MELNYCHUK v. UKRAINE

Reclamantul, dl Mykola Mykytovych Melnychuk, este un național ucrainean care s-a născut în 1929 și locuiește în Berdychiv, în regiunea Zhytomyr din Ucraina. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1996 Berdychevska Zemlya, un ziar local, a publicat o revizuire critică de către dl P. dintr-o carte scrisă de solicitant. La 26 ianuarie 2001, același ziar a publicat un alt articol al dlui P. despre o nouă carte de poezie scrisă și de solicitant. Dl P. a scris că cartea reclamantului arăta bine, dar că nu avea suflet. Dl P. a observat că a comentat anterior o altă carte de către aceluiași autor și a explicat că, fără o cunoaștere de bază a scrierii literare și a respectului pentru regulile lingvistice, nu ar putea fi poet. Dl. apoi a dat o serie de exemple din noua carte a reclamantului în care autorul a folosit numeroase cuvinte ruse în textul ucrainean. Una dintre citațiile din cartea reclamantului a fost „Orașul arata ca o fată/ Dar are, de asemenea, ceva de la capră/ Deși Berdychiv [denumirea orașului] este mai mare/ Aproape de două ori [vechi]”. Dl P. a criticat autorul pentru utilizarea portreturilor și a face referințe la Taras Shevchenko, un poet ucrainean faimos. Dl P. a numit poezia reclamantului „teatrul absurdului”. El a sfătuit sponsorii cărții să pună banii lor mai bine utilizați prin darea ei la caritate mai degrabă decât finanțarea publicării cărților de calitate dublă. În cele din urmă, el a declarat că existența acestor cărți ar putea fi dăunătoare pentru publicul, în special copiii școlari, care ar putea crede că cuvântul tipărit este un model pentru utilizarea lingvistică. La 14 aprilie 2001, reclamantul a prezentat un răspuns scris la ziar, cerând să fie publicat. El a subliniat că dl P. a fost membru al Uniunii Scriitorilor, și a continuat să se referiască la dl P. ca „membre” (лен), un cuvânt care este folosit în mare măsură în limba vulgară pentru penis. El a susținut în continuare că dl P. a fost gelos de popularitatea sa și a dat un confuz al activităților politice și de afaceri ale dlui P.. Reclamantul s-a comparat cu scriitorii care au fost persecuți în epoca sovietică. El a acuzat dl P. de a fi un alcoolic care a scris vers despre păsări de calitate redusă, și care a încercat să-și sporească poziția politică prin criticarea altor scriitori. Reclamantul a contestat în continuare criticitatea utilizării vocabularului său. În sfârșit, el a numit dl P. “subhuman” (LAND) ддок. Solicitarea reclamantului pentru publicarea răspunsului său a fost refuzată. În mai 2002, reclamantul a încheiat o procedură în Curtea Orașului Berdychivskiy împotriva ziarului Berdychevska Zemlya, cerând o compensare pentru prejudiciu material și moral cauzate de publicarea articolelor menționate mai sus. El a susținut că i-au subminat popularitatea și i-au încălcat drepturile de autor. El solicită, de asemenea, Curtea să ordone ziarului să publice răspunsul său la articolele încurcate. Înainte de instanță, reprezentanții ziarului au susținut că au refuzat să publice răspunsul reclamantului deoarece conține observații obscene și abuzive despre dl P. Reclamantul a fost informat în scris și a fost invitat să modifice răspunsul său în consecință. Reclamantul a susținut că nu a primit niciodată acest refuz scris, pe care el crede că a fost falsificat, și a susținut că a primit numai refuzuri orale la telefon. La 27 septembrie 2002, instanța a constatat împotriva reclamantului. Curtea a stabilit că articolele dlui P. sunt scrise sub formă de revizuiri de cărți, în care autorul își exprimă opinia personală în ceea ce privește calitatea lucrărilor literare ale reclamantului. Ziarul a refuzat să publice punctele de vedere ale reclamantului deoarece conțin observații obscene și abuzive despre personalitatea revistorului de carte, în loc să răspundă la conținutul articolelor în cauză. Acest motiv de refuz a fost prevăzut de art. 37 din Actul de presă. Curtea a respins, de asemenea, că nu a susținut plângerea reclamantului cu privire la o presupusă încălcare a dreptului său de autor. Reclamantul a apelat la Curtea de Apel Zhytomyr, declarând, printre altele, că art. 37 din Legea de presă îi dă dreptul să solicite rectificarea informațiilor false sau difamatorii despre el. La 16 decembrie 2002, Curtea de Apel Zhytomyr a susținut hotărârea instanței de primă instanță și a observat, de asemenea, că articolele impugate conțin avize, nu fapte, și că conținutul lor nu a putut fi examinat în ceea ce privește veracitatea. La 30 octombrie 2003, un grup de trei judecători ai Curții Supreme a Ucrainei a respins cererea reclamantului de concediu de recurs în cazare. Extractele relevante ale rezoluției se citesc după cum urmează: „Comitetul de Miniștri... recomandă guvernelor membre, ca minim, ca poziția individuală în legătură cu media să fie în conformitate cu următoarele principii: 1. În ceea ce privește informațiile referitoare la persoanele publicate în orice mediu, persoana în cauză are posibilitatea efectivă pentru corecția, fără întârziere nejustificată, a faptelor necorespunzătoare legate de el pe care le are un interes justificat de a fi corectat, astfel de corecție fiind acordată, în măsura posibilului, aceeași prezență ca publicația inițială. În ceea ce privește informațiile privind persoanele publicate în orice mediu, persoana în cauză are un remediu eficace împotriva publicării faptelor și a avizelor care constituie: ... ii. un atac asupra demnității, onorării sau reputației sale ...” Extractul relevant al recomandarii se citește după cum urmează: „... Prin urmare, Adunarea recomandă Comitetul de Miniștri: i. cere guvernelor statelor membre să vadă că legislația garantează în mod eficace organizarea mass-media publică astfel încât să asigure neutralitatea informațiilor, pluralitatea opiniilor și echilibrul de gen, precum și un drept comparabil de răspuns la orice cetățean individual care a fost obiectul unei acuzații; ...” Extrasul relevant al apendicei la recomandare se citește după cum urmează: „Principiul 2 Guvernurile statelor membre ar trebui să stabilească sau să mențină un cadru juridic solid care constă în dispozițiile legislației civile, penale și administrative privind discursul de ură care permit autoritățile administrative și judiciare să reconcilie în fiecare caz libertatea de exprimare cu respectarea demnității umane și a protecției reputației sau a drepturilor altora. În acest scop, guvernele statelor membre ar trebui să examineze modalitățile și mijloacele de a: ... – spori posibilitățile de combatere a discursului de ură prin intermediul dreptului civil ... prin prevederea posibilității de a ordona în judecată un drept de răspuns sau de a ordona retragerea victimelor; ...” Extractele relevante ale recomandării se citesc după cum urmează: „1. Domeniul de aplicare al dreptului de răspuns Orice persoană fizică sau juridică, indiferent de cetățenie sau reședință, ar trebui să primească un drept de răspuns sau un remediu echivalent care să ofere posibilitatea de a reacționa la orice informație din mass-media care prezintă fapte inexacte despre el și care afectează drepturile sale personale.” “5. Excepții Prin excepție, dreptul sau practica națională pot prevedea că cererea de răspuns poate fi refuzată de către mediu în cauză în următoarele cazuri: ... – dacă răspunsul nu este limitat la o corecție a faptelor contestate; ...” „8. Rezolvarea litigiilor În cazul în care un mediu refuză o cerere de a face publică un răspuns sau în cazul în care răspunsul nu este făcut public într-un mod satisfăcător pentru persoana în cauză, ar trebui să existe posibilitatea ca acesta din urmă să pună litigiul în fața unui tribunal sau a unui alt organism cu puterea de a ordona publicarea răspunsului.” Extractele relevante din Legea Printed Media (Press) prevede: „... Se interzice utilizarea mass-media imprimată pentru: – o interferență cu viața privată a cetățenilor, sau un atac asupra onoarei și demnității lor; ...” „Citățenii, entități juridice și organismele de stat și reprezentanții lor juridici au dreptul să ceară rectificarea informațiilor publicate despre ele sau a datelor care nu corespund adevărului sau difamă onoarei și demnității lor. În cazul în care consiliul editorial nu are nici o dovadă că informațiile publicate de el corespunde adevărul, acesta trebuie să corecteze aceste informații la cererea reclamantului în următoarea ediție a mass-media imprimată sau să publice o rectificare pe propria inițiativă. ... consiliul editorial refuză să publice răspunsul dacă: 1. încălcă dispozițiile articolului 3 din prezenta lege; ... În termen de o lună de la primirea răspunsului ... informează reclamantul în scris ... despre refuzul de publicare a răspunsului, indicând motivele acestui refuz ...”

The applicant, Mr Mykola Mykytovych Melnychuk, is a Ukrainian national who was born in 1929 and lives in Berdychiv, in the Zhytomyr region of Ukraine. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In 1996 the Berdychevska Zemlya, a local newspaper, published a critical review by Mr P. of a book written by the applicant. On 26 January 2001 the same newspaper published another article by Mr P. about a new book of poetry also written by the applicant. Mr P. wrote that the applicant’s book looked good, but that it had no soul. Mr P. observed that he had previously commented on another book by the same author and explained that, without a basic knowledge of literary writing and respect for the rules of language, one could not be a poet. Mr. P. then gave a number of examples from the applicant’s new book where the author used numerous Russian words in the Ukrainian text. One of the quotations from the applicant’s book was “The town looks like a girl/ But also has something from the goat/ Though Berdychiv [name of the town] is older/ Almost twice [older]”. Mr P. also criticised the author for using portraits of and making references to Taras Shevchenko, a famous Ukrainian poet. Mr P. called the applicant’s poetry the “theatre of the absurd”. He advised the sponsors of the book to put their money to better use by giving it to charity rather than funding the publication of books of dubious quality. Finally, he stated that the existence of such books could be harmful for the public, particularly schoolchildren, who might think that the printed word was a model for language use. On 14 April 2001 the applicant submitted a written reply to the newspaper, requesting that it be published. He pointed out that Mr P. was a member of the Union of Writers, and went on to refer to Mr P. as the “member” (член), a word which is widely used in vulgar language for the penis. He further claimed that Mr P. was jealous of his popularity and gave a confusing account of Mr P.’s political and business activities. The applicant compared himself to the writers who were persecuted during the Soviet era. He accused Mr P. of being an alcoholic who wrote low-quality verse about birds, and who tried to increase his political standing by criticising other writers. The applicant further disputed the criticism of his use of vocabulary. Finally, he called Mr P. “subhuman” (відлюдок). The applicant’s request for the publication of his reply was refused. In May 2002 the applicant instituted proceedings in the Berdychivskiy City Court against the Berdychevska Zemlya newspaper, claiming compensation for pecuniary and non-pecuniary damage caused by the publication of the above-mentioned articles. He maintained that they had undermined his popularity and violated his copyright. He also requested the court to order the newspaper to publish his reply to the impugned articles. Before the court, the newspaper’s representatives maintained that they had refused to publish the applicant’s reply because it contained obscene and abusive remarks about Mr P. The applicant had been informed of this in writing, and had been invited to amend his reply accordingly. The applicant maintained that he had never received this written refusal, which he believed to have been falsified, and claimed to have received only oral refusals over the telephone. On 27 September 2002 the court found against the applicant. The court established that Mr P.’s articles were written in the form of book reviews, in which the author expressed his personal opinion about the quality of the applicant’s literary work. It found that the newspaper had been entitled to agree or refuse to publish the applicant’s protest. The newspaper had refused to publish the applicant’s views because they contained obscene and abusive remarks about the book reviewer’s personality, rather than a reply to the content of the articles in question. This ground for refusal was provided for by section 37 of the Press Act. The court also dismissed as being unsubstantiated the applicant’s complaint about an alleged violation of his copyright. The applicant appealed to the Zhytomyr Court of Appeal, stating, inter alia, that section 37 of the Press Act entitled him to demand the rectification of untruthful or defamatory information about him. On 16 December 2002 the Zhytomyr Court of Appeal upheld the decision of the first-instance court. It also observed that the impugned articles contained opinions, not facts, and that their content could not therefore be examined in terms of veracity. On 30 October 2003 a panel of three judges of the Supreme Court of Ukraine dismissed the applicant’s request for leave to appeal in cassation. The relevant extracts of the resolution read as follows: “The Committee of Ministers ... Recommends to member governments, as a minimum, that the position of the individual in relation to the media should be in accordance with the following principles: 1. In relation to information concerning individuals published in any medium, the individual concerned shall have an effective possibility for the correction, without undue delay, of incorrect facts relating to him which he has a justified interest in having corrected, such correction being given, as far as possible, the same prominence as the original publication. 2. In relation to the information concerning individuals published in any medium, the individual concerned shall have an effective remedy against the publication of facts and opinions which constitute: ... ii. an attack upon his dignity, honour or reputation ...” The relevant extract of the recommendation reads as follows: “... 5. The Assembly consequently recommends that the Committee of Ministers: i. ask governments of member States to see that legislation guarantees effectively the organisation of the public media in such a way as to ensure neutrality of information, plurality of opinions and gender balance, as well as a comparable right of reply to any individual citizen who has been the subject of an allegation; ...” The relevant extract of the appendix to the recommendation reads as follows: “Principle 2 The governments of the member States should establish or maintain a sound legal framework consisting of civil, criminal and administrative law provisions on hate speech which enable administrative and judicial authorities to reconcile in each case respect for freedom of expression with respect for human dignity and the protection of the reputation or the rights of others. To this end, governments of member States should examine ways and means to: ... – enhance the possibilities of combating hate speech through civil law ... by ... providing for the possibility of court orders allowing victims a right of reply or ordering retraction; ...” The relevant extracts of the recommendation read as follows: “1. Scope of the right of reply Any natural or legal person, irrespective of nationality or residence, should be given a right of reply or an equivalent remedy offering a possibility to react to any information in the media presenting inaccurate facts about him or her and which affect his/her personal rights.” “5. Exceptions By way of exception, national law or practice may provide that the request for a reply may be refused by the medium in question in the following cases: ... – if the reply is not limited to a correction of the facts challenged; ...” “8. Settlement of disputes If a medium refuses a request to make a reply public, or if the reply is not made public in a manner satisfactory for the person concerned, the possibility should exist for the latter to bring the dispute before a tribunal or another body with the power to order the publication of the reply.” The relevant extracts from the Printed Media (Press) Act provide: “... It shall be prohibited to use the printed mass media for: – an interference with the private life of citizens, or an attack on their honour and dignity; ...” “Citizens, legal entities and State bodies and their legal representatives shall be entitled to demand the rectification of information published about them or data that do not correspond to the truth or defame their honour and dignity. If the editorial board has no evidence that the information published by it corresponds to the truth, it must rectify this information at the plaintiff’s request in the next issue of the printed media or publish a rectification on its own initiative. ... The editorial board shall refuse to publish the reply if it: 1. violates the provisions of section 3 of this Act; ... The editorial board shall within a month of receipt of the reply ... inform the applicant in writing ... of the refusal to publish the reply, indicating the grounds for such a refusal ...”