CtEDO 07.06.2005 Auto

BERDJI c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
07.06.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BERDJI c. FRANCE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 74184/01 prezentate de Abdelhahir BERDJI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 7 iunie 2005 într-o cameră compusă din domnii Cabral Barreto, președintele J.-P. Costa Butkevych mes Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 august 2001, având în vedere decizia parțială din 23 martie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Abdelhahir Berdji, este un resortisant francez, născut în 1963 și rezident în Villemonble. El este reprezentat în fața Curții de către M. Farge, avocată în Consiliul de Stat și Curtea de Casație. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Octombrie 1999, ora 6:10, în urma unui jaf comis cu o zi înainte la Paris, agenții Brigăzii de Represalii a Bandiților, acționând în flagrant, l-au arestat pe reclamant la domiciliu și l-au arestat imediat, iar procurorul Republicii a fost anunțat la ora 7:25. octombrie între orele 8:10 și 12:45, care a avut loc în procesul-verbal, în aceeași zi, la ora 16:30, procurorul general i-a permis pentru o nouă perioadă de 24 de ore prelungirea măsurii începând cu ziua următoare, ora 6:10. Această decizie, luată fără ca reclamantul să fi fost prezentat, a fost notificată acestuia din urmă de către ofițerul de poliție judiciară la ora 17:15. La 5 octombrie 1999, reclamantul a fost interogat din nou de poliție, între orele 9:35 și 10:10, între orele 10:50 și 11:10 și între orele 14:50 și 15:10; aceste interogatorii au avut loc la proces verbal; în aceeași zi între orele 19:50 și 20:00, s-a anunțat sfârșitul detenției. Acesta a fost apoi dus la tribunalul din Paris, într-un spațiu în care a fost închis și supravegheat, fără a fi fost prezentat în prealabil procurorului general al Republicii; totuși, acesta a fost imediat informat cu privire la procedura de flagranță diligentă împotriva reclamantului și a luat, la 6 octombrie 1999, rechiziții suplimentare. La 6 octombrie 1999, la ora 18:06, un judecător de instrucție din apropierea tribunalului de mare instanță din Paris a efectuat interogatoriul de primă instanță al reclamantului, l-a pus sub acuzare și l-a pus sub arest provizoriu. La sfârșitul informației, reclamantul sesizează Camera de Acuzare a Curții de Apel din Paris cu o cerere de constatare a nulității custodiei sale, neregularitatea detenției la care a făcut obiectul celui de-al 5-lea octombrie, ora 20:00, 6 octombrie, ora 18:00, iar cea ulterioară, a interogării sale de primă instanță, a procedurii ulterioare și a arestării sale provizorii, prin Hotărârea din 13 octombrie 2000, Camera de Acuzare a Curții de Apel din Paris a respins cererea sa. La 28 februarie 2001, Curtea de Casație și-a respins recursul. În ceea ce privește termenul scurs între sfârșitul custodiei și prezentarea către judecătorul de anchetă, aceasta s-a exprimat după cum urmează: (...) din moment ce, pe de o parte, reținerea nu a fost prelungită dincolo de durata sa legală și, pe de altă parte, de la sfârșitul acestei măsuri, (reclamantul) a fost deferit, în sensul art. 63 din Codul de procedură penală, în fața procurorului republicii care, imediat după ce și-a luat revendicările, l-a pus la dispoziția judecătorului de instrucție în vederea examinării sale, camera de acuzare și-a justificat decizia. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală, aplicabile în momentul faptelor, se citesc astfel art. 63 Ofițerul de poliție judiciară poate, pentru necesitățile investigației, să aresteze orice persoană împotriva căreia există indicii care să sugereze că a comis sau a încercat să comită o infracțiune și să informeze procurorul de îndată ce începe să fie arestat. Cu toate acestea, în termen de cel mult douăzeci și patru de ore, persoana reținută nu poate fi reținută mai mult de douăzeci și patru de ore, cu permisiunea scrisă a procurorului republicii, iar acest magistrat poate condiționa această autorizație de prezentarea prealabilă a persoanei păstrate la vedere. La instrucțiunile procurorului general al Republicii, persoanele împotriva cărora probele colectate sunt de natură să motiveze urmărirea penală sunt fie eliberate, fie deferite în fața acestui magistrat. Pentru aplicarea prezentului articol, jurisdicțiile tribunalelor de mari instanțe din Paris, Nanterre, Bobigny și Creteil constituie o singură competență. art. 83 din Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 a introdus ulterior următoarele dispoziții în Codul de procedură penală art. 803-2 Orice persoană care a făcut obiectul unei despăduriri în urma arestării sale la cererea procurorului republicii se prezintă în aceeași zi în fața acestui magistrat sau, în caz de deschidere a unei informații, în fața instanței de cercetare sesizate cu privire la procedură. Același lucru este valabil și în cazul în care persoana este prezentată în fața unui judecător de instrucție în urma unei detenții în cursul unei comisii de recurs sau în cazul în care persoana este condusă în fața unui magistrat în executarea unui mandat de arestare sau de arestare. art. 803-3 În cazul în care este necesar și prin derogare de la dispozițiile articolului 803-2, persoana poate fi prezentă în ziua următoare și poate fi reținută în acest scop în spațiile jurisdicției special amenajate, cu condiția ca această înfățișare să aibă loc cel târziu în termen de 20 de ore de la ora la care a fost ridicată reținerea, în caz contrar, persoana în cauză este eliberată imediat. Atunci când se aplică dispozițiile prezentului articol, persoana trebuie să aibă posibilitatea de a se hrăni și, la cererea sa, de a informa prin telefon pe una dintre persoanele menționate în art. 63-2, să fie examinată de un medic desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 63-3 și să se discute, în orice moment, cu un avocat desemnat de aceasta sau numit din oficiu la cererea sa, în conformitate cu procedurile prevăzute la art. 63-4. Identitatea persoanelor reținute în conformitate cu dispozițiile primului paragraf, orele de sosire și de conducere ale acestora în fața magistratului, precum și aplicarea dispozițiilor celui de al doilea paragraf fac obiectul unei mențiuni într-un registru special ținut în acest scop în incinta în care aceste persoane sunt reținute și care este supravegheat, sub controlul procurorului Republicii, de către funcționari ai poliției naționale sau militari ai jandarmeriei naționale. Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a făcut obiectul unei detenții care a durat mai mult de 72 de ore, în conformitate cu dispozițiile articolului 706-88. Invocând art. 5 alineatul (1), art. 5 alineatul (3) și art. 4 din convenție, reclamantul se plânge de nelegalitatea detenției sale, de durata acesteia și de lipsa unei căi de atac în fața unui magistrat pentru perioada care a început la 5 octombrie 1999, ora 20.00 și s-a încheiat la 6 octombrie 1999, ora 18:00. ci și de lipsa unei căi de atac în fața unui magistrat pentru perioada care a început la 5 octombrie 1999 la ora 20 și s-a încheiat la 6 octombrie 1999, ora 18:00. Orice persoană are dreptul la libertate și la securitate. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepția cazurilor următoare și în conformitate cu căile legale (...) Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alin. (c) prezentului articol, trebuie să fie adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul procedurii; eliberarea poate fi condiționată de o garanție care asigură prezența persoanei în cauză la audiere. Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât acesta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale și să dispună eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală. (...) Guvernul consideră că ar trebui să se considere că reținerea s-a încheiat la 5 octombrie 1999 în jurul orei 20. Acesta din urmă nu este reglementat de dispozițiile privind detenția, ci răspunde unui regim propriu reglementat de art. 63 alin. (3) din Codul de procedură penală și jurisprudenței la momentul faptelor. Comitetul consideră că, având în vedere caracterul cutumiar și jurprudențial al regimului de depunere la momentul faptelor, anterior legii din 9 martie 2004, deținerea reclamantului în cursul perioadei în litigiu poate fi considerată ca nefiind întemeiată pe un temei juridic care îndeplinește principiile securității juridice. Pe de altă parte, guvernul recunoaște că perioada de detenție a reclamantului după expirarea detenției și înainte de prezentarea către instanța de cercetare a fost relativ lungă, întrucât aceasta reprezintă aproximativ 24 de ore, fără a putea fi justificată de complexitatea cauzei sau de diligențele care au trebuit efectuate înainte de prezentarea către instanța de cercetare. În cele din urmă, acesta recunoaște, de asemenea, că acțiunea pe care recurentul o dispunea în fața procurorului Republicii ridică dificultăți în ceea ce privește jurisprudența Curții (Varbanov c. Bulgaria, nr 31365/96, CEDO 2000-X). Prin urmare, guvernul se bazează pe înțelepciunea Curții pentru a evalua conformitatea perioadei de detenție în litigiu cu cerința de bază legală în sensul art. 5 alin. (1) din Convenție, compatibilitatea duratei acesteia cu cerințele art. 5 alin. (3) și existența unei acțiuni privind legalitatea sa care să îndeplinească cerințele art. 5 alin. (4). Reclamantul nu face nicio observație ca răspuns. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că acest motiv ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond; prin urmare, acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle Cabral Barreto Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă