Hermi împotriva Italiei

Reclamantul s-a născut în 1969 și este în prezent în închisoarea Frosinone. Pe 28 noiembrie 1999 reclamantul a fost descoperit în posesie de un pachet care conține 485 grame de heroină și a fost arestat de către carabinieri din Roma. Procedura a fost instituită împotriva lui pentru traficul de droguri. La 23 decembrie 1999, reclamantul a numit un avocat de alegerea sa, dl M., care l-a reprezentat pe parcursul procedurii. 10. Reclamantul a solicitat ulterior, prin intermediarul avocatului său, adoptarea procedurii de rezumat (giudizio abreviato) prevăzute la articolele 438-443 din Codul de Procedură Penală („CPC”). Reprezentantul Procuraturii Publice a dat un aviz favorabil. Judecătorul de ședințe preliminare din Roma, având în vedere că acuzațiile împotriva reclamantului ar putea fi determinate pe baza măsurilor luate în cadrul procedurii de anchetă preliminară (allo stato degli atti) a ordonat adoptarea procedurii de rezumat.

11. În audierea privată din 24 martie 2000 în prezența reclamantului, aceasta din urmă, prin intermediarul avocatului său, a invocat nevinovat din cauza faptului că drogurile au fost destinate utilizării sale personale și nu de vânzare. 12. În hotărârea din 24 martie 2000, judecătorul audierii preliminare din Roma a condamnat reclamantul la șase ani de închisoare și la o amendă de 40 000 000 de lire (aproximativ 20.658 euro). El a observat că cantitatea de droguri permise pentru utilizarea personală nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru a satisface nevoile imediate. La momentul arestării, reclamantul tocmai a achiziționat o cantitate corespunzătoare a peste 8 000 de doze zilnice medii.

13. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii, repetând argumentele aduse în primă instanță. El susține că interpretarea legii privind drogurile într-un mod în care utilizatorii de droguri penalizate au încălcat Constituția. 14. La 1 septembrie 2000, dl M. a fost informat că ședința a fost stabilită pentru 3 noiembrie 2000. În acea zi, dl M. s-a opus continuării procedurii în absența clientului său și a solicitat ca aceasta să fie adusă din închisoare în sala de audiere. Curtea de Apel din Roma și-a respins cererea, observand că reclamanta nu a informat în avans autorităților că dorește să participe la procedura de recurs. 15. În hotărârea din 3 noiembrie 2000, Curtea de Apel a menținut hotărârea în primă instanță.

16. El a susținut că judecătorii de recurs nu i-au permis să participe la procesul său și că convocarea la ședința de recurs nu a fost tradusă în arabă. 17. În argumentele sale finale, procurorul a solicitat ca decizia impugnată să fie anulată. 18. Într-o hotărâre din 24 ianuarie 2002, Curtea de Casație a respins apelul reclamantului. Acesta a observat că nici Convenția, nici CCP nu impusă traducerea în limba unui inculpat nenațional în Italia, cu toate acestea, a avut dreptul de a fi asistat gratuit de către un interpret pentru a putea înțelege acuzațiile împotriva acestuia și să urmeze progresul procedurii. În ceea ce privește celelalte plângeri, Curtea de Casație a observat că prezența acuzatului nu a fost necesară în cadrul procedurii de rezumat, ale căror adoptare a fost solicitată de reclamantul însuși de liber arbitru.

În plus, reclamantul nu și-a arătat dorința de a participa la ședința de recurs. 19. Procedura de rezumat este reglementată de articolele 438-443 din CCP. 20. În conformitate cu dispozițiile acestor dispoziții pe care le-au aplicat în momentul în care reclamantul a fost arestat, acuzatul a putut solicita, sub rezerva unui aviz favorabil de la reprezentantul Procurorului, că cazul să fie hotărât în audierea preliminară. În cazul în care judecătorul consideră că acuzațiile pot fi determinate pe baza măsurilor efectuate în etapa de anchetă preliminară și înregistrate în dosarul deținut de Procurorul Public (fascicolo del public ministero), el a ordonat adoptarea procedurii de rezumat.

Procedura de rezumat a fost modificată ulterior prin Legea nr. 479 din 16 decembrie 1999. În conformitate cu noile norme, nu mai este necesar un aviz favorabil de la reprezentantul Procuraturii Publice, iar judecătorul nu poate respinge cererea de adoptare a procedurii de rezumat dacă acuzatul nu solicită producerea de dovezi (integrazione procuratoria). 21. În cazul în care se adoptă procedura de rezumat, audierea se desfășoară în mod privat și este dedicată să audă argumentele părților, care trebuie să se bazeze pe documentele conținute în dosarul deținut de Procurorul public. Dacă judecătorul decide să condamne inculpatul, sentința se reduce cu o treime (art. 442 § 2). Hotărârea se pronunță în mod privat.

