CtEDO 23.06.2005 Auto

IMREK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
23.06.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IMREK c. TURQUIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 57175/00 prezentate de Ender Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 8 martie 2000, având în vedere decizia parțială din 28 ianuarie 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Ender Enalmrek, este un resortisant turc, născut în 1961 și rezident în Malatya. K.T. Sürek, avocat la Istanbul. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 aprilie 1998, Secțiunea departamentală Elaz ) a organizat o adunare într-o sală din acest oraș, în cadrul căreia reclamantul ține un discurs, în calitate de membru al Comitetului director al partidului. Părțile relevante ale acestui discurs se pot citi după cum urmează: (...) Elaz a considerat această regiune un departament important (...) Rolul (...) desemnat la Elaz a fost desemnat de contra-vindecarea frontului capitalist, a MGK [Consiliului Național de Securitate] este următorul. Aici [Elaz Aici [a fost] un timp și este încă un pod destinat să blocheze drumul [suscitând] frica și decăderea care duce la inima omului care locuiește în Dersim. Dar, la fiecare trecere prin Elazi, poporul kurd, locuind în Dersim, Elaz : Această țară are nevoie de democrație și libertate (...) De aceea, (...) cu toate forțele democratice din Elaz Perioada dinaintea noastră este o perioadă în care steagul democrației și libertății va pluti în mâinile tuturor lucrătorilor. Prietenii, un alt aspect pe care trebuie să-l subliniem este: (...) Dacă sindicaliștii, lucrătorii din sindicatele lor, studenții din grupurile de studenți, colegiile, universitățile, femeile din grupurile de femei și partidele, funcționarii din sindicatele funcționarilor, reușesc să se adune și să se organizeze ; și dacă, așa cum s-a întâmplat până acum, forțele partizane ale forței de muncă își continuă progresul în lupta pentru forța de muncă, democrație și libertate (...), perioada dinaintea noastră va fi o perioadă de câștig al drepturilor și libertăților atât pentru kurzi, cât și pentru muncitorii turci și lucrătorii turci (...) de ce cei care apără această laicitate, care susțin că garantează Republica, nu încearcă să găsească soluții la absența sindicatelor... De ce ei nu încearcă nimic împotriva creșterilor prețurilor (...) este imposibil să nu ne răzvrătim împotriva acestui ordin în care, din foame și sărăcie, copiii noștri, ca să mănânce, să adune din coșurile de gunoi capete de pui și de curcani, bombele explodează în mâinile lor, kurzii sunt măcelăriți în fiecare zi în deșeuri și (...) sunt aruncați. (...) în ceea ce privește regiunea noastră, (...) de ani de zile, a republicii în zilele noastre, chiar și cererile poporului kurd (...) numai [referitoare] la dreptul său la libertatea de a se declara, adică cererile sale de a-mi exprima, sunt kurdă, vreau să fiu considerat ca kurdă Au fost reprimate de sânge și lacrimi și astăzi, deși au trecut 75 de ani (...) de noi provocări, noi jocuri, noi trucuri se pregătesc. Împotriva acestui lucru, ceea ce facem noi este problema kurdei este problema poporului turc, problema kurdă este, în același timp, problema muncitorilor turci și a muncitorilor turci. Problema kurdă este problema muncitorilor turci și a muncitorilor turci, a tinerilor turci, a femeilor turce (...) La 2 martie 1999, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului Malatya l-a acuzat pe reclamant de instigare la ură și ostilitate pe baza unei distincții bazate pe apartenența la o rasă și o regiune, precum și pentru propagandă separatistă. 3713 privind lupta împotriva terorismului. Potrivit actului de acuzare Acuzatul Ender Ender emrek, declarând în discursul său: Aici [a fost] un timp și este încă un pod destinat să blocheze drumul [suscitând] frica și decăderea care ducea la inima locatarului lui Dersim. Dar, la fiecare trecere prin Elaz Acolo, când trec de la Elaz În fiecare zi, kurzii sunt măcelăriți în gunoi și kurzii sunt aruncați la gunoi, chiar și cererea lor de a spune: "Eu sunt kurdă, eu vreau să fiu considerat kurde" a fost reprimată de lacrimi și sânge, cu noi șiretlicuri, noile masacre [1] (...) se pregătesc, în cadrul poporului kurd ; cu aceste cuvinte, făcând o distincție regională între oameni, a făcut o distincție între turci, kurzi, aleviți și sunniți, a determinat la ură și ostilitate, la fel cum, făcând o distincție kurdă - turcească, descriind zona periculoasă ca fiind Dersim, a făcut propagandă separatistă (...) La 28 septembrie 1999, reclamantul a depus un memoriu în apărare în care a negat că a incitat la ură sau la separatism, dar a susținut că discursul său era expresia unei opinii care rămânea în limitele criticii admise. În aceeași zi, Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători civili, l-a condamnat pe reclamant cu privire la șeful de propagandă separatistă, dar l-a găsit vinovat de incitare la ură și ostilitate. În consecință, l-a condamnat la o pedeapsă de un an de închisoare și la 1 520 000 de lire turcești de amendă (TRL) [aproximativ 3 EUR] în temeiul articolului 312 alin. (2) din Codul penal. În temeiul articolului 6 din Legea nr. 647, ea a decis să suspende executarea pedepsei aplicate. Motivația hotărârii adoptate de Curtea de Securitate a statului se poate citi după cum urmează (...) În discursul inculpatului Ender Ender Mrek : [ declarând] că regimul actual apără interesele capitalului, consideră lucrătorii săraci ca fiind inexistenți, că este opresiune asupra poporului rezident în sud-estul Turciei, care a venit acum vremea rezistenței, că este necesar ca lucrătorii turci - kurzi, alevis, sunnites să lupte, că poporul kurd nu mai este ca înainte, că este combătut, dovedind că a fost aplicată o presiune (...) reiese că, făcând o distincție între turci, alevi și sunniti, el a incitat poporul la ură și ostilitate (...) La 1 decembrie 1999, după primirea avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație, care nu a fost comunicat reclamantului, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. Se pedepsește cu o pedeapsă de unu până la trei ani de închisoare, precum și cu o amendă de nouă mii până la treizeci și șase de mii de lire sterline, oricine, pe baza unei distincții bazate pe apartenența la o clasă socială, la o rasă, la o religie, la o sectă sau la o regiune, îi îndeamnă pe oameni să urască și să se opună ostilității. În cazul în care un astfel de stimulent pune în pericol siguranța publică, pedeapsa se majorează cu o parte care poate merge de la o treime la jumătate din pedeapsa de bază (...) GRIFS invocând art. 10 din convenție, reclamantul susține că condamnarea sa pentru că a ținut un discurs în cursul unei adunări legale aduce atingere dreptului său la libertatea de exprimare. Pe baza articolului 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurii în fața Curții de Casație din cauza lipsei de comunicare a avizului procurorului general. Recurentul susține că condamnarea sa pentru discursurile ținute în cursul unei adunări duce la încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare, astfel cum este garantat prin art. 10 din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără intervenția autorităților publice (...) Exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunii (...) Guvernul susține că intervenția în libertatea de exprimare a reclamantului a fost justificată în temeiul celui de-al doilea alineat al articolului 10 din convenție, având în vedere caracterul violent, agresiv și instigant al cuvintelor formulate. Pe baza jurisprudenței Curții, acesta subliniază că condamnarea în litigiu constituia o măsură prevăzută de lege. În temeiul articolului 312 alineatul (2) din Codul penal și care urmărea obiective legitime, și anume protecția ordinii publice, a securității naționale și a integrității teritoriale. Având în vedere actele de terorism cu care s-a confruntat Turcia în timpul faptelor, astfel de cuvinte nu constituiau în niciun caz expresia unei ideologii, ci erau de natură să provoace o confruntare violentă în cadrul societății. Considerând că reclamantul a fost achitat de șeful de propagandă separatist și condamnat doar pentru incitare la ură și ostilitate, guvernul consideră că măsura în cauză nu a depășit în niciun fel marja de apreciere pe care o conferă convenției părților contractante. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că acest motiv ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ; rezultă că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție; nu a fost identificat niciun alt motiv de inadmisibilitate. Reclamantul susține că nu a beneficiat de un proces echitabil, având în vedere lipsa comunicării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. În acest sens, invocă art. 6 alineatul (1) din convenție, care dispune în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. Guvernul precizează că procurorul general nu este parte la proces, iar Curtea de Casație nu este obligată prin avizele sale. În plus, reclamantul sau reprezentantul său era în măsură, în orice etapă a procedurii, în special în cursul ședinței în fața Curții de Casație, să examineze dosarul și să ia cunoștință de avizul în litigiu. Acesta precizează, de asemenea, că a fost introdus un amendament legislativ la Codul de procedură penală, care implică obligația de notificare a pârâtului, a reclamantului sau a reprezentanților lor legali ai avizului procurorului sau dacă au formulat o cerere de pronunțare a unei hotărâri. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că acest motiv ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond 3 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Grefier Președinte Acest cuvânt, la care se referă actul de acuzare, nu este menționat în pasajul discursului citat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă