CtEDO 10.05.2005 AI

SARL ABORCAS ET BOROWIK c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
10.05.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SARL ABORCAS ET BOROWIK c. FRANCE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

cererii nr. 59423/00

prezentată de SARL ABORCAS și BOROWIK

împotriva Franței

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a patra) ședințe la 10 mai 2005 într-o cameră alcătuită din

Sir Nicolas Bratza, președinte,

d-nii J. Casadevall, J.-P. Costa, M. Pellonpää, R. Maruste, S. Pavlovschi, J. Borrego Borrego, judecători,

și d. M. O'Boyle, grefier de secție,

Având în vedere cererea sus-menționată introdusă la 17 februarie 2000,

Având în vedere observațiile depuse de guvernul pârât și pe cele prezentate în răspuns de reclamanți,

După deliberare, pronunță decizia următoare:

Reclamanții sunt, pe de o parte, o societate cu răspundere limitată de drept francez, SARL Aborcas, a cărei activitate principală este construcție, reparație și vânzare de echipament electronic, situată la Lanta în departamentul Haute-Garonne (Franța) și reprezentată de gerant, d. Alain Borowik și, pe de altă parte, d. Alain Borowik acționând în nume propriu. Acesta din urmă este cetățean francez născut în 1947 și rezidând la Caraman în același departament. Guvernul pârât a fost reprezentat de agentul său, d. R. Abraham, Director al afacerilor juridice la ministerul Afacerilor externe.

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de parties, pot fi rezumate după cum urmează.

La 6 decembrie 1994, doamna L., fostă concubină reclamantului, depuse plângere împotriva lui la jandarmerie pentru viol, pentru tentativă de șantaj, și pentru denunțare calomnioasă, deoarece raportat aceste fapte mamei și denunțase la telefon la angajatorul. Reclamantul plasat în retenție pe 27 și 28 iunie 1995. Perchiziție executată în sediul întreprinderii.

Ministerul Public nu a dat curs faptelor viol. Informație judiciară deschisă șefi tentativă șantaj și denunțare calomnioasă. Printr-o ordonanță din 6 martie 1996, judecătorul de instrucție din Castres pronunță non-lieu privind tentativă șantaj și trimite reclamantul tribunalul penal pentru denunțare calomnioasă ex-compană la angajator. Era reproșat al doilea reclamant acuzat doamna L. furt magnetoscop și revânzare propriu cont al mărfurilor pre-volate angajator, știind aceste fapte erau parțial sau total inexacte.

Prin hotărâre confirmatorie din 21 noiembrie 1996, curtea de apel Toulouse declară reclamantul vinovat delict denunțare calomnioasă și-l condamnă plată doamna L., 3 000 FRF (echivalent 457 EUR) daune-interese, pe lângă cheltuieli judecată.

Din partea reclamantului, depune propriu nume plângere constituire parties civile fața deanul judecători instrucție Castres la 16 ianuarie 1997 împotriva ex-concubinei, șef, mai ales denunțare calomnioasă. Susținea ea-l acuzase tort, cadrul anchetei instrucție judiciară deschisă după, violar și încercat face "șantaj" amenință difuza fotografii sau casete video echivoc.

Prin corespondență datată 5 martie 1997 și sosit cabinet instrucție 6 martie 1997, depune plângere calificată "adiție" ordonanța 19 iunie 1997 (mai jos), termeni următori: "(...) Prin urmare depun plângere furt magnetoscop SARL Aborcas constituire parties civile, deja scris cunoscând cu adevărat, mie SARL Aborcas sunt gerant (...) fost lipsit, profesional drept folosință, calificare test emițători televiziune". Prin ordonanța 19 iunie 1997 menționând M. Borowik calitate parties civile, judecătorul instrucție trimite doamna L. tribunalul penal șefi denunțare calomnioasă și furt; precizează doamna L. recunoaște delict furt.

Printr-o scrisoare din 7 august 1997 adresată grefei tribunalul penal Castres, societatea reclamantă indicat constitui "în mod expres" parties civile "pentru furt magnetoscop SARL și prejudiciul comercial ea fusese victimă". Societatea expunea mai ales, privind furt magnetoscop, nu putut utiliza în cadrul activitate profesională și, în urma denunțare calomnioasă doamna L., gerant foi plasat retenție, ceea ce determinat închidere societate două zile, și prin urmare pierdere activități.

Audierea fixată 15 octombrie 1997, apoi reportată 21 ianuarie 1998. Ziua audierii, președintele citit scrisoare societatea reclamantă 7 august 1997 și al doilea reclamant depune concluzii scrise termeni solicita reparație prejudiciu material și moral și prejudiciu societate doi zile retenție timp care întreprinderea închisă, pierdere estimată 10 000 FRF (echivalent 1 500 EUR) și datorită privație folosință echipament vândut estimată 2 000 FRF (echivalent 305 EUR).

Printr-un edict 4 martie 1998 menționând reclamantul calitate parties civile, tribunalul penal, pronunțând privind acțiune publică, relaxează doamna L. șef denunțare calomnioasă, o declară vinovată furt și dispensa de pedeapsă. Pronunțând privind acțiune civilă, tribunalul constată echipament video vândut fost restituit zile următoare și consideră condiții, reclamantul nu "putea justifica niciun prejudiciu societate". Acordă reclamantul suma un franc reparație prejudiciu moral.

Aceeași zi, reclamantul depune apel dispoziții civile edict. De mai mult, prin declarație grefare tribunalul penal 16 martie 1998 calitate gerant societatea reclamantă, depune apel edict "care desfătu M. Borowik cerere daune-interese societate Aborcas".

Reclamantul, nu reprezentat avocat sau avoué, depune fața curtea apel Toulouse o informare care solicita renvoi cauze o dată ulterioară, motiv nu avea posesiune piese necesare apărare interese. Solicita mai ales, reparație prejudiciu societate, 10 000 FRF (echivalent 1 500 EUR) pierdere suportată întreprindere doi zile retenție și 2 000 FRF (echivalent 305 EUR) daune-interese privație folosință magnetoscop.

Printr-o hotărâre confirmatorie din 25 iunie 1998, curtea apel respinge cerere renvoi constatând reclamantul: "invocă de altfel fapt nu putut obține copie note audiență și concluzii parties adverse două proceduri distincte opuneau, urmare corespondență fostul consilier grefier tribunalul Castres, la B. și C. Or, în concluzii invocă getuturi domnul C. doar confirma absență furt magnetoscop. Furt nu contestat. Nu indică, de asemenea, motive note audiență sau concluzii depuse procedură B. ar susceptibile fi utile. Note audiență ținut tribunalul nu menționează niciun element nu va debatut fața Curt, și concluzii doamna L. oral dezvoltate consilier; M. Borowik nu indică nicicum motive copii atât cerute putea utile interese lui."

Curtea hotărâșe următoare privind prejudiciu rezultând fapte denunțare calomnioasă: "Această decizie definitivă (decizia tribunalul penal) nu dispensa, cu toate, jurisdicție apel examinare elemente culese nu permit articula fapte natură penală permitea face dreptate cerere parties (...) De altfel, fapte, ele stabilite, ar putut altfel calificate. Orice caz, și datorită fapte nu putut prove această decizie pronunțată. (...) Nicio culpă susceptibilă funda reparație prejudiciu deci susceptibilă reprochată lui."

Privind furt magnetoscop doamna L. declarată vinovată, curtea apel hotărâșe termeni: "Societatea Aborcas nu constituit parties civile fața tribunalul; nu apelantă, și nu fiind cauza, cereri inadmisibile. [Reclamantul] cere reparație prejudiciu moral suferit furt magnetoscop era responsabil fața SARL Aborcas este gerant. Tribunalul justețe reparând prejudiciu simbolic doar condamnare [doamna L.] plată un franc simbolic [reclamantul]".

Atât propriul nume calitate gerant societate, reclamantul, nu reprezentat avocat Curtea Casație, depune recurs Curte Casație.

Printr-o hotărâre din 5 octombrie 1999 notificată societatea reclamantă la 11 decembrie 1999, camera criminală Curte Casație declară inadmisibil recursul depus nume societate termeni: "Considerând că societatea Aborcas nu fost parte instanță apel, pârâtul nu calitate putea recurs casație nume". De altfel, respinge recursul depus reclamantul propriul nume.

Cod de procedură penală

art. 85

"Orice persoană pretinde lezată crime delict putea, dând plângere constitui parties civile fața judecătorul instrucție competent."

art. 87

"Constituirea parties civile putea loc orice moment curs instrucție. Putea contestată procuror Republicii sau parties. Caz contestare, sau declară inadmisibilă constituirea parties civile, judecătorul instrucție decide, după comunicare dosar ministerul public, printr-o ordonanța motivată interesat putea depune apel."

art. 88

"Judecătorul instrucție constate, printr-o ordonanța, depunerea plângere (...)"

art. 418

"Orice persoană (...) pretinde fost lezată delict putea, nu-o făcut, constitui parties civile audiență chiar (...) Parties civile putea, sprijin constituire, cere daune corespunzând prejudiciu causat."

art. 419

"Declarația constituire parties civile se face fie înainte audiență grefare, fie timp audiență declarație consemnată grefier sau depunere concluzii."

După ridicare observații inițiale inadmisibilitate tardivitate cerere reclamantul, Guvernul recunoaște, observații suplimentare 16 septembrie 2004, cerere fost introdusă, excepția a unui grief, termen șase luni.

Cu toate, Guvernul constată formular cerere din 6 iulie 2000, reclamantul ridică un nou grief tirat din nu-comunicare sens concluzii avocat general. Prin urmare, Guvernul consideră acest grief fiind nou, ridicat tardiv, adică dincolo termenu șase luni. Prin urmare, Guvernul acceptă cerere reclamantul introdusă zisul termen, menține excepție inadmisibilitate privind acest grief.

Reclamantul ia act fapt Guvernul recunoaște cerere, excepția a unui grief, fost introdusă termenu șase luni. Cât grief tirat din nu-comunicare sens concluzii avocat general, reclamantul combate teza Guvernul referi hotărâre Buscarini și alții c. San Marino ([MC], nr. 24645/94, § 23, CEDO 1999-I) care Curte consideră "termenul șase luni întrerupt prima scrisoare reclamantul expunând pe scurt obiectul cerere, cu excepția cazului această scrisoare urmată o perioadă lungă înainte cerere completa. Important reclamantul clar identificabil expirare acestui termen și expus cel puțin substanța critici lui." Prin urmare, reclamantul consideră acest grief admisibil.

Curtea reamintește notificare decizie internă definitivă intervenit la 11 decembrie 1999, dată care a început curge termenul șase luni.

În specă, Curtea constată reclamantul declarat 11 mai 2000, adică termenul șase luni, se alături cerere introdusă nume societate.

Curtea observă, cu toate, grief tirat din nu-comunicare sens concluzii avocat general fost formulat prim dată formular cerere reclamantul postat 6 iulie 2000 și sosit grefie la 10 iulie 2000. Curtea reamintește, când un grief distinct formulat prim dată curs procedură, termenul șase luni prevăzut art. 35 § 1 Convenție nu întrerupt decât ziua când acest grief articula prim dată (A se vedea Loyen c. Franța (dec), nr. 46022/99, § 4, 27 aprilie 2000).

Se urmează acest grief tardiv și trebuie respins aplicare art. 35 §§ 1 și 4 Convenție.

Reclamanții consideră nu beneficiat proces echitabil sensul art. 6 § 1 Convenție care este scris:

"Orice persoană drept cauza auzită echitabil (...) tribunal (...), va decide (...) contestații drepturi obligații natură civilă (...)"

a) Privind grief tirat din defectul acces efectiv curtea apel și Curte Casație

Guvernul recunoaște societatea reclamantă constituit în mod expres parties civile scrisoare recomandată aviz recepție din 7 august 1997, fața tribunalul penal, nu făcut mențiune în edictul constituire parties civile. Guvernul susține tribunalul cu toate luat în considerare constituire parties civile deoarece respinge cereri constatând reclamantul: "(...) nu putea justifica niciun prejudiciu societate." Guvernul se-ncrediințează înțelegerii Curții privind dreptul acces societatea reclamantă curtea apel și Curte Casație.

Reclamanții observă Guvernul se-ncrediințează înțelegerii Curții și deduc aceasta o maniera recunoaște grief.