22. În conformitate cu art. 597 § 1 din CCP: „Judecătorul recursului este împuternicit să delibereze (la congnizione del processo) numai (limitamente) în ceea ce privește aspectele deciziei menționate în motivele recursului.”

8. The applicant was born in 1969 and is currently in Frosinone Prison. 9. On 28 November 1999 the applicant was discovered in possession of a package containing 485 grams of heroin and was arrested by the Rome carabinieri. Proceedings were instituted against him for drug trafficking. On 23 December 1999 the applicant appointed a lawyer of his own choosing, Mr M., who represented him throughout the proceedings. 10. The applicant subsequently requested, through the intermediary of his lawyer, adoption of the summary procedure (giudizio abbreviato) provided for in Articles 438 to 443 of the Code of Criminal Procedure (“the CCP”). The representative of the Public Prosecutor’s Office gave a favourable opinion.

The Rome preliminary hearings judge, taking the view that the charges against the applicant could be determined on the basis of the steps in the proceedings taken at the preliminary investigation stage (allo stato degli atti) ordered that the summary procedure be adopted. 11. At the private hearing held on 24 March 2000 in the presence of the applicant, the latter, through the intermediary of his lawyer, pleaded not guilty on the ground that the drugs had been intended for his personal use and not for sale. 12. In a judgment of 24 March 2000 the Rome preliminary hearings judge sentenced the applicant to six years’ imprisonment and a fine of 40,000,000 lire (approximately 20,658 euros). He observed that the quantity of drugs permitted for personal use must not exceed what was required to meet immediate needs.

At the time of his arrest, the applicant had just purchased a quantity corresponding to more than 8,000 average daily doses. 13. The applicant appealed against the judgment, reiterating the arguments adduced at first instance. He contended that interpreting the law on drugs in a way that penalised drug users was in breach of the Constitution. 14. On 1 September 2000 Mr M. was informed that the hearing had been set down for 3 November 2000. On that day Mr M. objected to the continuation of the proceedings in the absence of his client and requested that the latter be brought from the prison to the hearing room. The Rome Court of Appeal dismissed his request, observing that the applicant had not informed the authorities in advance that he wished to participate in the appeal proceedings.

15. In a judgment of 3 November 2000 the Court of Appeal upheld the judgment at first instance. 16. The applicant appealed on points of law. He alleged that the appeal judges had not allowed him to attend his trial and that the summons to appear at the appeal hearing had not been translated into Arabic. 17. In his final submissions, the public prosecutor requested that the impugned decision be set aside. 18. In a judgment of 24 January 2002 the Court of Cassation dismissed the applicant’s appeal. It observed that neither the Convention nor the CCP required the steps in the proceedings to be translated into the language of a non-national defendant in Italy. However, the latter had the right to be assisted free of charge by an interpreter in order to be able to understand the charges against him and follow the progress of the proceedings.

As to the other complaints, the Court of Cassation observed that the presence of the defendant was not required under the summary procedure, the adoption of which had been requested by the applicant himself of his own free will. Furthermore, the applicant had not made clear his wish to participate in the appeal hearing. 19. The summary procedure is governed by Articles 438 to 443 of the CCP. 20. Under the terms of these provisions as they applied at the time when the applicant was arrested, the defendant could request, subject to a favourable opinion from the representative of the Public Prosecutor’s Office, that the case be decided at the preliminary hearing. If the judge deemed that the charges could be determined on the basis of the steps performed at the preliminary investigation stage and recorded in the file held by the Public Prosecutor’s Office (fascicolo del pubblico ministero), he ordered the summary procedure to be adopted.

The summary procedure was subsequently amended by Law no. 479 of 16 December 1999. Under the new rules, a favourable opinion from the representative of the Public Prosecutor’s Office is no longer required, and the judge cannot reject the request for the summary procedure to be adopted if the defendant does not request that any evidence be produced (integrazione probatoria). 21. Where the summary procedure is adopted, the hearing takes place in private and is devoted to hearing the arguments of the parties, which must be based on the documents contained in the file held by the Public Prosecutor’s Office. If the judge decides to convict the defendant, the sentence is reduced by onethird (Article 442 § 2). The judgment is delivered in private.

22. Under the terms of Article 597 § 1 of the CCP: “The appeal judge shall be empowered to rule (la congnizione del procedimento) solely (limitatamente) on those aspects of the decision referred to in the grounds of appeal.”