CtEDO 03.05.2005 Auto

BEKIARISOVA v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
03.05.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BEKIARISOVA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 66075/01, de către Marianna BEKIARISOVÁ, împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 3 mai 2005 în calitate de Cameră compusă de: Dl Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pellonpää Maruste Pavlovschi Borrego Borrego Šikuta, judecători și dl O'Boyle Grefier având în vedere cererea depusă la 29 ianuarie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dna Marianna Bekiarisová, este un național slovac născut în 1972 și locuiește în Trebišov. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl J. Füzer, un avocat practicant în Trebišov. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dna Poláčková. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 ianuarie 1993, reclamantul a solicitat un divorț de la soțul ei și o determinare a drepturilor părinților în ceea ce privește fiica lor după divorț. La 27 octombrie 1993, Curtea de District Trebišov a acordat divorț reclamantului și soțul ei. De asemenea, a dat custodia copilului reclamantului și a ordonat tatălui să plătească întreținerea. Acuzatul a interzis și dosarul a fost depus Curtea Regională Košice la 14 ianuarie 1994. La 9 iunie 1994, instanța de apel a anulat decizia de primă instanță privind drepturile parentale și întreținerea. La 28 decembrie 1994, Curtea Regională Košice a constatat că judecătorii din Curtea de District Trebišov ar trebui să fie excluși de la tratarea cauzei și să-l transfere la Curtea de District Michalovce. Dosarul a fost transmis la ultima instanță la 17 februarie 1995. Curtea de district Michalovce a organizat prima audiere la 6 februarie 1997. La 4 august 1997, după mai multe audieri, Curtea de district Michalovce a acordat custodia copilului tatălui. La 18 septembrie 1997, reclamantul a interzis apelul. Dosarul a fost depus la tribunalul de apel la 30 octombrie 1997. La 21 octombrie 1997, Curtea Constituțională a constatat, la o cerere depusă de reclamant, că Curtea de District din Michalovce și-a încălcat dreptul la o audiere fără întârziere nejustificată. Hotărârea a declarat, printre altele, că Curtea de District a rămas inactivă între 17 februarie 1995 și 27 ianuarie 1997. La 29 septembrie 1998, Curtea Regională Košice a anulat hotărârea Curții de District din 4 august 1997. Hotărârea a declarat că Curtea de District nu a reușit să aducă dovezi după instrucțiunile anterioare ale instanței de apel. Dosarul a fost reîntoars la Curtea de District la 14 decembrie 1998. Audierea a avut loc în fața Curții de District la 4 iunie 1999. Reclamantul nu a putut participa la trei audieri ulterioare programate în 1999. Acuzatul sau reprezentantul său a fost, de asemenea, împiedicat să participe la două dintre aceste audieri. Audieri au avut loc în continuare la 17 martie 2000 și la 14 aprilie 2000. La 7 august 2000, Curtea de District Michalovce a desemnat un expert cu un Avizul expert a fost prezentat la 28 decembrie 2000. La 19 martie 2001, expertul a prezentat informații suplimentare la cererea instanței. La 15 mai 2001, Curtea de district Michalovce a pronunțat o hotărâre în care a aprobat acordul părinților în conformitate cu care copilul va fi în custodia tatălui. Această decizie a devenit finală la 25 iulie 2001. La 30 martie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Eu, Alena Poláčková, Agent al Guvernului Republicii Slovace, declar că Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 5.200 (cincă mii două sute de euro) doamnei Marianna Bekiarisová în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 30 martie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Marianna Bekiarisová, observă că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să-mi plătească suma de 5.200 (cincă mii două sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă