Eksinozlugil împotriva Turciei

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL EKȘȘ ȘȘȘNOZLUG. TURCIA (Cercetarea nr. 42667/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 24 mai 2005 DEFINITIVF 24/08/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Ekșinozlugil c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Butkevych Jočienė, Popović, judecători și al dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 3 mai 2005, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 42667/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, M. Atilla Ekșinozlugil și Mina Ekșinozlugil ( Kemal Elban, avocați la Istanbul.

Guvernul turc ( (1) Reclamanții se plângeau în special de întârzierea administrației în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, precum și de absența în Turcia a unui mecanism judiciar efectiv pentru remedierea acestei situații. În plus, reclamanții au precizat durata excesivă a procedurilor administrative și civile inițiate în speță și restricțiile legale privind modalitățile de remunerare a avocaților care pledează în cauzele de expropriere. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită celei de-a treia secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul de procedură al Curții).

În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. La 5 decembrie 2002, Curtea (secțiunea a treia) a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului, în măsura în care aceasta se referă la art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția nr. 1, care se prevalorează de la art. 29 alin. (3) din Convenție, a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. În noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură].

Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni reformulate [art. 52 alineatul (1) ], în timp ce CIRCONSTANCE DE LA Între 1978 și 1990, Hotărârea Generală Drumuri Naționale ( Reclamanții, în dezacord cu sumele plătite de către Direcție, au introdus pentru fiecare teren și la Tribunalul de Mare Instanță din Büyükçekmece acțiuni în creștere a dreptului de proprietate. Tribunalul le-a acordat, în această calitate, indemnizații suplimentare cu dobânzi simple, cu o rată legală de 30 % laan, pentru a calcula începând cu datele cedării terenurilor către Direcție.

11. Aceste hotărâri au fost toate confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive la date diferite între 1992 și 1997. 12. Indemnizațiile suplimentare au fost plătite reclamanților la 31 decembrie 1997. 13. Elementele relevante figurează în tabelul următor: NUMELE RECURENTELOR DATE DIN LIMITA LICHIDĂ DE LICHIDITATE COMPLEMENTARĂ (TRL) DATE DE LÂNGĂ A CURȚII DE CASSAȚIE DATA 07.12.1993 236 587 000 14.06.1994 31997 1 101 001 000 Atilla Eksinozlugil 30.12.1992 285 000 09. 05.1994 31.12.1978 298 337 000 Mine Ekșinoslugil 05.03.1992 357 504 000 09.05.1994 31.12.1994 1 101 766 000 Mine Ekșinoslugil 28.02.1995 55 965 000 03.10.1996, 31.12.1977 085 000 Atilla și Mine Ekșinoslugil 04.07.1991 62 400 000 28.05.1992 3167 178 021 000 Atilla și Mine Eksinozlugil 22.12.1994 184 000 28.01.1997 31997 484 265 000 II.

DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 14. Pentru dreptul și practica internă relevante în materie de proprietate, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia din 9 iulie 1997, Rec., p. 1305-1306, § 13-16, și Hotărârea Aka c. Turcia din 23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25. 15. În acest sens, trebuie amintit la art. 105 din Codul obligațiunilor, care prevede: "Atunci când prejudiciile suferite de creditor depășesc dobânda de întârziere a zilelor de întârziere, iar debitorul nu poate demonstra că creditorul a comis o greșeală, despăgubirea prejudiciului este suportată de debitor. În cazul în care prejudiciul suplimentar poate fi estimat imediat, judecătorul poate stabili suma acestuia în momentul în care ia o decizie cu privire la fond.

ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 16. Reclamanții se plâng de o reducere a indemnizațiilor suplimentare de expropriere plătite cu întârziere de către Direcție, din cauza insuficienței dobânzilor moratorii în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. În acest sens, aceștia se referă la art. 1 din Protocolul nr 1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi.

Pe admisibilitate 17. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș, citată anterior) și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că persoana în cauză trebuie să facă obiectul unei examinări la fond; întradevăr, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu nici un motiv de neîmplinire. Pe fond 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, p. 1310, § 30-31, și Aka, p. 2682, § 50-51, menționate anterior). În cazul de față, Comisia observă că, în observațiile sale, Ö Õ nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față.

Comisia constată că întârzierea în plata unei despăgubiri suplimentare acordate de instanțele interne nu este imputată decât administrației expropriante, care le-a făcut astfel proprietarilor un prejudiciu distinct care adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 20. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. Cu privire la violarea articolelor 6, 13 și 1721, reclamanții se plâng de durata excesivă a procedurii administrative și civile care a început cu exproprierea terenurilor și a încetat cu plata indemnizațiilor suplimentare.

