol intitulat Yedekle ve Kullan Printr-un act de acuzare din 13 decembrie 2000, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului de executare a inițiat o acțiune penală împotriva reclamantului în calitate de redactor-șef. Bazându-se pe articolul în cauză, el l-a acuzat că a vrut să instige poporul la □ și la gladiator, pe baza unei distincții bazate pe apartenența la o rasă și o regiune, în sensul art. 312 alin. (2) din Codul penal. Pasiunile relevante din art. (...) Interesul lucrătorilor kurde-turc și ansamblul lucrătorilor din alte naționalități necesită recunoașterea deplină a egalității de drept. Trebuie să punem capăt politicii de negare și de reținere (...) Orice interdicție care împiedică punerea în aplicare a egalității în practică și pe plan constituțional trebuie anulată, iar politica de asimilare trebuie abandonată (...) În cadrul procedurii în fața Curții de Securitate a statului, reclamantul susține că articolul în cauză nu conține nicio intenție criminală sau de a da cu piciorul la □ bazat pe o rasă, autorul articolului care nu face decât să își exprime punctul de vedere personal cu privire la problema kurdă. Reclamantul s-a prevalorificat, de asemenea, de protecția articolelor 6 și 10 din convenție. La 18 iulie 2001, Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători civili, l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele reproșate, în conformitate cu art. 312 alineatul (2) din Codul Penal și l-a condamnat la o pedeapsă de închisoare de doi ani, cu o amendă de 182 520 000 de lire turcești (TRL), apoi a convertit această pedeapsă într-o amendă de 2 403 180 000 TRL [aproximativ 1 780 EUR (EUR)). De asemenea, aceasta a dispus interzicerea publicării ziarului în cauză timp de două zile, în conformitate cu art. 2 alineatul (1) suplimentar din Legea nr. 5680 privind presa. 10. În așteptările sale, cu privire la pasajele din articolul incriminat inclus în actul de acuzare, Curtea a considerat că astfel de cuvinte, evidențiind problema kurdă, precum și presiunea exercitată asupra persoanelor de origine kurdă, constituiau un stimulent al poporului pentru a urâ pe baza unei rase și a unei regiuni, în sensul articolului 312 alineatul (2) din Codul penal. 11. La 21 noiembrie 2001, Curtea de Casație, sesizată cu un recurs, a confirmat hotărârea atacată având în vedere motivele invocate de primii judecători și conținutul dosarului. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE 12. Reclamantul se plânge de condamnarea sa în calitate de redactor șef al cotidianului Yeni Evrensel . Acesta se referă la art. 10 din Convenție, care, în partea sa relevantă, este astfel formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a vorbi și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 13. În plus, Curtea constată că nu există niciun alt motiv pentru care nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se declare admisibil. 14. Reclamantul susține că condamnarea sa în calitate de redactor-șef al Yeni Evrensel constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare 15. În timp ce recunoaște existența unei interferențe în dreptul la libertatea de exprimare a limbii, el susține că această interferență este justificată de art. 10 alineatul (2) din Convenție. 16. Curtea ia notă de faptul că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, protejat de art. 10 alineatul (1). Nu se contestă mai mult faptul că ingerința era prevăzută de lege și urmărea un scop legitim, și anume protecția integrității teritoriale, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea Yagmurdereli c. Turcia , n 29590/96 , § 40, 4 iunie 2002). Contextul se referă la problema dacă ingerința a fost necesară într-o societate democratică 17. Curtea arată că, în articolul recunoașterea deplină a egalității de drept. Potrivit acestuia, mai mult decât o interdicție care împiedică punerea în aplicare a egalității în practică și pe plan constituțional trebuie anulată, iar politica de asimilare trebuie abandonată (...) (punctul 7 de mai sus). Curtea de Securitate a statului a considerat că astfel de cuvinte, evidențiind problema kurdă, precum și presiunea exercitată asupra persoanelor de origine kurdă, constituiau un stimulent al poporului la ură bazată pe o rasă și o regiune, în sensul articolului 312 alineatul (2) din Codul Penal (punctul 10 de mai sus). 19. Curtea a examinat cu atenție motivele dezvoltate de instanțele interne și consideră că acestea nu pot fi considerate în ele însele suficiente pentru a justifica ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea mutatis mutandis Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999. În plus, ea nu vede nimic în acest articol care să pară a fi un apel la violență, la revoltă sau la orice altă formă de respingere a principiilor democratice. 20. Pe de altă parte, Curtea amintește că a tratat deja cazuri similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea, printre altele, "brahim Aksoy Turcia," nr 2863 27528/95, § 43, 2 octombrie 2003. Comisia a examinat prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale și consideră că Ön Õa furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față, în pofida dificultăților legate de lupta împotriva terorismului (a se vedea Õbrahim Aksoy , citată anterior, § 60, și Incal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, În plus, Curtea subliniază gravitatea gravă a pedepsei aplicate reclamantului, și anume o pedeapsă cu închisoarea de doi ani, care a fost convertită într-o țarc Prin urmare, condamnarea reclamantului este disproporționată în ceea ce privește scopurile vizate și, prin urmare, nu este necesară într-o societate democratică A existat, prin urmare, o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND ÎNDEPLINIREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 2 000 EUR pentru prejudicii materiale, furnizează 23 de procente pentru plata în avans și solicită, de asemenea, 4 000 EUR pentru daune morale. 25. Guvernul contestă aceste revendicări pe care le consideră excesive. 26. În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea arată că amenzile aplicate reclamantului sunt consecința directă a încălcării constatate pe teren a articolului 10 din Convenție. Prin urmare, este necesar să se dea înapoi integral la . . Pe baza tuturor informațiilor pe care le deține și care acționează în mod echitabil, Curtea acordă reclamantului 1 780 EUR în acest sens. 27. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că este posibil ca persoana respectivă să fi trecut pentru că a trecut printr-o anumită deviere din cauza circumstanțelor din speță. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din convenție și având în vedere jurisprudența sa în această privință, aceasta îi alocă 3 000 EUR în acest sens. 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții, fără a furniza nicio justificare. 29. Guvernul contestă aceste pretenții. 30. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR, toate costurile și acordul reclamantului. Interesele moratoriu 31. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data Regulamentului 780 EUR (o mie șapte sute optzeci de euro) pentru daune materiale (ii. 000 EUR (trei mii de euro) pentru daune morale (iii). 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (iv). plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe venit începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză și apoi comunicată în scris la 10 octombrie 2006 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululer Președinte