PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 17343/02, de către Zorka și Siniša AMANOVI împotrivă Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 3 mai 2005 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Lorenzen Doamna Vajić Kovler, judecători și grefierul secțiunii Nielsen, având în vedere cererea depusă la 9 martie 2002, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dna Zorka Amanović și dl Siniša Amanović s-au născut în 1942 și, respectiv, 1950, și trăiesc în Viena, Austria. Ele au fost reprezentate în fața Curții de dl I. Šalina, un avocat practicant în Zadar, Croația. Guvernul contestat a fost reprezentat de agenți succesivi: dna L. Lucina-Karajković, agent, dl D. Maričić, Co-Agent, și, ulterior, dna Š. Stažnik, agent. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au trăit în Zadar, Croația, până la 19 decembrie 1991. La scurt timp după ce au părăsit Zadar, casa lor a fost jefuită și a fost incendiată de către infractori necunoscuti. La 16 decembrie 1994, reclamanții au instituit proceduri civile în fața Tribunalului Municipal Zadar (Općinski sud u Zadru ) cererea de daune de la autoritățile locale din Zadar și din Republica Croația pentru proprietatea lor distrusă. În conformitate cu Legea privind obligațiile civile (Amendamente) din 1996 (Zazon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima ), Curtea Municipală Zadar a rămas la acțiunea la 8 februarie 2002. Procedura a reluat la 22 martie 2004 în conformitate cu „Damage from Terorist Acts and Public Demonstration Act 2003” (Zcazon odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija ). Nu se stie dacă cazul este încă în așteptare. Legea internă relevantă Parte relevantă a Actului privind obligațiile civile (Zcazon o obveznim odnosima, Gazettele Oficiale nr. 53/1991, 73/1991, 3/1994, 7/1996 și 112/1999) se citesc după cum urmează: Secțiunea 180 (1) „Răspunderea pierderilor cauzate de moarte sau de leziuni corporale sau de leziuni sau distrugerea proprietății altor persoane, atunci când rezultă din acte violente sau terorii sau din manifestații publice sau manifestări, se află la ... autoritatea a căror ofițeri au fost sub datoria, în conformitate cu legile în vigoare, de a preveni această pierdere.” Legea privind obligațiile civile (Modificări) din 1996 ( Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima , Jurnalul Oficial nr. 7/1996, denumit în continuare „Actul de 1996” a intrat în vigoare la 3 februarie 1996. Partele relevante ale actului se citesc după cum urmează: Secțiunea 1 „Se abrogă art. 180 din Legea privind obligațiile civile.” Secțiunea 2 „Se menționează obligațiile civile. Procedura menționată la secțiunea 1 din prezenta secțiune reluează după adoptarea unei legislații speciale care reglementează responsabilitatea pentru daunele cauzate de actele teroriste.” Partea relevantă a Legii de procedură civilă (Zcacion o parničnom postupku , Gazette Oficial nr. 53/1991, 91/1992, 112/1999 și 117/2003) prevede: ... (6) în cazul în care un alt statut prescrie astfel.” „Damajul de la Acte Teroristice și Demonstrații Publice Act 2003” ( Zakon odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demontracija , Gazette Oficial nr. 117/2003) a intrat în vigoare la 31 iulie 2003. Reclamanții au plâns că promulgarea Legii din 1996 a încălcat dreptul de acces la instanță garantat de art. 6 § 1 din Convenție. La 16 februarie 2004, Curtea a hotărât că ar trebui să fie comunicată guvernului contestat și că guvernul ar trebui invitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cauzei. La 25 august 2004, observațiile guvernului au fost transmise reprezentantului juridic al reclamanților invitați să prezinte observații până la 27 septembrie 2004. După ce nu a primit niciun răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 20 decembrie 2004, Curtea a reamintit reprezentantului juridic al reclamanților că observațiile nu au fost depuse și că nu a fost solicitată nici o prelungire a termenului, iar Curtea a fost avertizată că, dacă consideră că reclamanții nu intenționează să urmărească cererea, Curtea ar putea elimina cazul din lista sa de cazuri. Curtea a trimis o copie a acestei scrisori reclamanților, nici reprezentantul juridic al reclamanților, care a primit această scrisoare la 28 decembrie 2004, nici reclamanții au răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră acum că reclamanții nu intenționează să urmărească cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele lor, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.
