CtEDO 23.06.2005 Auto

AFFAIRE POTIRI c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
23.06.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE POTIRI c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

În cauza Potari c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Tulkens Lorenzen Vajić domnii Spielmann, S.E. Jebens, judecători și ai domnului S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 iunie 2005, Renunță hotărârea pe care o prezentați, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 18375/03) îndreptată împotriva Republicii Elene și a cărei resortisantă a acestui stat, M. Mariari ( La 29 mai 2003, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( Z. Hatzipavlou, auditor la Consiliul Juridic al statului. La 24 iunie 2004, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice plângerile trase din durata procedurii guvernului. Prevalent de art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că va lua o decizie în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Recurenta sa născut în 1938 și își are reședința în Atena. La 15 martie 1994, recurenta sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Atena cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva centrului spitalicesc Andreas Syggros La 30 decembrie 1994, printr-o decizie înainte de a pronunța legea, instanța a amânat examinarea cazului până la finalizarea celorlalte proceduri inițiate de reclamantă pentru același obiect (Decizia nr. 2897/1994). La 12 iunie 1996, reclamanta a solicitat stabilirea unei noi date a ședinței, care a avut loc la 5 februarie 1997. La 12 iunie 1997, Tribunalul a acceptat parțial cererea recurentei (Decizia nr. 1679/1997). Această decizie a fost netă și certificată în ianuarie 1998. La 27 mai și, respectiv, 16 iunie 1998, reclamanta și spitalul au solicitat această decizie. La 26 martie 1999, Curtea de Apel de la Atena a infirmat decizia atacată și a redus sumele alocate recurentei (hotărârea nr. 2403/1999). Această hotărâre a fost netă și certificată în conformitate în octombrie 1999. 10. La 17 ianuarie și, respectiv, 18 februarie 2000, reclamanta și spitalul s-au ocupat de Casație. 11. La 27 decembrie 2002, Curtea de Casație a clasat hotărârea atacată și a trimis cauza în fața Curții de Apel (hotărârea nr. 1762/2002). Această hotărâre a fost netă și certificată conform în februarie 2003 12. Din dosar nu reiese că, până în prezent, recurenta a preluat instanța în fața Curții de Apel (care, în orice caz, dacă este sesizată din nou cu cauza, va demasca recurenta în conformitate cu concluziile reținute de Curtea de Casație). Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 14. Guvernul susține că durata procedurii nu a fost excesivă și că instanțele sesizate au luat o hotărâre în termen rezonabil și afirmă, de asemenea, că recurenta nu a fost deosebit de diligentă în desfășurarea procedurii. În sfârșit, guvernul susține că din durata totală a procedurii ar trebui să fie deduse și perioadele de vacanță judiciară (1 iulie-15 septembrie în fiecare an). Perioada care trebuie luată în considerare a început la 15 martie 1994, cu sesizarea Tribunalului de Primă Instanță din Atena și s-a încheiat la 27 decembrie 2002, cu hotărârea nr. 1762/2002 al Curții de Casație; prin urmare, a durat opt ani, nouă luni și douăsprezece zile, pentru trei instanțe. Cu privire la admisibilitate 16. Curtea constată că acest motiv nu este în mod evident întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender menționată anterior 19. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Întradevăr, Curtea constată că, deși recurenta este responsabilă pentru unele întârzieri, trebuie să se constate că, în ceea ce privește o durată de peste opt ani pentru trei instanțe, întârzierea procedurii rezultă în principal din comportamentul autorităților și instanțelor sesizate. Desigur, Curtea nu pierde din vedere faptul că Tribunalul de Primă Instanță a trebuit să amân examinarea cauzei până când celelalte proceduri inițiate de reclamantă pentru același obiect au fost finalizate Cu toate acestea, Comisia reafirmă că statelor contractante le revine sarcina de a-și organiza sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să le poată garanta tuturor dreptul de a obține o decizie definitivă cu privire la contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile într-un termen rezonabil (Comingersoll S.A. c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 24, CEDO 2000-IV). Prin urmare, având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) punctul II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 20. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul susține că suma solicitată este excesivă și că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. 23. Curtea consideră că recurenta a suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, îi acordă 1 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit. 321 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. Aceasta nu produce o factură, ci doar o notă de cheltuieli detaliată, dactilografiată și semnată de avocatul său, pe care figurează aceeași sumă. 25. Guvernul afirmă că suma solicitată este excesivă și nejustificată și consideră că suma alocată în acest sens nu poate depăși 500 EUR. 26. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI 27. În cazul de față, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce recurentei 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Interese moratoriu 28. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară restul cererii admisibile A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție afirmă că Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 1 000 EUR (mii EUR) pentru daune morale și 500 EUR (cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 23 iunie 2005 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduleer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-06-30
0,96
AFFAIRE GRYLLI c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GRYLLI c. GRÈCE ( Requête n o 1985/03) ARRÊT STRASBOURG 30 juin 2005 DÉFINITIF 30/09/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2005-04-28
0,96
AFFAIRE KORRE c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KORRE c. GRÈCE ( Requête n o 37249/02) ARRÊT STRASBOURG 28 avril 2005 DÉFINITIF 28/07/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2005-08-04
0,96
AFFAIRE KOUTROUBA c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KOUTROUBA c. GRÈCE ( Requête n o 27302/03) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2005-07-21
0,96
AFFAIRE ATMATZIDI c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ATMATZIDI c. GRÈCE ( Requête n o 2895/03) ARRÊT STRASBOURG 21 juillet 2005 DÉFINITIF 21/10/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2005-12-08
0,96
AFFAIRE DIMITRAKOPOULOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DIMITRAKOPOULOU c. GRÈCE ( Requête n o 23025/03) ARRÊT STRASBOURG 8 décembre 2005 DÉFINITIF 08/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
Sursă