La lumina ansamblul argumente parties, Curtea consideră acest grief pune întrebări serioase fapt și drept care nu pot rezolvate acest stadiu examinare cerere, dar necesită examen fond; se urmează acest grief nu putea declarat în mod evident neîntemeiat, sensul art. 35 § 3 Convenție. Niciun alt motiv inadmisibilitate nu fost constatat.

b) Privind grief tirat din refuzul curtea apel renvoi cauzei o dată ulterioară.

Reclamantul susține cerut curtea apel Toulouse renvoi cauzei scopul beneficia o spațiu suplimentar permițând obța piese provenind mai ales prim instanță (cum ar note audiență, copie edict și concluzii parties adverse), piese estimat necesare apărare interese. Refuzul renvoi cauzei, potrivit reclamantul, atingere dreptul proces echitabil.

Prim loc, Curtea reamintește ea are pentru sarcină, conform art. 19, asigura respect angajamente decurgând Convenție. Nu-i aparține cunoaște erori fapt sau drept pretinse comise jurisdicții interne cu excepția caz ar putut atingere drepturi și libertăți apărate Convenție (a se vedea printre altele, edict García Ruiz c. Spania [MC], nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999-I).

Al doilea rând și specă, Curtea constată curtea apel nu a face dreptate cerere reclamantul, motiv nu precizat motive care motivau acest renvoi, și mai ales nu explicat cum obținere acestor piese ar permis o mai bună apărare interese.

Curtea consideră curtea apel dovedit motivată decizie caz aspect și nu vede nu apariție încălcare art. 6 § 1. Se urmează acest grief în mod evident neîntemeiat și trebuie respins aplicare art. 35 §§ 3 și 4 Convenție.

c) Privind grief tirat din absența motivație decizii interne

Reclamantul plânge jurisdicții interne nu luat grijă răspunde fiecare mijloc apărare invocat în concluzii distincte.

Curtea reamintește, potrivit jurisprudență constantă, decizii judecătorești trebuie indice maniera suficientă motivele care se bazează. Amploare acestui datorință putea varia potrivit natura fiecare specă. art. 6 § 1 obliga motivare decizii, obligație nu putea înțeleagă ca exigând răspuns detaliat fiecare argument (García Ruiz precitat, § 26).

În specă, Curtea observă tribunalul penal, sesizat o plângere împotriva doamna L. șef denunțare calomnioasă, motivat decizie relaxare pe punct constatând absența dovezi și element intențional. De mai mult, constatând restituzione echipament, tribunalul pronunță dispensa pedeapsă șef furt.

Curtea constată, de asemenea, curtea apel Toulouse, reprind derulare fapte cum relate reclamantul și doamna L., concluzionat fapte nu putut prove și nicio culpă susceptibilă reprochată doamna L. nu putea justifica acordare reclamantul reparație prejudiciu pretins și nu dovedit. În final, Curte Casație, în edict din 5 octombrie 1999, consideră judecătorii fond răspuns articule esențiale concluzii sesizați. Curtea concluzionează jurisdicții interne dovedit motivat decizii, chiar dacă nu repris fiecare mijloc memorii produse parties.

Se urmează acest grief în mod evident neîntemeiat și trebuie respins aplicare art. 35 §§ 3 și 4 Convenție.

d) Privind atingere adusă presunție nevinovăției reclamantul

Reclamantul consideră relaxare doamna L. șef denunțare calomnioasă atingere drept presunție nevinovăției. Invocă art. 6 § 2 Convenție, care dispune: "Orice persoană acuzată infracțiune presupusă nevinovată până culpabilitate legalmente stabilită."

Reclamantul face grief decizii jurisdicții interne pune în cauză, mai ales prin redactare, nu-loc beneficiat și deci, nu respecta dreptul presunție nevinovăției. Reclamantul criticize mai ales redactare hotărâre curtea apel, care ar fi utilizat o dată mai locuțiuni ipotetic, ceea ce dovedea, potrivit lui, nu efectuat cercetări mai aprofundate, aceasta în scopul unic pronunța relaxare doamna L.