De asemenea, ele denunță restricțiile impuse de legea privind dreptul de proprietate asupra modalităților de remunerare a avocaților care pledează în cazuri de expropriere, cu încălcarea dreptului lor la apărare. În aceste privințe, ei invocă o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție. 22. Pe de altă parte, reclamanții deplâng lipsa în dreptul turc a unor dispoziții care să le permită persoanelor fizice să obțină executarea forțată a datoriilor de la . Ei se plâng, de asemenea, de faptul că acțiunea prevăzută la art. 105 din CO (punctul 15 de mai sus). În cele din urmă, ei susțin că, în speță, statul pârât a acționat cu rea-credință pe parcursul întregii proceduri, de la stabilirea despăgubirilor de expropriere inițiale până la plata despăgubirilor suplimentare, cu putere de lege care nu a profitat decât de el însuși.

În aceste privințe, ele invocă o încălcare a articolelor 13 și 17 din Convenție. 23. Guvernul contestă aceste teze 24. Curtea este preocupată de restul obiecțiilor reclamanților, așa cum au fost prezentate în cererea lor. În măsura în care este competentă să cunoască aceste obiecțiuni și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, Curtea face trimitere la constatarea sa anterioară de încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 și nu face referire la nicio altă chestiune distinctă care trebuie examinată din perspectiva articolelor 6, 13 și 17 invocate în speță. III.

PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă materială și morală 26. Reclamanții susțin că trebuie să fie despăgubiți pentru un prejudiciu material pe care îl reprezintă în total 803 678 de dolari americani (USD) și solicită, de asemenea, 30 000 USD pentru prejudiciul lor moral. 27. Guvernul contestă aceste pretenții. 28. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș, citată anterior, (pp. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă Mine Ekșinozlugil și domnului Atilla Ekșinozlugil 42 015 EUR (EUR) și, respectiv, 52 885 EUR ca daune materiale.

29. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Cheltuielile și cheltuielile de judecată 30. Reclamanții solicită 2 863 USD pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a organelor de la Strasbourg. În această privință, aceștia susțin o notă de plată furnizată de avocații lor. 31. Guvernul consideră că această cerere nu este justificată. 32. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamanților suma de 1 000 EUR, indiferent de costuri. Interese moratoriu 33. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L că, având în vedere această constatare, nu este necesar să se pronunțe asupra restul obiecțiilor A spus că prezenta hotărâre constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral A spus că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, sumele următoare plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxe, taxe de timbru și taxe fiscale exigibile în momentul plății, care urmează să fie convertite în noi lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului pentru daune materiale, 42 015 EUR (cuantificabil de două mii 15 euro) către Mine Ekșinozlugil și 52 885 EUR (cincentă două mii opt sute nouăzeci și cinci de euro) către domnul Atilla Ekșinozlugil ii.

1 000 EUR (mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată ale reclamanților în comun de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinsă, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 24 mai 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE EKȘİNOZLUGİL c. TURQUIE (Requête n o 42667/98) ARRÊT STRASBOURG 24 mai 2005 DÉFINITIF 24/08/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ekșinozlugil c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , I. Cabral Barreto , R. Türmen , V. Butkevych , M me D. Jočienė, M. D. Popović, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 3 mai 2005, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

8. Les requérants Atilla et Mine Ekșinozlugil sont nés respectivement en 1948 et en 1950. Ils résident à Istanbul.

DES REQUERANTS

DATE

DU JUGEMENT

MONTANT DE L’INDEMNITE COMPLEMENTAIRE

(TRL)

DATE DE L’ARRET DE LA COUR DE CASSATION

DATE

DU PAIEMENT

MONTANT DE L’INDEMNITÉ

COMPLEMENTAIRE ASSORTIE D’INTERETS MORATOIRES

(en ancienne lires turques) Atilla Ekșinozlugil 07.12.1993 236 587 000 14.06.1994 31.12.1997 1 101 001 000 Atilla Ekșinozlugil 30.12.1992 87 285 000 09.05.1994 31.12.1997 298 337 000 Mine Ekșinozlugil 05.03.1992 357 504 000 09.05.1994 31.12.1997 1 101 766 000 Mine Ekșinozlugil 28.02.1995 55 965 000 03.10.1996 31.12.1997 258 085 000 Atilla et Mine Ekșinozlugil 04.07.1991 62 400 000 28.05.1992 31.12.1997 178 021 000 Atilla et Mine Ekșinozlugil 22.12.1994 184 184 000 28.01.1997 31.12.1997 484 265 000 II.

LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS

14. Pour le droit et la pratique internes pertinents en matière d’expropriation, voir les arrêts Akkuș c. Turquie du 9 juillet 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-IV, pp. 1305-1306, §§ 13-16, et Aka c. Turquie du 23 septembre 1998, Recueil 1998 ‑ VI, pp. 2674 ‑ 2676, §§ 17-25.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N

o 1

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

25. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage matériel et moral