CtEDO 07.03.2006 Auto

AFFAIRE BERDJI c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
07.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE BERDJI c. FRANCE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

În cauza Berdji c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care se află într-o cameră formată din domni. Cabral Barreto președinte J.-P. Costa Butkevych mei Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și al domnului Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 14 februarie 2006, a adoptat hotărârea că, la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 74184/01) îndreptată împotriva Republicii Franceze și al cărei resortisant al acestui stat, M. Abdelhatir Berdji a sesizat Curtea la data de 28 august 2001 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea a fost atribuită celei de-a doua secțiuni a Curții (art. 52 §) (art. 52 §), în special o încălcare a articolului 5 § 1, 3 și 4 din convenție din cauza deținerii sale, a duratei acesteia și a lipsei unei căi de atac în fața unui magistrat pentru perioada care a trecut între sfârșitul custodiei sale și prezentarea sa în fața instanței de judecată. 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. La 23 martie 2004, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă. noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 7 iunie 2005, Curtea a declarat restul cererii admisibile. La 4 octombrie 1999, ora 6:10, în urma unui jaf comis cu o zi înainte la Paris, agenții Brigăzii de Represalii a Bandiților, acționând în flagrant, l-au arestat pe reclamant la domiciliu și l-au arestat imediat, iar procurorul Republicii a fost anunțat la ora 7:25. În aceeași zi, la ora 16:30, procurorul a autorizat pentru o nouă perioadă de 24 de ore prelungirea măsurii începând cu ziua următoare, ora 6:10. Această decizie, luată fără ca reclamantul să fi fost prezentat, a fost notificată acestuia din urmă de către ofițerul de poliție judiciară la ora 17:15. La 5 octombrie 1999, reclamantul a fost interogat din nou de poliție între orele 9:35 și 10:10, între orele 10:50 și 11:10 și între orele 14:50 și 15:10; aceste interogatorii au avut loc la proces verbal. 12. În aceeași zi, între orele 19:50 și 20:00. Acesta a fost apoi dus la tribunalul din Paris, într-un spațiu în care a fost închis și supravegheat, fără să fi fost prezentat în prealabil procurorului general al Republicii; totuși, acesta a fost imediat informat cu privire la procedura de flagranare diligentă împotriva reclamantului și a luat, la 6 octombrie 1999, rechiziții suplimentare. 13. La 6 octombrie 1999, la ora 18:6, un judecător judecător judecătoresc de judecată din apropierea tribunalului de mari instanțe din Paris a luat cuvântul în primă instanță al reclamantului, l-a examinat și l-a dispus în detenție provizorie. 14. La sfârșitul informației, reclamantul sesizează camera de judecată a instanței de apel din Paris cu privire la o rejudecare în vederea constatării nulității detenției la care a făcut obiectul celui de-al 5-lea octombrie, ora 20:00, 6 octombrie, ora 18:00, iar cea ulterioară a interogării sale de primă instanță, a procedurii ulterioare și a arestării provizorii. 15. Prin Hotărârea din 13 octombrie 2000, camera de acuzare a instanței de judecată din Paris și-a respins cererea. 16. La 28 februarie 2001, Curtea de Casație și-a respins recursul. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 17. Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală, aplicabile în momentul faptelor, se citesc astfel art. 63 Ofițerul de poliție judiciară poate, pentru necesitățile anchetei, să aresteze orice persoană în legătură cu care există indicii că a comis sau a încercat să comită o infracțiune. Cu toate acestea, în termen de cel mult douăzeci și patru de ore, persoana reținută nu poate fi reținută mai mult de douăzeci și patru de ore, cu permisiunea scrisă a procurorului republicii, iar acest magistrat poate condiționa această autorizație de prezentarea prealabilă a persoanei păstrate la vedere. La instrucțiunile procurorului general al Republicii, persoanele împotriva cărora elementele colectate sunt de natură să motiveze urmărirea penală sunt fie repuse în arest, fie prezentate în fața acestui magistrat. Pentru aplicarea prezentului articol, jurisdicțiile tribunalelor de mari instanțe din Paris, Nanterre, Bobigny și Creteil constituie o singură instanță. 18. La art. 83 din Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004 a introdus ulterior articolele 803-2 și 803-3 în Codul de procedură penală, pentru a crea o bază legală și pentru a stabili modalitățile de detenție între sfârșitul perioadei de detenție și înfășurarea în fața unui magistrat. În noiembrie 2005, grefa Curții l-a informat pe reclamant cu privire la ceea ce nu primise niciun răspuns la ultimele scrisori adresate consiliului său și l-a întrebat despre intenția sa de a-și menține cererea. Această scrisoare a precizat în mod expres faptul că: în cazul în care rămâne fără răspuns, Curtea ar putea concluziona că reclamantul nu intenționa să își mențină cererea și să decidă să o elimine din rol. Scrisoarea grefei a fost returnată cu mențiunea Pe de altă parte, contactată prin telefon, avocatul desemnat inițial să reprezinte reclamantul în fața Curții a declarat că nu mai este responsabil de interesele dlui Berdji, fapt confirmat printr-o scrisoare adresată grefei la 14 decembrie 2005. 20. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să mențină cererea și că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) și (c) din Convenție. Pe de altă parte, nu există niciun motiv special pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenția n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 martie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle Cabral Barreto Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă