CASE OF MANASSON AGAINST SWEDEN

Rezoluția ResDH(2005)54 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 iulie 2004 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Manasson împotriva Suediei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 iunie 2005, la a 928-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Manasson pronunțată la 20 iulie 2004 și transmisă în aceeași zi Comitetului de miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 41265/98) împotriva Suediei, depusă la 17 februarie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de dl Mishel Manasson, un cetățean suedez, și că Curtea, sesizată din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la dreptul reclamantului la o audiere echitabilă într-un timp rezonabil și dreptul său de a fi presupus nevinovat în cadrul procedurii fiscale împotriva acestuia; întrucât, în hotărârea sa din 20 iulie 2004, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Suediei va plăti reclamantului, suma de 44 000 de euro, la notificarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că dezvoltarea unui caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 16 august 2004, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Amintind că, în ceea ce privește plângerile reclamantei declarate admisibile în acest caz, Comitetul de miniștri a trebuit să supravegheze executarea a două hotărâri ale Curții, Janosevic și Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic, din 23 iulie 2002, în care măsurile necesare pentru prevenirea încălcărilor noi au fost luate de autoritățile suedeze; Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Suediei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2005)54

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 20 July 2004 (Friendly settlement)

in the case of Manasson against Sweden

(Adopted by the Committee of Ministers on 21 June 2005,

at the 928th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Manasson case delivered on 20 July 2004 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 41265/98) against Sweden, lodged with the European Commission of Human Rights on 17 February 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr

Mishel

Manasson, a Swedish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the applicant's right to a fair hearing within a reasonable time and his right to be presumed innocent in taxation proceedings against him;

Whereas in its judgment of 20 July 2004 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Sweden would pay the applicant, the sum of 44

000 euros, upon notification of the judgment;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking-out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 16 August 2004, the Government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment,

Recalling that, as regards the applicant's

complaints declared admissible in this case, the Committee of Ministers had to supervise the execution of two judgments of the Court, Janosevic and Västberga Taxi Aktiebolag and Vulic, of 23

July

2002, in which the measures needed to prevent new, similar violations were taken by the Swedish authorities;

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Sweden, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.