ZALOUDEK AND ZALOUDKOVA v. THE CZECH REPUBLIC
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ZALOUDEK AND ZALOUDKOVA v. THE CZECH REPUBLIC (CtEDO, 2005)
HOTĂRÂREA DE DECIZIE nr. 43474/02, de Jaroslav ŽALOUDEK și Marie ŽALOUDKOVÁ, împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 5 iulie 2005 în calitate de Cameră compusă din: J.-P. Președintele Costa Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze dna Mularoni Fura-Sandström, judecători și dl judecător adjunct al Secțiunii Naismith având în vedere cererea depusă la 28 noiembrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamanții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Jaroslav Žaloudek și dna Marie Žaloudková, sunt doi ceh care s-au născut în 1955 și trăiesc în Brno. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl J. Brož, avocat practicant în Brno. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În octombrie 1992, reclamanții au depus o acțiune pentru daune la Curtea Municipală Brno (městský soud). La 31 octombrie 1994 au modificat acțiunea lor. La 23 și, respectiv, 30 martie 1995, Curtea Municipală a acordat parțial acțiunea reclamanților și a corectat hotărârea. La 29 În ianuarie 1997, Curtea Regională Brno (krajský soud) a anulat parțial hotărârea și a trimis cazul Curții Municipale pentru o examinare suplimentară. La 24 februarie 2000, al doilea reclamant a retras parțial acțiunea ei. Acțiunea este încă în așteptare. Reclamanții se plângeau inițial, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii era excesivă și, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu aveau recours eficace la dispoziție în ceea ce privește întârzierile. HOTĂRÂREA La 18 mai 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitanți la 2 mai 2005: „Notăm că Guvernul Republicii Cehe sunt dispuși să plătească ex-gratie suma totală de 12.800 euro către Jaroslav Žaloudek și Marie Žaloudková, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care va fi convertită în coroane cehe la rata aplicabilă la data decontare, este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice alte cereri împotriva Republicii Cehe în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declarăm că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. ...” La 1 iunie 2005, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Republicii Cehe oferă să plătească ex-gratie suma totală de 12.800 euro către Jaroslav Žaloudek și Marie Žaloudková, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va fi convertită în coroane cehe la rata aplicabilă la data decontare, este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. ...” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri.