AFFAIRE DALAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

07.06.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 3;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE DALAN c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL DALAN c. TURCIA (solicitarea nr. 38585/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 iunie 2005 DEFINITIVF 07/09/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Dalan c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J. P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze Jočienė Popović, judecători și de S. N aismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 1 iunie 2004 și 19 mai 2005, rend l'hotée, adoptat la această ultimă dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 38585/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care o resortisantă a acestui stat, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a fost sesizată la 28 ianuarie 1996 în temeiul art. 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care a fost acceptată în beneficiul asistenței judiciare, este reprezentată de M. Nuran Paylașan, avocată la Ankara. Guvernul turc ( .) este reprezentat de coagenta sa. Recurenta a declarat că a fost supusă unor rele tratamente în timpul custodiei sale și se plângea, în esență, de lipsa unor căi de atac efective în această privință. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 Convenției [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11] Cererea a fost atribuită celei de-a doua secții a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. La 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Atât reclamanta, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei (art. 1 din regulament). La 5 august 1995, în timp ce era într-o cabină telefonică, reclamanta a văzut două femei atacate de un grup de oameni. Când a vrut să intervină, acești indivizi Când a ajuns la sediul poliției, reclamanta a fost adusă într-o cameră cu o ușă blindată și pereți umiliți, care i-au legat ochii și au dus-o într-o cameră în care a fost imprimată o baie, iar polițiștii au insultat-o pe reclamantă și au atârnat-o de încheieturi. Ei au bătut-o și au forțat-o să recunoască că ea se numea Hatice și că ea a participat la acțiuni teroriste. Ea a refuzat să se îndoaie, declinând în permanență adevărata ei identitate. Polițiștii au trebuit să mărturisească atunci că ea a fost membru al D'P/C (Frontul Revoluționar al Partidului Libertății Poporului) și complice la două persoane numite A.Y. și K. În cele din urmă, reclamanta nu mai putea rezista, semnând o depoziție a cărei conținut nu știa. 11. La sfârșitul interogatoriilor care au avut loc până la 17 august 1995, reclamanta a fost examinată de un medic de la Institutul Medico-Legal al Ankarei. Raportul, întocmit în aceeași zi, a evidențiat numeroase urme de violență pe corpul său, și anume cinci vânătăi de culoare galbenă și verzuie de diametre de la 1 la 10 cm pe suprafața exterioară mediană a regiunii tibiei, pe stern, în regiunea scalpară, pe bicepsul stâng, pe partea interioară a antebrațului stâng. ; Alte două vânătăi de un centimetru pe partea interioară a brațului drept și pe partea dorsală a mâinii drepte. Raportul a indicat, de asemenea, faptul că o durere la ambele brațe se plângea de durere. Precizând că ea nu era în pericol vital, medicul legist i-a prescris o oprire de șapte zile. 12. Tot la 17 august 1995, după ce a fost audiată de procuror, reclamanta a fost adusă în fața unui judecător care se ocupă de curtea de securitate a statului Ankara, care a ordonat arestarea sa provizorie. Eliberată ulterior, reclamanta a fost achitată la 5 decembrie 1996. Versiunea dată de guvernul 13. La 5 august 1995, reclamanta, precum și alte două femei, F.A. și E.O., toate căutate de Hotărârea de Securitate d și reclamanta fusese văzută la ieșirea din clădirea în care se afla sindicatul din Harb'ș. Polițiștii s-au apropiat de cei trei, în timp ce mergeau spre bulevardul Meșrutiyet. În momentul în care polițiștii au încercat să-și decline identitatea pentru a-i aresta, cele trei suspecte s-au culcat pe podea și au început să țipe la sloganuri politice. Ei i - au tratat pe polițiști ca pe niște ticăloși acuzându - i că au torturat un om pe nume H.O. și A.Ș. Strigând că urmau să fie ucise, suspecții au chemat mulțimea să avertizeze Asociația Drepturilor Omului. Polițiștii au căutat apoi să împrăștie mulțimea și să - i ducă pe cei interesați în mașina poliției. La 14 august 1995 poliția a primit declarația reclamantei și a transmis-o autorităților judiciare la 17 august 1995. Plângerea reclamantei împotriva polițiștilor 16. La 21 noiembrie 1995, recurenta a depus o plângere la procurorul districtual al Republicii Dah Ankara împotriva ofițerilor de poliție responsabili de arestarea sa, care l-ar fi torturat pentru a-i extorca mărturisirile. În sprijinul afirmațiilor sale, aceasta a prezentat raportul medical anterior al Institutului Medico-Legal (punctul 11 de mai sus). La 2 ianuarie 1996, procurorul a auzit-o pe reclamantă, care a precizat că putea să-i identifice pe torționari. La 1 martie 1996, procurorul a solicitat Direcției de Securitate din Ankara numele comisarului și al polițistului semnatar al declarației reclamantei, adunată la 14 august 1995. 18. La 18 aprilie 1996, procurorul l-a auzit pe comisarul M. Ç. Acesta s-a referit la procesul verbal din 5 august 1995 conform căruia utilizarea forței a fost obligatorie pentru arestarea reclamantei și a negat acuzațiile de maltratare. (...) procesul-verbal stabilit ca urmare a evenimentelor care au avut loc arată că reclamanta a rezistat polițiștilor, care au trebuit să-și rețină forța, că urmele menționate în raport [medic] ar putea rezulta din această incalzire și că nu există nici o altă dovadă care să demonstreze că, în timpul arestării, s-a recurs la violență și la lovituri (...) 20. La data de 20 martie 1997, recurenta a formulat o opoziție în fața tribunalului din K Dispozițiile relevante ale dreptului turc în ceea ce privește continuarea actelor de maltratare de către agenții din statul membru și în ceea ce privește căile de reparare administrativă și civilă deschise în acest sens la momentul faptelor figurează, printre altele, în Decizia Șahmo c. Turcia 37415/97, CEDH, 1 aprilie 2003). Recurenta invocă o încălcare a articolului 3 astfel de formulare Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante 23. Recurenta sustine ca a fost torturata de politistii care l-au interogat in custodia sa in sediul Directiei de Securitate din Ankara. Pretinde ca a fost batuta in timp ce era suspendata de maini 24. Astfel cum a spus deja Curtea în trecut, atunci când o persoană este rănită în cursul unei măsuri privative de libertate, în timp ce aceasta se afla în întregime sub controlul funcționarilor de poliție, orice rănire survenită în cursul acestei perioade duce la prezumții puternice de fapt (Salman c. Turcia [GC], nr 2996/93, § 100, CEDH 2000 VII). În astfel de cazuri, este de competența guvernului să furnizeze o explicație plauzibilă cu privire la originea acestor răni și să prezinte dovezi care să demonstreze fapte care pun sub semnul întrebării afirmațiile victimei, în special în cazul în care acestea sunt susținute de piese medicale (a se vedea, printre altele, Tekin c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1998 IV, pp. 1517-1518, § 52-53 Altay c. Turcia , n 22279/93, § 50, 22 mai 2001 și Esen c. Turcia , n 29484/95, § 25, 22 iulie 2003). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Italia [GC], nr. 26772/95, § 120, CEDH 2000-IV. Cu toate acestea, nu este cazul în ceea ce privește momentul și modul în care acestea ar fi putut fi efectuate. 26. În acest punct, Guvernul încearcă să explice situația prin lalteracy că ar fi existat în momentul arestării din partea recurentei și, pe baza procesului-verbal în acest sens, susține că, în acest moment, recurgerea la forța fizică era strict necesară de comportamentul însuși al persoanei în cauză, în sensul jurisprudenței Curții (ibidem) Cu toate acestea, acest argument nu are nici o consecință, în măsura în care nu este susținut de elemente medicale, pe care autoritățile trebuiau să le obțină imediat după arestarea în litigiu, în cazul în care aceasta este într-adevăr . 27. Curtea nu a trebuit, de altfel, să se mai gândească la această chestiune (a se vedea, de exemplu, cu Balogh c. Ungaria , 47940/99, § 52, 20 iulie 2004). Pentru că, în orice caz, numărul și gravitatea rănilor [GC], nr. 25803/94, § 99, CEDH 1999-V, Rehbock c. Slovenia, n 29462/95, § 76-77, CEDH 2000-XII, și R.L. și M.-J.D. c. France , n 44568/98, § 72-73, 19 mai 2004). Pe scurt, Curtea nu percepe niciun element plauzibil care să poată fi imputat statului de răspundere în temeiul articolului 3, din cauza rănilor comise de M. Dalan în mâinile poliției, indiferent de momentul în care i s-ar fi putut aplica aceste măsuri, prin urmare a fost încălcată această dispoziție a Convenției. II. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 28. Recurenta susține, în esență, că autoritățile nu au reacționat efectiv la acuzațiile sale de maltratare, încălcând astfel art. 13 din Convenție. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în prezenta convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 29. Guvernul se referă la dispozițiile Codului penal care reprimă tortura și relele tratamente și consideră că reclamanta nu și-a continuat cauza cu atenție. 30. Din motivele care au determinat Curtea să constate o încălcare a art. 3 (punctul 24-27 de mai sus), cauza reclamantei trebuie fără îndoială să fie considerată ca fiind de reprobabilă în sensul art. 13. În consecință, autoritățile aveau obligația de a deschide și de a desfășura o anchetă efectivă care să îndeplinească cerințele acestei dispoziții, combinată cu art. 3 (Bat mai mult și alții c. Turcia, n 33097/96 și 57834/00, §§ 133-137, CEDH 2004 ... (extracturi) 31. O anchetă care a avut loc în mod corespunzător în urma plângerii depuse de recurentă, în speță, este mai dificilă să se aprecieze diligența cu care aceasta a fost efectuată, prin urmare, caracterul său de "înfățișat efectiv" ('lhan c. Turcia [GC], nr. 22277/93, p. 344, § 92-93, CEDH 2000 VII). 32. În această privință, Curtea face referire, în dosar, la anumite deficiențe care nu sunt legate decât de autoritățile de anchetă. În primul rând, dacă este adevărat că procurorul a ascultat-o pe reclamantă în calitate de reclamantă, el nu a întreprins însă niciun demers efectiv în scopul identificării autorilor actelor denunțate, în timp ce procurorul a afirmat cu fermitate că este în măsură să le recunoască. Curtea observă că, în cursul investigațiilor, procurorul a considerat că poate ține numai mărturia comisarului, aparent fără a încerca niciodată să colecteze declarațiile polițiștilor responsabili de arestarea și arestarea reclamantei. Astfel, procurorul a fost de acord cu concluziile procesului verbal de arestare, pe care nu a considerat că ar trebui să îl verifice. De asemenea, el omite să caute și să audieze eventualii martori oculari ai arestării în litigiu, precum și să se adreseze medicilor legiști care au examinat recurenta pentru a obține detalii cu privire la natura leziunilor constatate în speță. 33. Din aceste motive, Curtea nu poate lua în considerare decât o anchetă judiciară efectivă în cauza recurentei și că aceasta a fost, astfel, privată de accesul la alte acțiuni disponibile teoretic, cum ar fi o acțiune în despăgubire ( o acțiune în despăgubire a Turciei [GC], citată anterior, p. 347 alineatul 103). 34. În consecință, a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenția III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 4 140 EUR (EUR) pentru daune materiale și 50 000 EUR pentru daune morale. 37. Guvernul solicită respingerea acestor sume excesive și neîntemeiate. 38. Curtea constată că, în ceea ce privește prejudiciul material, recurenta solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor aferente pregătirii prezentei cereri. În schimb, hotărând în mod echitabil, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 8 000 EUR pentru prejudiciul moral. Procedură și cheltuieli de judecată 39. Recurenta solicită 6 253 EUR pentru onorarii și suma menționată anterior de 4 140 EUR pentru cheltuielile judiciare aferente procedurii interne și pentru cheltuielile de judecată legate de traduceri, de comunicații telefonice, de corespondență, de reproducerea documentelor. Guvernul susține că aceste cereri, de altfel excesive, trebuie respinse deoarece nu sunt nici pe departe documentate. 41. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată (Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 27, 28 mai 2002. În lipsa unui document în sprijinul pretențiilor recurentei, Curtea, hotărând în echitate, alocă 2 000 EUR în acest scop, minus 630 EUR percepute de Consiliul l'Europe prin intermediul asistenței judiciare.interese moratoriu 42. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA Într-UNANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție. Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (8 000 EUR) pentru daune morale ii. 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, minus 630 EUR EUR (șase sute treizeci de euro) percepute pentru asistență judiciară (iii. orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe aceste sume de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 7 iunie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. S. N aismith J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte