CtEDO 05.07.2005 Auto

COLBERTALDO ET D`AMICO c. ITALIE**

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
05.07.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
COLBERTALDO ET D`AMICO c. ITALIE** (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii n 17867/03 prezentate de Giuseppe COLBERTALDO și Francesca D grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 mai 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie: Francesca D'Amico, sunt cetățeni italieni, născuți în 1927 și 1930 și rezidenți în Florența. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Marrapese, avocat în Florența. Guvernul pârât este reprezentat de agenții săi succesive, dnii U. Leanza și I. Dl Braguglia și co-agenții lor succesive, dnii V. Esposito și F. Crisafolli. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au un apartament în Florența, pe care l-au închiriat S. V. Printr-o scrisoare recomandată din 12 iunie 1987, reclamanții l-au informat pe locatar cu privire la intenția lor de a pune capăt închirierii la data expirării contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1987, și l-au rugat să elibereze locul înainte de această dată. Prin intermediul unui act notificat la 26 ianuarie 1988, reclamanții au reinițiat anunțul de concediu și l-au numit în fața instanței din Florența. Printr-o ordonanță din 22 februarie 1988, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuiau eliberate până la 22 februarie 1989 cel târziu. Această hotărâre a devenit executorie la 22 februarie 1988. La 27 iulie 1989, reclamanții au însemnat locatarului comanda de eliberare a apartamentului. La 7 octombrie 1989, ei i-au dat un aviz conform căruia expulzarea va fi executată la 8 noiembrie 1989 prin executor al justiției. Între 8 noiembrie 1989 și 24 septembrie 1998, executorul justiției a avut loc la 16 tentative de expulzare. Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, legile privind suspendarea sau eschivarea executării deciziilor de expulzare care nu permiteau reclamanților să beneficieze de ajutorul forței publice. La o dată nespecificată, executarea a fost suspendată în temeiul articolului 6 din Legea nr. 441/98. La 25 ianuarie 2001, instanța din Florența a stabilit executarea până la 26 ianuarie 2001. La 20 martie 2001, reclamanții au notificat locatarului că deportarea va fi executată la 5 iunie 2001 prin intermediul unui executor al justiției. În perioada 5 iunie 2001 - 21 februarie 2003, executorul judiciar a făcut cinci încercări de expulzare. Toate aceste încercări au eșuat în eșecul punerii în aplicare a hotărârilor judecătorești care nu permiteau reclamanților să beneficieze de ajutorul forței publice la 8 martie 2003, reclamanții și-au recuperat apartamentul. În august 2003, grefa Curții a solicitat instanțelor dacă au sesizat instanța de apel competentă în temeiul Legii Pinto. La 19 august 2003, reclamanții au răspuns că nu au fost în prealabil evaluați de acțiunea oferită de legea Pinto și că nu au avut intenția să se prevaleze de acest leac. Dreptul și practica internă relevantă Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în Decizia Provvedi c. Italia (n 66644/01, 02.12.2004). GRIFS Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, că posibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului lor de proprietate. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, de întârzierea executării procedurii de deportare. ÎN 1, care deține orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. De asemenea, reclamanții invocă o încălcare a dreptului lor de a-și avea cauza ascultată într-un termen rezonabil. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul excită neobosirea căilor de atac interne. În primul rând, el susține că instanțele nu au folosit remediul prevăzut la art. 1591 din Codul civil. Reclamanții nu se pronunță. Curtea consideră că acțiunea întemeiată pe art. 1591 din Codul civil dispoziție care impune unei persoane fizice o obligație față de un alt particular În această privință, Curtea amintește că numai recunoașterea și repararea, de către autoritățile naționale, a încălcării de către un stat a convenției poate duce la pierderea calității de victimă a unui reclamant (a se vedea mutatis mutandis Huart France, nr 558290/00, 25.11.2003). Prin urmare, această ramură a excepției trebuie respinsă. Subsidiar, Guvernul consideră că reclamanții ar fi trebuit să utilizeze leacul prevăzut de legea Pinto Reclamanții susțin că se plâng în principal în temeiul articolului 1 din Protocolul 1, în timp ce acțiunea Pinto nu este un remediu decât pentru încălcarea principiului termenului rezonabil Curtea amintește că, potrivit legii Pinto În plus, Curtea a constatat deja în numeroase decizii privind admisibilitatea (a se vedea, printre altele, Brusco c. Italia. (dec.), nr. 69789/01, CEDO 2001-IX, și Giacometti și alții c. Italia (dec.), nr 34939/97, CEDH 2001-XII) că remediul introdus prin În decizia sa privind admisibilitatea cererii Mascolo c. Italia (n 68792/01, 16.10.2003), Curtea a considerat că, în acest tip de afaceri, încălcarea dreptului de proprietate era strict legată de durata procedurii, a cărei consecință indirectă o constituie aceasta și că, prin urmare, aceasta era probabil în cadrul remeditării. În cele din urmă, Curtea a constatat că acțiunea bazată pe legea Pinto se bazează pe o astfel de acțiune. (a se vedea decizia Provvedi sus-menționată) Curtea constată că reclamanții și-au recuperat apartamentul la 8 martie 2003. Prin urmare, în circumstanțele noii jurisprudențe a Curții de Casație, care a stabilit că legea Pinto 68011/01, 13.05.2004 și, contrar, Mascolo c. Italia (dec.), n 68792/01, 16.10.2003. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că al doilea aspect al excepției trebuie reținut. Astfel, cererea trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară că Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-04
0,95
M.N. et C.D.A. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35243/97 présentée par M.N. et C.D.A. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L.
CtEDO 2005-02-24
0,95
CUCCARO GRANATELLI c. ITALIE**
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 19830/03 présentée par Anna Maria CUCCARO GRANATELLI contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 24 février 2005 en une chambre c
CtEDO 2001-05-22
0,95
ZAZZERI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35006/97 présentée par Anna ZAZZERI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 22 mai 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Roza
CtEDO 2005-01-20
0,94
TONINI c. ITALIE**
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 56716/00 présentée par Stefania TONINI contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 20 janvier 2005 en une chambre composée de : M
CtEDO 2005-02-24
0,94
COGGIOLA ET ALBA c. ITALIE**
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 28513/02 présentée par Vittoria COGGIOLA et Gianfranco ALBA contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 24 février 2005 en une ch
Sursă