Application no. 17343/02
by Zorka and Siniša AMANOVIĆ
against Croatia
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 3
May
2005 as a Chamber composed of:
Mr
C.L.
Rozakis
,
President
,
Mr
L.
Loucaides
,
Mr
P.
Lorenzen
,
Mrs
N.
Vajić
,
Mr
A.
Kovler
,
Mrs
E.
Steiner
,
Mr
K.
Hajiyev,
judges
,
and Mr
S.
Nielsen
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 9 March 2002,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government,
Having deliberated, decides as follows:
The applicants, Ms Zorka Amanović and Mr Siniša Amanović were born in 1942 and 1950, respectively, and live in Vienna, Austria. They were represented before the Court by Mr I. Šalina, a lawyer practising in Zadar, Croatia. The respondent Government were represented by succesive agents: Ms L. Lukina-Karajković, Agent, Mr D. Maričić, Co-Agent, and, subsequently, Ms Š. Stažnik, Agent.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicants lived in Zadar, Croatia, until 19 December 1991. Soon after they had left Zadar, their house was looted and set on fire by unknown perpetrators.
On 16 December 1994 the applicants instituted civil proceedings before the Zadar Municipal Court (
Općinski sud u Zadru
) seeking damages from the local authorities in Zadar and from the Republic of Croatia for their destroyed property.
Pursuant to the Civil Obligations (Amendments) Act 1996 (
Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima
), the Zadar Municipal Court stayed the proceedings on 8 February 2002.
The proceedings resumed on 22 March 2004 pursuant to the “Damage from Terrorist Acts and Public Demonstrations Act 2003” (
Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija
). It is not known whether the case is still pending.
B.
Relevant domestic law
The relevant part of the Civil Obligations Act (
Zakon o obveznim odnosima,
Official Gazette nos. 53/1991, 73/1991, 3/1994, 7/1996 and 112/1999) read as follows:
Section 180 (1)
“Responsibility for loss caused by death or bodily injury or by damage or destruction of another's property, when it results from violent acts or terror or from public demonstrations or manifestations, lies with the ... authority whose officers were under a duty, according to the laws in force, to prevent such loss.”
The Civil Obligations (Amendments) Act 1996 (
Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima
, Official Gazette no. 7/1996, hereinafter “the 1996 Act”) entered into force on 3 February 1996. The relevant parts of that Act read as follows:
Section 1
“Section 180 of the Civil Obligations Act ... shall be repealed.”
Section 2
“Proceedings for damages instituted under section 180 of the Civil Obligations Act shall be stayed.
The proceedings referred to in sub-section 1 of this section shall resume after the enactment of special legislation governing responsibility for damage resulting from terrorist acts.”
The relevant part of the Civil Procedure Act (
Zakon o parničnom postupku
, Official Gazette nos. 53/1991, 91/1992, 112/1999 and 117/2003) provides:
Section 212
“Proceedings shall be stayed:
...
(6) where another statute so prescribes.”
The “Damage from Terrorist Acts and Public Demonstrations Act 2003” (
Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija
, Official Gazette no.
117/2003) entered into force on 31 July 2003. It provides that proceedings which were stayed pursuant to the 1996 Act will resume and defines circumstances in which the Republic of Croatia is liable for damage resulting from terrorist acts and public demonstrations.
The applicants complained that the enactment of the 1996 Act violated their right of access to court guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention.
On 16 February 2004 the Court decided that notice of the application should be given to the respondent Government and that that Government should be invited to submit written observations on the admissibility and merits of the case. On 25 August 2004 the Government's observations were transmitted to the applicants' legal representative who was invited to submit observations by 27 September 2004.
Having received no reply, by a registered letter of 20 December 2004, the Court reminded the applicants' legal representative that the observations had not been submitted and that no extension of the time-limit had been requested. He was also warned that the Court might strike the case out of its list of cases if it considered that the applicants did not intend to pursue the application. The Court sent a copy of that letter to the applicants. Neither the applicants' legal representative, who received the said letter on 28 December 2004, nor the applicants replied.
In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court now considers that the applicants do not intend to pursue the application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto which require the continuation of the examination of the application.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.
Søren
Nielsen
Christos
Rozakis
Registrar
President