Curtea reamintește aparține prim rând jurisdicții interne pronunța putere probantă dovezi (Pélissier și Sassi c. Franța [MC], nr. 25444/94, § 62, CEDO 1999-II) și, în edict Allenet de Ribemont c. Franța, (edict din 10 februarie 1995, seria A nr. 308, p. 16, § 35), consideră: "Presunție nevinovăției consacra §2 art. 6 figurează printre elemente proces penal echitabil exigit §1 (a se vedea mai ales edict Deweer c. Belgia din 27 februarie 1980, seria A nr. 35, p. 30, alineatul 56, și edict Minelli precitat, p. 15, alineatul 27). Se găsește necunoscută dacă o decizie judecătorească privind un acuzat reflectă sentiment el vinovat, în vreme culpabilitate nu fost pre-legalmente stabilită. Suficit, chiar și absența constat formal, o motivație dând crezut judecătorul consideră interesat vinovat (edict Minelli precitat, p. 18, alineatul 37)."

Curtea apel constat relaxare doamna L. acest șef, era definitivă lipsei apel ministerul public. Curtea apoi examinat dacă: "elemente culese nu permeat articula fapte natură penală permitea face dreptate cerere parties civile." Curtea apel concluzionat după examen detaliat, astfel nu era caz, nicio culpă susceptibilă funda reparație prejudiciu nu putea reprochată doamna L.

Curtea nu constată redactare acestei hotărâre niciun element natură concluziona dreptul presunție nevinovăției reclamantul a fost violat. Consideră de altfel fapt o autoritate judecătorească pronunță culpabilitate o persoană nu reizbucnesc presunție nevinovăției o altă persoană. Orice caz, art. 6 § 2 precitat nu putea înțelege ca exigând condamnare penală sau civilă a unui terț.

Se urmează acest grief în mod evident neîntemeiat și trebuie respins aplicare art. 35 §§ 3 și 4 Convenție.

e) Privind critici trase din defectul indemnizație prejudicii suferite reclamantul și societatea reclamantă

Societatea reclamantă plânge prejudiciu cauzat perchiziție ținut sediu nu fost reparab. Reclamantul, cât se plânge nu putut, fapt relaxare doamna L, fi indemnizat prejudiciu suferit fapt atingere dreptul respect domiciliu, corespondență și viață privată. Invocă art. 8 § 1 Convenție, care este scris: "Orice persoană drept respect viață privată și familială, domiciliu și corespondență."

De altfel, societatea reclamantă consideră refuzul curtea apel o considera apelantă o privat o șansă fi indemnizată. Invocă art. 1 Protocolul nr. 1 Convenție, care dispune: "Orice persoană fizică sau morală drept respect bunuri. Nul nu putea fi lipsit proprietate care pentru cauza utilitate publică și condițiile prevăzute lege și principii generale drept internațional. Dispozițiile anterioare nu ating drept state reglementa legile consideră necesare reglementa folosință bunuri conformitate interes general sau asigura plată impozite sau alte contribuții sau amenzi."

Curtea constată aceste critici nu fost ridicate nici în mod expres nici în substanță reclamanți fața jurisdicții interne.

Se urmează aceste critici trebuie respinse neepuizare căilor atac interne, aplicare art. 35 §§ 1 și 4 Convenție.

Din aceste motive, Curtea, cu unanimitate,

Declară admisibil, toate mijloace fond rezervate, grieful societatea reclamantă privind defectul acces curtea apel și Curte Casație;

Declară cerere inadmisibilă pentru restul.

Michael O'Boyle

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-05-30
0,95
AFFAIRE SARL ABORCAS c. FRANCE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE SARL ABORCAS c. FRANCE (Requête n o 59423/00) ARRÊT STRASBOURG 30 mai 2006 DÉFINITIF 30/08/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2004-05-11
0,93
CARABASSE contre la FRANCE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 59765/00 présentée par Constant CARABASSE contre la France La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 11 mai 2004 en une chambre composée de : S
CtEDO 2000-11-09
0,93
CONSALVO contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49375/99 présentée par Giuseppe Consalvo contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9 novembre 2000 en une chambre composée de M.
CtEDO 2008-10-21
0,93
BOURECHAK c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 24328/05 présentée par Ahcene BOURECHAK contre la France La Cour européenne des droits de l'homme (cinquième section), siégeant le 21 octobre 2008 en une chambre composée de :
CtEDO 2003-05-20
0,93
GONZALEZ DORIA DURAN DE QUIROGA contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 59072/00 Fernando GONZALEZ DORIA DURAN DE QUIROGA contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 20 mai 2003 en une chambre
Sursă