CtEDO 28.04.2005 Auto

CAKMAK v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
28.04.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CAKMAK v. TURKEY (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

ȚĂRIMEA SECȚIUNE PARTICIPALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 29600/02 de către Serdar ÇAKMAK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 28 aprilie 2005 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Hedigan Türmen Bîrsan doamna Tsatsa-Nikolovska Myjer David Thór Björgvinsson, judecători și dl V. Berger Având în vedere cererea depusă la 4 iunie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Serdar Çakmak, este un cetățen turc născut în 1955 și trăiește în İstanbul. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În 1984, reclamantul a fost numit asistent de cercetare la Institutul pentru Științe Positive, la Universitatea Tehnica din Istanbul. În 1988, reclamantul a fost înscris într-un program de doctorat (PhD) la Institutul pentru Științe Positive. Dl B. Ș. a fost numit supervizorul său. La 28 februarie 1995, dl E. Ș. a fost numit supervizor al reclamantului după demisia dlui B. Ș.. La 10 octombrie 1995, reclamantul și-a prezentat teza de doctorat Institutului pentru științe pozitive. La 17 octombrie 1995, el a fost informat de Consiliul Institutului că a trebuit să-și prezinte teza cu o scrisoare de acoperire furnizată de supraveghetorul său. La 19 octombrie 1995, reclamantul a reintrodus teza sa cu o scrisoare de acoperire redactată de anteriorul său supraveghetor, dl B. Ș. La 1 noiembrie 1995, el a fost informat de către Institut că scrisoarea de acoperire ar trebui furnizată de actualul său supraveghetor. La 14 noiembrie 1995, reclamantul a trimis o nouă scrisoare Institutului care solicită clarificare pentru scrisoarea din 1 noiembrie 1995. 1995 Consiliul Institutului a informat încă o dată reclamantul că scrisoarea de acoperire ar trebui solicitată dlui E. Ș., deoarece el este actualul supraveghetor al reclamantului. La 2 ianuarie 1996, după ce a primit o scrisoare de la E.Ș., Consiliul Institutului pentru Științe Positive a informat reclamantul că disertația sa nu are calitatea unei teze de doctorat. La 19 ianuarie 1996, reclamantul a solicitat Institutului să compună un comitet pentru examinarea tezei sale. La 12 februarie 1996, cererea sa a fost respinsă. La 12 aprilie 1996, reclamantul a depus o acțiune la Curtea Administrativă de Istanbul pentru anularea deciziei din 12 februarie 1996. 1996. El solicită, de asemenea, instanței să ordone administrației să suspende executarea deciziei menționate anterior. La 16 aprilie 1996, Institutul de Științe Positive a admis prezentarea tezei reclamantului. La 7 mai 1996 a fost compus un comitet la Universitate pentru evaluarea tezei reclamantului. La 13 iunie 1996, Curtea Administrativă din Istanbul a luat în considerare decizia din 7 mai 1996 și a respins cererea reclamantului de suspendare a executării hotărârii Universității. La 30 iunie 1996, Universitatea a hotărât să nu reînnoiască contractul reclamantului ca asistent de cercetare. La 17 iulie 1996, reclamantul a fost informat de această decizie. La 30 iulie 1996, reclamantul a depus o nouă acțiune la Curtea Administrativă de Istanbul pentru anularea și suspendarea executării hotărârii din 30 iunie 1996. La 1 octombrie 1996, reclamantul a fost notificat de către directorul Institutului de științe pozitive că comitetul își examinase teza și că a fost refuzat să primească o diplomă de doctorat. Directorul a informat în continuare reclamantul că a fost acordat o perioadă de un an pentru corectarea tezei sale. La 24 ianuarie 1997, instanța administrativă a respins cererea reclamantului de suspendare a executării hotărârii din 30 iunie 1996. La 15 aprilie 1997, reclamantul a trimis o scrisoare Institutului de științe pozitive și a solicitat suspendarea înregistrării ca candidat de doctorat pentru o perioadă de un an. El nu a primit niciun răspuns la petiția sa. La 31 octombrie 1997, Curtea Administrativă de la Istanbul a respins cazul reclamantului, susținând că Universitatea are discreția în ceea ce privește dacă contractul reclamantului va fi reînnoit și că reclamantul nu a obținut un grad de doctorat, ceea ce a demonstrat că nu este competent să își continue atribuțiile ca academic. La 23 martie 1998, reclamantul a depus o cerere la Universitate și a repetat cererea de suspendare a înregistrării sale. El nu a primit nici un răspuns la petiția sa. La 1 iunie 2000, Curtea Supremă de Administrație a respins apelul reclamantului. La 12 septembrie 2000, reclamantul a solicitat Curții Supreme de Administrație pentru a rectifica decizia sa din 20 ianuarie 2000. La 6 decembrie 2001, cererea sa a fost respinsă. La 16 ianuarie 2002, decizia din 6 decembrie 2001 a fost depusă reclamantului. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție că hotărârile instanțelor interne au fost nedreptate deoarece nu au evaluat corect faptele și legile. El se plânge în continuare sub aceeași direcție că durata procedurii în fața instanțelor administrative referitoare la „dismisia” sa este excesivă. Reclamantul susține că „dismisarea” sa de la Universitate l-a împiedicat să își completeze teza de doctorat. În acest sens, el a invocat art. 10 din Convenție și art. 2 din Protocolul nr. El se plânge în continuare în temeiul articolului 13 din Convenție, în legătură cu art. 10 din Convenția art. 2 din Protocolul nr. 1, că el nu a avut un remediu eficace în dreptul intern, deoarece deciziile administrației erau incoherente. HOTĂRÂREA 1. Reclamantul susține în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că instanța administrativă nu a aplicat corect dreptul intern și că deciziile lor erau arbitrare. Curtea reamintește de la început doctrina sa „a patra instanță” (pentru care, a se vedea García Ruiz v. Spania [GC], nr. 30544/96, §§ 28-29, CEDO 1999-I). Având în vedere materialele prezentate de solicitant, aceasta remarcă că reclamantul nu a stabilit baza unei afirmații argumentabile că oricare dintre garanțiile procedurale prevăzute la art. 6 din Convenția au fost încălcate în cazul său. Prin urmare, această plângere este evident nefondată și trebuie respinse în aplicarea articolului 2. Reclamantul se plâng în continuare în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că procedurile dinaintea instanțelor administrative nu au fost încheiate într-un termen rezonabil. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 3. În conformitate cu articolele 10 și 13 din Convenție și cu art. 2 din Protocolul nr. 1 reclamantul se plâng că „dismisarul” său de la postul său de asistent de cercetare l-a împiedicat să își completeze teza de doctorat și că nu a avut un remediu eficace în legislația internă. Curtea observă că reclamantul nu a demonstrat în ce mod studiile sale de doctorat au fost afectate direct de nerenovarea contractului său ca asistent de cercetare. Curtea constată în continuare că reclamantul a putut depune două cazuri la Curtea Administrativă de Istanbul împotriva hotărârilor Universitatei Tehnice din Istanbul. În consecință, Curtea consideră că reclamantul nu a justificat acuzațiile sale în temeiul articolelor 10 și 13 din Convenție și al articolului 2 din Protocolul nr. 1 și a furniza o cerere argumentară care să permită examinarea de către Curte a plângerilor sale, prin urmare, aceste plângeri sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului privind durata procedurii în fața instanțelor administrative; declara restul cererii inadmisibile.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-04-12
0,92
CASE OF MEHMET ACAR SERDAR ÇAKMAK v. TURKEY
§ 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility. THE FACTS THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE 4. The applicant was born in 1955 and lives in Istanbul. He was a research assistant i
CtEDO 2005-04-14
0,92
CASE OF TÖRE v. TURKEY
THIRD SECTION CASE OF TÖRE v. TURKEY (Application no. 48095/99) JUDGMENT STRASBOURG 14 April 2005 FINAL 14/07/2005 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editor
CtEDO 2004-10-07
0,92
CASE OF MEHMET BULENT YILMAZ AND SAHIN YILMAZ v. TURKEY
THIRD SECTION CASE OF MEHMET BÜLENT YILMAZ AND ŞAHİN YILMAZ v. TURKEY (Application no. 42552/98) JUDGMENT STRASBOURG 7 October 2004 FINAL 07/01/2005 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Conve
CtEDO 2005-02-24
0,92
TANRIKULU v. TURKEY
THIRD SECTION DECISION AS TO THE ADMISSIBILITY OF Applications nos. 29918/96, 29919/96 and 30169/96 by Sinan TANRIKULU, Servet AYHAN and Fırat ANLI against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 24 February 20
CtEDO 2005-01-25
0,92
CASE OF ÇAKMAK AND OTHERS v. TURKEY
SECOND SECTION CASE OF ÇAKMAK AND OTHERS v. TURKEY (Application no. 53672/00) JUDGMENT STRASBOURG 25 January 2005 FINAL 25/04/2005 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be s
Sursă