CtEDO 12.05.2005 Auto

GULMEZ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
12.05.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GULMEZ c. TURQUIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 62673/00 prezentată de Ali GÜLMEZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care are loc la 12 mai 2005 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Türmen Botoutarova Kovler Steiner dnii Harpayev, S.E. Jebens, judecători și S. Nielsen, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată la 12 septembrie 2000, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, Ali Gülmez, este un resortisant turc, născut în 1965. Este în prezent deținut la casa de arestare din Nevșehir. Este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Altay, avocat la Istanbul. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 martie 2000, reclamantul a fost arestat și arestat în cadrul unei anchete desfășurate de Hotărârea de Securitate de la Istanbul, care a fost suspectat de a fi condus de TIKKO Armata de Eliberare a Muncitorilor și Tăranilor din Turcia, organizație ilegală. A doua zi, reclamantul a fost adus la comanda regimentului orașului Tokat pentru a fi interogat, din cauza faptului că a fost suspectat că a fost implicat în alte activități ilegale care au avut loc în acest oraș. A doua zi, avocatul reclamantului i-a scris procurorului și i-a cerut explicații cu privire la condițiile arestării și la modalitățile de arest, impuse clientului său, precum și cu privire la acuzațiile împotriva acestuia. În aceeași zi, procurorul a informat-o pe avocată cu privire la întrebările pe care i le-a adresat, refuzând totuși cererea de întreținere pe motiv că dosarul era încă în faza de informare și că nu era posibil să se acorde un interviu, ținând cont de natura încălcării în cauză. La 11 martie 2000, avocata a depus la Curtea de Securitate a statului două cereri, una pentru a formula opoziție împotriva arestării și custodiei impuse reclamantului și cealaltă pentru a fi adusă în fața unui judecător în termen de 24 de ore. Or, judecătorul care se ocupă de caz aproape de Curtea de Securitate a statului a acuzat-o pe avocată pe motiv că nici arestarea și nici arestarea, nici Această decizie a fost notificată avocatului la 30 martie 2000, adică la 15 zile după ce clientul său a fost reținut. La 12 martie 2000, la cererea procurorului, un judecător apărător pe baza dosarului cazului, a prelungit perioada de luare în custodie publică până la 15 martie. La 15 martie 2000, avocatul a solicitat în zadar permisiunea de a fi prezent la interogatoriul reclamantului prin intermediul Parchetului din Tokat. În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața judecătorului, care a dispus arestarea sa provizorie. Acțiunea penală introdusă împotriva reclamantului este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Securitate a statului. Dreptul și practica internă La momentul faptelor, art. 16 din Legea nr. 2845 privind procedura în fața Curților de Securitate de Stat prevedea, în ceea ce privește infracțiunile care țin de competența exclusivă a instanțelor menționate, că orice persoană arestată trebuie să fie adusă în fața unui judecător cel târziu în termen de 48 de ore, fără a mai lua în considerare timpul necesar pentru a aduce prizonierul în fața judecătorului respectiv. În cazul unei infracțiuni colective comise în afara regiunii care face obiectul stării de urgență, din cauza numărului de inculpați și a dificultăților cu care se confruntă întrunirea probelor și din motive similare, procurorul poate prelungi perioada de detenție până la patru zile după care, în cazul în care ancheta nu s-a încheiat, aceasta poate fi prelungită de judecător, la cererea procurorului, până la șapte zile. GRIFS invocând articolele § (1), (3) și (4) din Convenție, pe de o parte, recurentul denunță perioada de custodie și, pe de altă parte, se plânge că nu a dispus nicio acțiune pentru a controla legalitatea acesteia. ÎN DREPT la 1 decembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație, semnată la 28 octombrie 2004 de avocatul reclamantului □ Observ că guvernul turc este dispus să plătească, cu titlu gratuit, domnului Ali Gülmez suma de 500 EUR (trei mii cinci sute de euro) în cazul retragerii cererii menționate mai sus pe care a înaintat-o Curții. Această sumă, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A de la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere de retragere a cererii și, în plus, renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza cererii menționate. Declar cauza soluționată definitiv prin soluționarea sumei suplimentare. La 17 ianuarie 2005, guvernul a înaintat Curții următoarea declarație, semnată la 12 ianuarie 2005 Declar că, în cadrul cererii nr. 62673/99, guvernul turc oferă domnului Ali Gülmez, cu titlu gratuit, suma de 500 EUR (trei mii cinci sute EUR) în cazul retragerii cererii pe care a înaintat-o în fața Curții. Această sumă, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în conformitate cu art. 37 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. A de la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale, și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție]. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă