CASE OF HERMI v. ITALY

11. Reclamantul s-a născut în 1969 și în prezent îndeplinește o condamnare în închisoarea Viterbo. 12. La 28 noiembrie 1999, reclamantul a fost descoperit în posesia unui pachet care conține 485 grame de heroină și a fost arestat de către Carabinieri de la Roma. Decizia a fost înființată împotriva lui pentru traficul de droguri. La 23 decembrie 1999, reclamantul a numit doi avocați ai propriului său alegere, dl M. Marini și doamna D. Puccinelli. 13. Audierea a avut loc în particular în fața judecătorului de audieri preliminare din Roma (giudice dell’udienza preliminare) la 25 februarie 2000, la care a participat reclamantul și cei doi avocați ai săi. Înregistrarea audierii arată că nu există nici un interpret prezent.

Reclamantul a declarat că a înțeles conținutul acuzației și dovezile împotriva lui și că ar putea vorbi italian. El solicită ulterior adoptarea procedurii de rezumat (giudizio abreviato) prevăzute la articolele 438-443 din Codul de Procedură Penală („CPC”). Avocații săi au solicitat înlocuirea detenției clientului în așteptarea procesului prin arestarea domiciliară (arresti domiciliari). Judecătorul audierii preliminare, ținând cont de faptul că acuzațiile împotriva reclamantului ar putea fi determinate pe baza măsurilor luate în cadrul procedurii de anchetă preliminară (allo stato degli atti), a ordonat adoptarea și suspendarea procedurii de rezumație. 14. O nouă audiere a avut loc în particular la 24 martie 2000, la care a fost prezentă reclamantul și cei doi avocați ai săi.

Înregistrarea audierii se spune că reclamantul “precizează italian” (si da atto che parla la lingua italiana). Unul dintre avocații reclamantului a solicitat ca clientul său să fie eliberat din cauza faptului că drogurile în posesia sa au fost destinate utilizării sale personale. În alternativa, el solicită înlocuirea detenției clientului său în așteptarea procesului cu o măsură de securitate mai puțin strictă. Cerințele au fost respinse de judecătorul audițiilor preliminare. 15. În hotărârea din 24 martie 2000, judecătorul audierii preliminare de la Roma a condamnat reclamantul la șase ani de închisoare și la o amendă de 40 de milioane de lire italiene (aproximativ 20.658 euro). El a observat că cantitatea de droguri permise pentru utilizarea personală nu trebuie să depășească ceea ce era necesar pentru a satisface nevoile imediate.

La momentul arestării, reclamantul tocmai achiziționa o cantitate corespunzătoare a peste 8 000 de doze zilnice medii. El a susținut că interpretarea legii privind drogurile într-un mod în care consumatorii de droguri penalizate au fost încălcați de Constituție. 17. La 1 septembrie 2000, dl Marini a fost informat că ședința a fost stabilită pentru 3 noiembrie 2000. Reclamantul, care a fost în închisoarea de la Roma, a fost notificat în aceeași zi.

El a primit o scrisoare intitulată „Avizul de a apărea în cadrul procedurii de recurs în fața instanței de ședință în privat” (decret di citazione per il giorno di appello davanti la Corte in camera di consiglio), al căror părți relevante au citit: „Președintele ... al Curții de Apel ... Având în vedere avizul de recurs depus de (1) Pacilyanatan Basilan, născut [în] Sri Lanka la 1 noiembrie 1964, care este [în] închisoare Vasto și (2) Hermi Fauzi [sic], născut [în] Tunisia la 27 ianuarie 1969, care este [în] închisoare Regina Coeli ... împotriva hotărârii judecătorului de ședințe preliminare de la Roma din 24 martie 2000 care le-a condamnat ca [exprimate] în dosarul oficial[;] întrucât în procedura de recurs, instanța trebuie să ia loc în privat, deoarece circumstanțele sunt cele prevăzute la art. 443 § 4 [și] 599 § 1 din CCP ...; având în vedere art. 601 din Codul de procedură penală menționat anterior; acordă anunțării [persoanelor] menționate anterior la ședința în care Curtea de Apel ... Reclamanții pot, până la cinci zile înainte de audiere și prin intermediarul [avocaților lor], să examineze în registr înregistrările și documentele și ... să facă o copie și să le consulte ...” 18. Între 1 septembrie 2000 și ziua audierii, reclamantul nu a avut nici un contact cu avocații săi.

19. La 23 octombrie 2000, avocații reclamanților au depus plângeri în registrul Curții de Apel de la Roma și au susținut că nu există nici o dovadă că drogurile în posesia reclamantului au fost destinate vânzării; prin urmare, judecătorii ar trebui să fi acceptat afirmația reclamantului că acestea au fost pentru propriul folos personal. În plus, analiza chimică expertă a drogurilor a fost efectuată de poliție fără ca avocatul acuzat să fie prezent, și, prin urmare, nu a fost și nu a fost. Judecătorul de primă instanță a omit, de asemenea, să se pronunțe cu privire la obiecția de neconstituționalitate ridicată de apărare. În alternativa, avocații au solicitat o reducere a sentinței reclamantului.

20. În audierea din 3 noiembrie 2000, dl Marini solicită suspendarea audierii din cauza faptului că dna Puccinelli, celălalt avocat al reclamantului, a fost bolnavă. Curtea de Apel a respins cererea. Dl Marini a contestat apoi continuarea procedurii în absența clientului său și a solicitat ca acesta din închisoare să fie adus în sala de audiere. În hotărârea din 3 noiembrie 2000, Curtea de Apel a susținut hotărârea în primă instanță. 22. El a susținut, printre altele, că judecătorii de recurs nu i-au permis să participe la procesul său și că notificarea care urmează să apară la ședința de recurs nu a fost tradusă în arabă. 23. În concluziile sale finale, procurorul a solicitat ca hotărârea impușită să fie anulată.

24. Într-o hotărâre din 24 ianuarie 2002, Curtea de cassare a respins apelul reclamantului. Acesta a observat că nici Convenția, nici CCP nu impuneu traducerea documentelor procedurale în limba unui inculpat nenațional în Italia. Cu toate acestea, acesta a avut dreptul de a fi asistat gratuit de către un interpret pentru a putea înțelege acuzațiile împotriva acestuia și să urmeze progresul procedurii. În ceea ce privește celelalte plângeri, Curtea de cassare a observat că prezența inculpatului nu era necesară în cadrul procedurii de rezumat, ale căror adoptare a fost solicitată de reclamantul însuși de propunerea sa. În plus, reclamantul nu și-a exprimat în mod clar dorința de a participa la ședința de recurs.

25. La 4 iulie 2003, Curtea de la Roma, responsabilă pentru executarea condamnării, a concediat reclamantului să își îndeplinească restul condamnării la domiciliu. La 10 iulie 2003, reclamantul a părăsit închisoarea Frosinone. Cu această ocazie, el a semnat un raport care stabilește termenii arestării la domiciliu și a ales să rezidă într-o proprietate (tenuta) aparținând unuia dintre avocații săi. A revenit ulterior la închisoarea Viterbo. 26. Documentele elaborate de Guvern înaintea Marei Camere arată că reclamantul a fost identificat prima dată de către autoritățile de poliție din Roma (Questura) la 15 septembrie 1990 în legătură cu o investigație privind traficul de droguri.

Amprentele sale au fost luate de autoritățile în cel puțin șapte ocazii ulterioare: la 18 ianuarie și 27 februarie 1991, 5 mai și 7 septembrie 1992, 15 ianuarie 1993, și 31 ianuarie și 26 aprilie 1999. În ultima ocazie, reclamantul a fost arestat conducând un vehicul furat, ceea ce a spus carabinierii că a luat o săptămână anterior. În cursul procedurii penale ulterioare împotriva lui pentru furt și conducere fără licență, reclamantul și-a declarat adresa și a rezervat dreptul de a numi un avocat. Reclamantul a trimis mai târziu două scrisori scrise manuale instanței Viterbo responsabile pentru executarea condamnărilor. Scrisorile din 20 iulie și 25 noiembrie 2005 au fost scrise în italian și semnate de solicitant.

În primul rând, care a durat două pagini, reclamantul s-a plâns de refuzul de a acorda cererea de concediu. În al doilea, format dintr-o singură pagină, el a solicitat o măsură alternativă de detenție (semilibertà). Reclamantul a trimis, de asemenea, o scrisoare scrisă la mâna Curții de cassare în martie 2004, și la 29 iunie 2003, a scris o notă scurtă în italiană avocatului său. 27. Procedura de rezumat este reglementată de articolele 438 și 441-443 din CCP. Se bazează pe presupunerea că cazul poate fi hotărât în cadrul audierii preliminare pe baza dosarului în conformitate cu situația (allo stato degli atti). Atunci când se adoptă procedura de rezumat, audierea se desfășoară în mod privat și este dedicată la audierea argumentelor părților.

În general, cu excepția cazurilor în care inculpatul solicită admiterea probelor proaspete (integrazione procuratoria), părțile trebuie să își bazeze argumentele pe documentele conținute în dosarul deținut de Procurorul Public. Dacă judecătorul decide să condamne inculpatul, sentința este redusă cu o treime. Hotărârea este pronunțată în mod privat. 28. Partea relevantă a dispozițiilor CCP care reglementează procedura de rezumat, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 479 din 16 decembrie 1999, se citește după cum urmează. art. 438 „1. Inculpatul poate solicita ca cazul să fie hotărât în ședința preliminară pe baza dosarului în care se află ... Cererea poate fi formulată, orală sau scrisă, până la momentul în care au fost formulate concluziile finale în temeiul articolelor 421 și 422. Dorințele acuzatului se exprimă în persoană sau prin intermediul intermediarului unui reprezentant special instruit [per mezzo di procuratore speciale].

Semnătura de la instrucțiuni se autentifică prin intermediul formalităților detaliate la art. 583 § 3 [prin notar, o altă persoană autorizată sau un avocat pentru apărare]. Judecătorul ia o decizie cu privire la cererea în ordonanța de adoptare a procedurii de rezumat. Acuzatul ... poate face solicitările sale supuse admiterii unor noi dovezi necesare pentru ca instanța să ajungă la o decizie. Judecătorul adoptă procedura de rezumat în cazul în care admiterea unor astfel de dovezi este necesară pentru obținerea unei decizii și este compatibilă cu scopul economiei inerente procedurii, ținând seama de documentele deja în fața instanței care pot fi utilizate. În astfel de cazuri, acuzația poate solicita admiterea unor dovezi de refutare…

” art. 441 „1. Procedura de rezumat urmează dispozițiile prevăzute în ceea ce privește audițiile preliminare, în măsura în care acestea pot fi aplicate, cu excepția articolelor 422 și 423 [dispozițiile care reglementează competența judecătorului de a ordona propunerea sa, producerea de dovezi cruciale și posibilitatea pentru amendarea taxei]… Procedura de rezumat se desfășoară în mod privat. În cazul în care judecătorul consideră că cazul nu poate fi determinat în funcție de situația în care se află, trebuie să obțină (asigurarea) din propunerea sa, dovezile necesare pentru obținerea unei decizii.

În astfel de cazuri, se aplică art. 423. În sensul producției de probe [referite] la alineatul (5) din prezentul articol și la art. 438 § 5, modalitățile adoptate sunt cele prevăzute la art. 422 § 2, 3 și 4 [acești paragrafe permit părților să pună întrebări martorilor și martorilor experți prin intermediarul judecătorului și să acorde pârților dreptul de a cere să fie interogat].” art. 442 „1. După ședința argumentelor, judecătorul ia o decizie în conformitate cu articolele 529 și următoarele. [Aceste dispoziții privesc descărcarea de gestiune, achitarea și condamnarea]. 1 bis. Dezbaterile judecătorului se bazează pe documentele conținute în dosar [referite] la art. 416 § 2 [dosarul deținut de Procurorul public cu privire la măsurile luate în cadrul anchetei preliminare], documentele [indicate] la art. 419 § 3 [referitor la măsurile luate în cadrul anchetei după ce a fost comis un proces] și la dovezile aprobate la audiere.

În cazul în care inculpatul este condamnat, sentința impusă de judecător în funcție de toate circumstanțele se reduce cu o treime. Închiderea de viață se înlocuiește cu 30 de ani de închisoare. Închiderea de viață cu izolare ... se înlocuiește cu închisoarea de viață. Hotărârea se îndreptă pe inculpat dacă nu a fost prezentă… ” art. 443 „1. Acuzatul și acuzația nu pot face apel împotriva unei achiziții în cazul în care obiectul recursului este de a asigura o formă diferită [de achitare]… Procesul nu poate depune recurs împotriva unei condamnații, cu excepția cazului în care hotărârea modifică caracterizarea juridică a infracțiunii [il titolo del reato].

Procesul de recurs se desfășoară în conformitate cu dispozițiile articolului 599.” 29. art. 597 § 1 din CCP afirmă: „Judecătorul recursului este împuternicit să declare [la cognizione del processomento] numai [limitamente] cu privire la acele aspecte ale deciziei menționate în motivele recursului.” 30. Partele relevante ale art. 603 § § 1 și 2 din CCP au citit după cum urmează: „1. În cazul în care una dintre părți, în motive de recurs, ... a solicitat admiterea unor dovezi deja produse în primă instanță sau a unor probe noi, judecătorul, dacă consideră că el nu poate determina cazul așa cum este [se ritiene di nonesse in grado di decidere allo stato degli atti], ordonă redeschiderea anchetei.

În cazul în care probele proaspete au fost prezentate sau [a fost] descoperite de la prima instanță, judecătorul ordonă redeschiderea anchetei în limitele prevăzute la art. 495 § 1 [excluderea probelor interzise prin lege, în mod evident supraflue sau fără relevanță pentru proceduri].” 31. După cum se indică în trimiterea prevăzută la art. 443 § 4 din CCP (a se vedea punctul 28 în amendă de mai sus), atunci când se depune un recurs în cadrul procedurii de rezumat, procedurile de a doua instanție se desfășoară în conformitate cu dispozițiile articolului 599 din CCP. părțile relevante din art. 599 se citesc după cum urmează: „1.

Când un recurs se referă numai la tipul sau severitatea sentinței, ... În cazul în care ancheta este redeschisă după începerea procedurii de recurs, judecătorul ia probele în mod privat, în conformitate cu art. 603. În cazul în care aceasta nu este prezentă atunci când este ordonată redeschiderea anchetei, judecătorul stabilește o audiere suplimentară și ordonă transmiterea unei copie a deciziei sale către autoritățile judecătorești și înaintează avocatul pentru apărare… ” 32. Dispozițiile generale de desfășurare a ședințelor în privat sunt prevăzute la art. 127 din CCP, care se citește după cum urmează. „În cazul în care procedurile trebuie desfășurate în privat, judecătorul sau președintele camerei stabilește audierea și comunică avizul acesteia părți, altor persoane interesate și consilier pentru apărare.

În cazul în care inculpatul nu are niciun avocat, notificarea este trimisă avocatului oficial desemnat. Comemorativele pot fi depuse cu registrul până la cinci zile înainte de audiere. Dovezile se aud de la acuzație, ceilalți destinatari ai anunțului și avocatul apărării, dacă apar la audiere. În cazul în care persoana în cauză este reținută sau închisă într-un loc în afara jurisdicției și astfel de cereri, trebuie luate de la el dovezi înainte de data audierii de către judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor în acest loc. Audierea se suspendă dacă o persoană acuzată sau condamnată care a solicitat permisiunea de a da dovezi în persoană și care nu este reținută sau închisă într-un loc în afara jurisdicției instanțelor are un motiv legitim de a nu participa.

Nerespectarea dispozițiilor alineatele (1), (3) și (4) face procedura nulă și nu este încadrată. Audierea se desfășoară în apropiere. Judecătorul decide prin intermediul unei ordonanțe care urmează să fie notificate sau transmise persoanelor menționate la alineatul (1) cât mai curând posibil. Persoanele în cauză pot depune un recurs la punctele de drept. Execuția ordinului nu este rămasă în așteptarea recursului, cu excepția cazului în care judecătorul care a emis ordinul decide altfel prin intermediul unei decizii motivate [con decreto motivato]. Hotărârea de declarare a anunțului de recurs inadmisibil este eliberată de judecător sub forma unei ordonanțe și fără necesitatea formalității procedurale, cu excepția cazului în care se prevede altfel.

Se aplică dispozițiile alineatele 7 și 8.10. Înregistrarea audierii se redactează, în general, sub forma unui rezumat în conformitate cu art. 140 § 2.” 33. Curtea de Cassie a hotărât că această dispoziție se aplică audierilor de recurs în cadrul procedurii de rezumat. În special, în hotărârea sa nr. 6665 din 24 aprilie 1995 în cazul Visciano, aceasta a formulat următorul principiu juridic: „Un inculpat care este în închisoare sau în arest la domiciliu trebuie, de asemenea, să fie audit ... în cadrul procedurii de recurs împotriva unei hotărâri [în urma] procedurii sumare în conformitate cu art. 442 din CCP, dar numai dacă solicită în termenul prevăzut la art. 127 § 2 din CCP (care este cel puțin cinci zile înainte de audiere), în conformitate cu trimiterea la art. 443 ultimul paragraf din CCP la art. 590, primul paragraf din care se referă, la rândul său, la „formalitățile prevăzute la art. 127” pentru proceduri efectuate în mod privat.”

11. The applicant was born in 1969 and is currently serving a sentence in Viterbo Prison. 12. On 28 November 1999 the applicant was discovered in possession of a package containing 485 grams of heroin and was arrested by the Rome carabinieri. Proceedings were instituted against him for drug trafficking. On 23 December 1999 the applicant appointed two lawyers of his own choosing, Mr M. Marini and Mrs D. Puccinelli. 13. A hearing was held in private before the Rome preliminary hearings judge (giudice dell’udienza preliminare) on 25 February 2000, attended by the applicant and his two lawyers. The record of the hearing shows that there was no interpreter present. The applicant stated that he understood the content of the charge and the evidence against him and could speak Italian.

He subsequently requested adoption of the summary procedure (giudizio abbreviato) provided for in Articles 438 to 443 of the Code of Criminal Procedure (“the CCP”). His lawyers requested that their client’s detention pending trial be replaced by house arrest (arresti domiciliari). The preliminary hearings judge, taking the view that the charges against the applicant could be determined on the basis of the steps in the proceedings taken at the preliminary investigation stage (allo stato degli atti), ordered that the summary procedure be adopted and adjourned the proceedings. 14. A further hearing was held in private on 24 March 2000, at which the applicant and his two lawyers were present. The record of the hearing states that the applicant “speaks Italian” (si da atto che parla la lingua italiana).

One of the applicant’s lawyers requested that his client be released on the ground that the drugs in his possession had been intended for his personal use. In the alternative, he requested that his client’s detention pending trial be replaced by a less stringent security measure. The requests were rejected by the preliminary hearings judge. 15. In a judgment of 24 March 2000, the Rome preliminary hearings judge sentenced the applicant to six years’ imprisonment and a fine of 40 million Italian lire (approximately 20,658 euros). He observed that the quantity of drugs permitted for personal use must not exceed what was required to meet immediate needs. At the time of his arrest, the applicant had just purchased a quantity corresponding to more than 8,000 average daily doses.

16. The applicant appealed against the judgment, reiterating the arguments adduced at first instance. He contended that interpreting the law on drugs in a way that penalised drug users was in breach of the Constitution. 17. On 1 September 2000 Mr Marini was informed that the hearing had been set down for 3 November 2000. The applicant, who was in Rome Prison, was notified on the same day.

He received a letter entitled “Notice to appear in appeal proceedings before the court sitting in private” (decreto di citazione per il giudizio di appello davanti la Corte in camera di consiglio), the relevant parts of which read: “The President ... of the Court of Appeal ... in view of the notice of appeal lodged by (1) Pacilyanathan Basilaran, born [in] Sri Lanka on 1 November 1964, who is [in] Vasto Prison and (2) Hermi Fauzi [sic], born [in] Tunisia on 27 January 1969, who is [in] Regina Coeli Prison ... against the judgment of the Rome preliminary hearings judge of 24 March 2000 convicting them as [set out] in the official record[;] whereas in the appeal proceedings the court must sit in private as the circumstances are those provided for in Articles 443 § 4 [and] 599 § 1 of the CCP ...; having regard to Article 601 of the aforementioned Code of Criminal Procedure; gives notice to the abovementioned [persons] to appear at the hearing which the Court of Appeal ... is to hold in private on 3 November 2000, at 9 a.m., to rule on the above appeal.

The appellants may, up to five days before the hearing and through the intermediary of [their] lawyers, examine at the registry the records and documents and ... make a copy of and consult them ...” 18. Between 1 September 2000 and the day of the hearing, the applicant had no contact with his lawyers. 19. On 23 October 2000 the applicant’s lawyers filed pleadings with the registry of the Rome Court of Appeal. They submitted that there was no proof that the drugs in the applicant’s possession had been intended for sale; the judges should therefore have accepted the applicant’s assertion that they had been for his own personal use. Moreover, the expert chemical analysis of the drugs had been performed by the police without the defendant’s lawyer being present, and was therefore null and void.

The firstinstance judge had also omitted to rule on the objection of unconstitutionality raised by the defence. In the alternative, the lawyers requested a reduction of the applicant’s sentence. 20. At the hearing on 3 November 2000, Mr Marini requested an adjournment of the hearing on the ground that Mrs Puccinelli, the applicant’s other lawyer, was ill. The Court of Appeal dismissed the request. Mr Marini then objected to the continuation of the proceedings in the absence of his client and requested that the latter be brought from the prison to the hearing room. The Rome Court of Appeal dismissed his request, observing that the applicant had not informed the authorities in advance that he wished to participate in the appeal proceedings.

21. In a judgment of 3 November 2000, the Court of Appeal upheld the judgment at first instance. 22. The applicant appealed on points of law. He alleged, inter alia, that the appeal judges had not allowed him to attend his trial and that the notice to appear at the appeal hearing had not been translated into Arabic. 23. In his final submissions, the public prosecutor requested that the impugned decision be set aside. 24. In a judgment of 24 January 2002, the Court of Cassation dismissed the applicant’s appeal. It observed that neither the Convention nor the CCP required procedural documents to be translated into the language of a non-national defendant in Italy. However, the latter had the right to be assisted free of charge by an interpreter in order to be able to understand the charges against him and follow the progress of the proceedings.

As to the other complaints, the Court of Cassation observed that the presence of the defendant was not required under the summary procedure, the adoption of which had been requested by the applicant himself of his own volition. Furthermore, the applicant had not made clear his wish to participate in the appeal hearing. 25. On 4 July 2003 the Rome court responsible for the execution of sentences granted the applicant leave to serve the remainder of his sentence under house arrest. On 10 July 2003 the applicant left Frosinone Prison. On that occasion he signed a report setting out the terms of his house arrest and elected to reside in a property (tenuta) belonging to one of his lawyers. He subsequently returned to Viterbo Prison.

26. The documents produced by the Government before the Grand Chamber show that the applicant was first identified by the Rome police authorities (Questura) on 15 September 1990 in connection with an investigation into drug trafficking. His fingerprints were taken by the authorities on at least seven subsequent occasions: on 18 January and 27 February 1991, 5 May and 7 September 1992, 15 January 1993, and 31 January and 26 April 1999. On the last occasion, the applicant was arrested driving a stolen vehicle, which he told the carabinieri he had taken a week previously. During the subsequent criminal proceedings against him for theft and driving without a licence, the applicant declared his address and reserved the right to appoint a lawyer.

The applicant later sent two handwritten letters to the Viterbo court responsible for the execution of sentences. The letters, dated 20 July and 25 November 2005, were written in Italian and signed by the applicant. In the first, which was two pages long, the applicant complained of the refusal to grant his application for leave of absence. In the second, consisting of a single page, he requested an alternative measure to detention (semilibertà). The applicant had also sent a handwritten letter to the Court of Cassation in March 2004, and on 29 June 2003 had written a short note in Italian to his lawyer. 27. The summary procedure is governed by Articles 438 and 441 to 443 of the CCP. It is based on the assumption that the case can be decided at the preliminary hearing on the basis of the case file as it stands (allo stato degli atti).

When the summary procedure is adopted, the hearing takes place in private and is devoted to hearing the arguments of the parties. As a rule, with the exception of cases in which the defendant requests the admission of fresh evidence (integrazione probatoria), the parties must base their arguments on the documents contained in the file held by the Public Prosecutor’s Office. If the judge decides to convict the defendant, the sentence is reduced by one-third. The judgment is delivered in private. 28. The relevant parts of the provisions of the CCP governing the summary procedure, as amended by Law no. 479 of 16 December 1999, read as follows. Article 438 “1. The defendant may request that the case be decided at the preliminary hearing on the basis of the case file as it stands ...