SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 17263/02 prezentate de Hardy LANDOLT împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 12 mai 2005 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Wildhaber Caflisch Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 aprilie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Hardy Landolt, este un resortisant elvețian, născut în 1965 și rezident în Glaris. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În aprilie 1999, reclamantul, un avocat care își exercita activitatea în cantonul Glaris, a trimis clienților săi o circulară în care a menționat următoarea sa ședere de un an în Statele Unite, în favoarea unei burse de studiu pe care o primise. În text, el își informa clienții că, în absența sa, el va fi înlocuit de un coleg, care însuși va fi susținut în anumite cazuri de un expert în asigurări, care a exercitat drept avocat în cadrul unei organizații de protecție juridică. La 12 decembrie 1999, una dintre clientele sale l-a denunțat pe reclamant pentru încălcarea codului deontologic profesional, în conformitate cu art. 69 alineatul (1) din Legea privind organizarea judiciară a cantonului Glaris ( La 31 octombrie 2001, Comisia administrativă a tribunalelor din Glaris, constatând că expertul în asigurări care îl înlocuia pe reclamant nu deținea un brevet de avocat, a aplicat o amendă de 1 000 CHF reclamantului, în temeiul articolului 70 din Legea glaroneză. La 29 noiembrie 2001, reclamantul a introdus o acțiune de drept public în fața Tribunalului Federal, subminând încălcarea drepturilor sale procedurale, precum și încălcarea dreptului său la libertate economică. La 12 martie 2002, Tribunalul Federal a respins acțiunea reclamantului fără a examina motivul întemeiat pe art. 6, considerând că acesta nu se aplica măsurilor disciplinare, cum ar fi cea aplicate reclamantului, având în vedere caracterul administrativ (și nu penal) al măsurii. În ceea ce privește motivul întemeiat pe încălcarea dreptului la libertate economică, Tribunalul Federal l-a considerat nefondat. Dreptul intern relevant Articolele relevante din Legea privind organizarea judiciară a cantonului Glaris, în vigoare în momentul faptelor (abrogate la 5 iulie 2002), sunt astfel formulate art. 69 Norme deontologice Avocații sunt obligați să își exercite activitatea profesională în conștiință și să fie demni, prin comportamentul lor, de considerația legată de profesia de avocat. Comisia administrativă a tribunalelor poate, după ce a primit avizul Asociației avocaților din cantonul Glaris, să confere forță obligatorie generală regulilor deontologice impuse de organizațiile profesiei. În caz de nerespectare a obligațiilor profesiei, Comisia administrativă a tribunalelor poate pronunța următoarele sancțiuni disciplinare, cu o valoare maximă de 10 000 de franci. În cazul în care condițiile de acordare a autorizației de exercitare a profesiei de avocat nu mai sunt îndeplinite sau în cazul în care, după ce a fost informat, avocatul încalcă din nou normele profesiei, acesta poate, după audierea organizației de care aparține, să fie retras temporar sau definitiv, autorizația de exercitare a profesiei. În cazul unor acte ilegale, retragerea autorizației poate fi, de asemenea, pronunțată fără avertisment prealabil. GRIEFS invocând art. 6 din convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de o examinare, de către o instanță judiciară, a temeiniciei sancțiunii penale pe care i-a impus-o Comisia administrativă a instanțelor. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la difuzarea de informații, fiind pedepsit pe baza unei circulare pe care a distribuit-o clienților săi cu titlu informativ. Reclamantul se plânge că măsura disciplinară care i-a fost impusă de Comisia administrativă a instanțelor nu a fost revizuită de către o instanță, ceea ce constituie, în opinia sa, o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, astfel cum este garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare, astfel cum este garantat prin art. 10 din convenție. În special, acesta afirmă că sancțiunea disciplinară luată împotriva sa și bazată pe circulara pe care a expediat-o clienților săi constituie o încălcare a dreptului său de a difuza informații. Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu a invocat acest motiv, chiar și în esență, în acțiunea sa la Tribunalul Federal. Dacă s-a plâns de încălcarea dreptului său la libertate economică, el nu a invocat totuși o încălcare a drepturilor sale care decurg din art. 10 din convenție, care sunt, de asemenea, ancorate în Constituția Federală la art. 16. Prin urmare, acest motiv trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiat pe dreptul la o hotărâre echitabilă Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Moduleer Președinte
de la requête n
o
17263/02
présentée par Hardy LANDOLT
contre la Suisse
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 12 mai 2005 en une chambre composée de
:
MM.
B.M.
Zupančič
,
président
,
L.
Wildhaber
,
L.
Caflisch
,
M
me
M.
Tsatsa-Nikolovska
,
M.
V.
Zagrebelsky
,
M
me
A.
Gyulumyan,
M.
David Thór
Björgvinsson,
juges
,
et de
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 12 avril 2002,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Hardy Landolt, est un ressortissant suisse, né en 1965 et résidant à Glaris.
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En avril 1999, le requérant, un avocat exerçant dans le canton de Glaris, fit parvenir à ses clients une circulaire dans laquelle il mentionnait son prochain séjour d'un an aux Etats-Unis, à la faveur d'une bourse d'étude qu'il avait reçue. Dans le texte, il informait ses clients que pendant son absence, il serait remplacé par un confrère, qui lui-même serait secondé pour certaines affaires par un expert en assurances, qui avait exercé comme avocat auprès d'un organisme de protection juridique.
Le 12 décembre 1999, une de ses clientes dénonça le requérant pour infraction au code de déontologie professionnelle, sur la base de l'article 69
1.de la loi d'organisation judiciaire du canton de Glaris («
la loi glaronaise
»).
Le 31 octobre 2001, la commission administrative des tribunaux de Glaris, ayant constaté que l'expert en assurances remplaçant le requérant n'était pas titulaire d'un brevet d'avocat, infligea une amende de 1
000 CHF au requérant, sur la base de l'article 70 de la loi glaronaise.
Le 29 novembre 2001, le requérant introduisit un recours de droit public auprès du Tribunal fédéral, en alléguant la violation de ses droits procéduraux ainsi qu'une violation de son droit à la liberté économique.
Le 12 mars 2002, le Tribunal fédéral rejeta le recours du requérant sans examiner le grief tiré de l'article 6, estimant qu'il ne s'appliquait pas aux mesures disciplinaires telles que celle infligée au requérant, au vu du caractère administratif (et non pas pénal) de la mesure. Pour ce qui est du grief tiré de la violation du droit à la liberté économique, le Tribunal fédéral le jugea mal fondé.
B.
Le droit interne pertinent
Les articles pertinents de la loi d'organisation judiciaire du canton de Glaris, en vigueur au moment des faits (abrogés le 5 juillet 2002), sont libellés ainsi
:
Article 69
Règles déontologiques
«
1.
Les avocats sont tenus d'exercer leur activité professionnelle en conscience et de se montrer dignes, par leur comportement, de la considération qui s'attache à la profession d'avocat.
2.
La commission administrative des tribunaux peut, après avoir recueilli l'avis de l'association des avocats du canton de Glaris, conférer force obligatoire générale aux règles déontologiques édictées par les organisations de la profession.
»
Article 70
Sanctions disciplinaires
«
1.
En cas de manquements aux devoirs de la profession, la Commission administrative des tribunaux peut prononcer les sanctions disciplinaires suivantes
:
a.
l'avertissement
;
b.
l'amende, d'un montant maximal de 10
000 francs.
2.
Si les conditions d'octroi de l'autorisation d'exercer la profession d'avocat ne sont plus remplies, ou si, après avoir été averti, l'avocat enfreint à nouveau les règles de la profession, il peut, après audition de l'organisation dont il relève, se voir retirer, à titre temporaire ou à titre définitif, l'autorisation d'exercer la profession. En cas d'actes délictueux, le retrait de l'autorisation peut également être prononcé sans avertissement préalable.
»
1.
Invoquant l'article 6 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir bénéficié d'un examen, par une instance judiciaire, du bien-fondé de la sanction pénale que lui a infligée la commission administrative des tribunaux.
2.
Invoquant l'article 10 de la Convention, le requérant se plaint de la violation de son droit à la diffusion d'information, ayant été puni sur la base d'une circulaire qu'il avait distribuée à ses clients à titre d'information.
1.
Le requérant se plaint du fait que la mesure disciplinaire qui lui a été infligée par la commission administrative des tribunaux n'a pas été revue par un tribunal, ce qui constitue, selon lui, une violation de son droit à un procès équitable, tel que garanti par l'article 6 § 1 de la Convention, libellé ainsi dans sa partie pertinente
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
En l'état actuel du dossier, la Cour ne s'estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l'article 54 § 2 b) de son règlement.
2.
Le requérant se plaint de la violation de son droit à la liberté d'expression, tel que garanti par l'article 10 de la Convention.
En particulier, il allègue que la sanction disciplinaire prise à son encontre et basée sur la circulaire qu'il a expédiée à ses clients était constitutive d'une violation de son droit de diffuser des informations.
La Cour note que le requérant n'a pas soulevé ce grief, même en substance, dans son recours au Tribunal fédéral. S'il s'est plaint de la violation de son droit à la liberté économique, il n'a cependant pas invoqué d'atteinte à ses droits découlant de l'article 10 de la Convention, également ancrés dans la Constitution fédérale à l'article 16.
Par conséquent, ce grief doit être rejeté pour non-épuisement des voies de recours internes au sens de l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Ajourne
l'examen des griefs du requérant tirés du droit à un jugement équitable
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Vincent
Berger
Boštjan M.
Zupančič
Greffier
Président