CtEDO 05.07.2005 Auto

CONSORTS LEBIGRE c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
05.07.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CONSORTS LEBIGRE c. FRANCE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 2907/02 prezentată de Consorți LEBIGRE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 5 iulie 2005 într-o cameră compusă din dnii Türmen președinte J.-P. Costa Jungwiert Ugrekhelidze mei Mularoni Fura-Sandström, Jočienė, judecători și dnii S. N aiismith, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 29 iulie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat o decizie în cunoștință de cauză, face următoarea decizie în f un ci o n are a recurentelor, domnul Jacques Robert Lebigre, M. Josette Jacqueline Lebigre născută din Nervi, domnul Sylviane Lebigre divorțată Mege și recăsătorită Sara și doamna Pascale Lebigre, sunt cetățeni francezi născuți în 1934, 1936, 1961 și 1963 și rezidenți în Lamanon și Tournefour. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Jean-Marie Gazel, avocat în Aix-En-Provence. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Richard Lebigre, fiul și fratele reclamanților, a fost transferat în noiembrie și decembrie 1984 în timpul unei spitalizări și a contractat virusul de imunodeficiență umană ( Reclamanții au adresat o reclamație la adresa asistenței publice din Marsilia (primită la 17 iulie 1992) pentru a obține despăgubiri amiabile pentru prejudiciul cauzat de moartea lui Richard Lebigre. Această plângere a rămas fără răspuns. La 21 decembrie 1992, reclamanții au sesizat Tribunalul Administrativ din Marsilia pentru a obține repararea prejudiciului suferit de către hoirie și a prejudiciului lor personal. În aceeași zi, aceștia au depus o cerere de despăgubire la fondul de despăgubire pentru transfuziile de sânge și hemofilele contaminate cu V.I.H. Prin hotărârea din 21 iunie 1993, Tribunalul Administrativ din Marsilia a dispus o expertiză care avea ca scop în principal consultarea dosarului medical al lui Richard Lebigre, la evaluarea prejudiciului suferit de acesta până la decesul său și în căutarea unei eventuale abateri a serviciului public spitalicesc. La 19 decembrie 1993, reclamanții au acceptat, ofertele fondului de despăgubire pentru transfuziile de sânge și de sânge contaminate cu V.I.H. (1 600 000 de franci pentru succesiunea decedatului, 150 000 de franci pentru fiecare dintre părinții decedatului și 25 000 de franci pentru fiecare dintre surorile sale). Prin hotărârea din 2 februarie 1994, Tribunalul Administrativ din Marsilia a recunoscut vina și răspunderea pentru asistența publică din Marsilia în contaminarea și apoi moartea lui Richard Lebigre din cauza transfuziilor; Tribunalul Administrativ din Marsilia a recunoscut prejudiciul suferit de solicitanți și a acordat 2 000 000 de franci pentru prejudiciul corporal suferit de Richard Lebigre și 75 2000 de franci pentru fiecare dintre părinții săi și 25 000 de franci pentru fiecare dintre surorile sale pentru daune morale. Instanța a considerat că acceptarea de către reclamanții de ofertă a fondului nu a fost definitivă, ci făcută sub rezerva acțiunii contencioasă în curs de desfășurare ;concluzia sa este că fondul de despăgubire era subrogat în drepturile reclamanților împotriva serviciilor publice de asistență publică în schimbul sumelor pe care le-a plătit și a condamnat asistența publică la plata sumei reziduale (400 000 de franci) în favoarea societății Lebigre. Prin hotărârea din 3 octombrie 1996, Curtea Administrativă din Lyon a anulat hotărârea din 2 februarie 1994 în calitate de subrogare a fondului de despăgubire la drepturile reclamantului, confirmând acest lucru pentru restul. Prin hotărârea din 27 februarie 2002, Consiliul a informat Tribunalul Administrativ de Primă Instanță. A soluționat cazul în fond, a reținut răspunderea pentru lipsa de asistență publică din Marsilia, a confirmat evaluarea prejudiciilor suferite de instanța administrativă și a considerat că fondul de despăgubire era subrogat în drepturile victimei și ale familiei sale în limita sumelor pe care le plătise reclamanților. Reclamanții susțin că asistența publică din Marsilia nu le-a plătit încă sumele datorate pentru prejudiciile lor suplimentare (de exemplu 400 000 de franci). Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii și de neexecutarea hotărârilor judecătorești pronunțate. În data de 10 iunie 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: În termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, această plată va fi soluționată definitiv. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvernul Franței a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. La 9 iunie 2005, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant, observ că guvernul francez este pregătit să plătească Consorților Lebigre suma de 50 000 (cincizeci de mii) de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, care are ca origine o hotărâre pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor de la Prezenta declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. S. N aismith R. Türmen Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-12-17
0,93
DUPLESSIS contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 64020/00 présentée par Olivier DUPLESSIS, Hervé DUPLESSIS et Henriette DUPLESSIS contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 17 dé
CtEDO 2001-04-26
0,93
AFFAIRE LEMORT c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE LEMORT c. FRANCE ( Requête n o 47631/99 ) ARRÊT Règlement amiable STRASBOURG 26 avril 2001 En l’affaire Lemort c. France, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre compos
CtEDO 2000-03-28
0,93
LES CONSORTS LEMORT contre la FRANCE
TROISIEME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITE Requête n° 47631/99 présentée par les consorts LEMORT contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme, siégeant [Note1] le 28 mars 2000 en une chambre composée de Sir Nicolas Bratza,
CtEDO 2008-08-26
0,93
ZACHARIADIS c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 27226/05 présentée par Anastassios et Ioannis ZACHARIADIS contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 26 août 2008 en une chambr
CtEDO 2007-01-04
0,92
BENAZET c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 49/03 présentée par Jean BENAZET contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 janvier 2007 en une chambre composée de : MM. A.B. Baka, président, J.-P. Cos
Sursă