CtEDO 05.07.2005 Auto

MELNYCHUK v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
05.07.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MELNYCHUK v. UKRAINE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Mykola Mykytovych Melnychuk, este un național ucrainean care s-a născut în 1929 și locuiește în Berdychiv, în regiunea Zhytomyr din Ucraina. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1996 Berdychevska Zemlya, un ziar local, a publicat o revizuire critică de către dl P. dintr-o carte scrisă de solicitant. La 26 ianuarie 2001, același ziar a publicat un alt articol al dlui P. despre o nouă carte de poezie scrisă și de solicitant. Dl P. a scris că cartea reclamantului arăta bine, dar că nu avea suflet. Dl P. a observat că a comentat anterior o altă carte de către aceluiași autor și a explicat că, fără o cunoaștere de bază a scrierii literare și a respectului pentru regulile lingvistice, nu ar putea fi poet. Dl. apoi a dat o serie de exemple din noua carte a reclamantului în care autorul a folosit numeroase cuvinte ruse în textul ucrainean. Una dintre citațiile din cartea reclamantului a fost „Orașul arata ca o fată/ Dar are, de asemenea, ceva de la capră/ Deși Berdychiv [denumirea orașului] este mai mare/ Aproape de două ori [vechi]”. Dl P. a criticat autorul pentru utilizarea portreturilor și a face referințe la Taras Shevchenko, un poet ucrainean faimos. Dl P. a numit poezia reclamantului „teatrul absurdului”. El a sfătuit sponsorii cărții să pună banii lor mai bine utilizați prin darea ei la caritate mai degrabă decât finanțarea publicării cărților de calitate dublă. În cele din urmă, el a declarat că existența acestor cărți ar putea fi dăunătoare pentru publicul, în special copiii școlari, care ar putea crede că cuvântul tipărit este un model pentru utilizarea lingvistică. La 14 aprilie 2001, reclamantul a prezentat un răspuns scris la ziar, cerând să fie publicat. El a subliniat că dl P. a fost membru al Uniunii Scriitorilor, și a continuat să se referiască la dl P. ca „membre” (лен), un cuvânt care este folosit în mare măsură în limba vulgară pentru penis. El a susținut în continuare că dl P. a fost gelos de popularitatea sa și a dat un confuz al activităților politice și de afaceri ale dlui P.. Reclamantul s-a comparat cu scriitorii care au fost persecuți în epoca sovietică. El a acuzat dl P. de a fi un alcoolic care a scris vers despre păsări de calitate redusă, și care a încercat să-și sporească poziția politică prin criticarea altor scriitori. Reclamantul a contestat în continuare criticitatea utilizării vocabularului său. În sfârșit, el a numit dl P. “subhuman” (LAND) ддок. Solicitarea reclamantului pentru publicarea răspunsului său a fost refuzată. În mai 2002, reclamantul a încheiat o procedură în Curtea Orașului Berdychivskiy împotriva ziarului Berdychevska Zemlya, cerând o compensare pentru prejudiciu material și moral cauzate de publicarea articolelor menționate mai sus. El a susținut că i-au subminat popularitatea și i-au încălcat drepturile de autor. El solicită, de asemenea, Curtea să ordone ziarului să publice răspunsul său la articolele încurcate. Înainte de instanță, reprezentanții ziarului au susținut că au refuzat să publice răspunsul reclamantului deoarece conține observații obscene și abuzive despre dl P. Reclamantul a fost informat în scris și a fost invitat să modifice răspunsul său în consecință. Reclamantul a susținut că nu a primit niciodată acest refuz scris, pe care el crede că a fost falsificat, și a susținut că a primit numai refuzuri orale la telefon. La 27 septembrie 2002, instanța a constatat împotriva reclamantului. Curtea a stabilit că articolele dlui P. sunt scrise sub formă de revizuiri de cărți, în care autorul își exprimă opinia personală în ceea ce privește calitatea lucrărilor literare ale reclamantului. Ziarul a refuzat să publice punctele de vedere ale reclamantului deoarece conțin observații obscene și abuzive despre personalitatea revistorului de carte, în loc să răspundă la conținutul articolelor în cauză. Acest motiv de refuz a fost prevăzut de art. 37 din Actul de presă. Curtea a respins, de asemenea, că nu a susținut plângerea reclamantului cu privire la o presupusă încălcare a dreptului său de autor. Reclamantul a apelat la Curtea de Apel Zhytomyr, declarând, printre altele, că art. 37 din Legea de presă îi dă dreptul să solicite rectificarea informațiilor false sau difamatorii despre el. La 16 decembrie 2002, Curtea de Apel Zhytomyr a susținut hotărârea instanței de primă instanță și a observat, de asemenea, că articolele impugate conțin avize, nu fapte, și că conținutul lor nu a putut fi examinat în ceea ce privește veracitatea. La 30 octombrie 2003, un grup de trei judecători ai Curții Supreme a Ucrainei a respins cererea reclamantului de concediu de recurs în cazare. Extractele relevante ale rezoluției se citesc după cum urmează: „Comitetul de Miniștri... recomandă guvernelor membre, ca minim, ca poziția individuală în legătură cu media să fie în conformitate cu următoarele principii: 1. În ceea ce privește informațiile referitoare la persoanele publicate în orice mediu, persoana în cauză are posibilitatea efectivă pentru corecția, fără întârziere nejustificată, a faptelor necorespunzătoare legate de el pe care le are un interes justificat de a fi corectat, astfel de corecție fiind acordată, în măsura posibilului, aceeași prezență ca publicația inițială. În ceea ce privește informațiile privind persoanele publicate în orice mediu, persoana în cauză are un remediu eficace împotriva publicării faptelor și a avizelor care constituie: ... ii. un atac asupra demnității, onorării sau reputației sale ...” Extractul relevant al recomandarii se citește după cum urmează: „... Prin urmare, Adunarea recomandă Comitetul de Miniștri: i. cere guvernelor statelor membre să vadă că legislația garantează în mod eficace organizarea mass-media publică astfel încât să asigure neutralitatea informațiilor, pluralitatea opiniilor și echilibrul de gen, precum și un drept comparabil de răspuns la orice cetățean individual care a fost obiectul unei acuzații; ...” Extrasul relevant al apendicei la recomandare se citește după cum urmează: „Principiul 2 Guvernurile statelor membre ar trebui să stabilească sau să mențină un cadru juridic solid care constă în dispozițiile legislației civile, penale și administrative privind discursul de ură care permit autoritățile administrative și judiciare să reconcilie în fiecare caz libertatea de exprimare cu respectarea demnității umane și a protecției reputației sau a drepturilor altora. În acest scop, guvernele statelor membre ar trebui să examineze modalitățile și mijloacele de a: ... – spori posibilitățile de combatere a discursului de ură prin intermediul dreptului civil ... prin prevederea posibilității de a ordona în judecată un drept de răspuns sau de a ordona retragerea victimelor; ...” Extractele relevante ale recomandării se citesc după cum urmează: „1. Domeniul de aplicare al dreptului de răspuns Orice persoană fizică sau juridică, indiferent de cetățenie sau reședință, ar trebui să primească un drept de răspuns sau un remediu echivalent care să ofere posibilitatea de a reacționa la orice informație din mass-media care prezintă fapte inexacte despre el și care afectează drepturile sale personale.” “5. Excepții Prin excepție, dreptul sau practica națională pot prevedea că cererea de răspuns poate fi refuzată de către mediu în cauză în următoarele cazuri: ... – dacă răspunsul nu este limitat la o corecție a faptelor contestate; ...” „8. Rezolvarea litigiilor În cazul în care un mediu refuză o cerere de a face publică un răspuns sau în cazul în care răspunsul nu este făcut public într-un mod satisfăcător pentru persoana în cauză, ar trebui să existe posibilitatea ca acesta din urmă să pună litigiul în fața unui tribunal sau a unui alt organism cu puterea de a ordona publicarea răspunsului.” Extractele relevante din Legea Printed Media (Press) prevede: „... Se interzice utilizarea mass-media imprimată pentru: – o interferență cu viața privată a cetățenilor, sau un atac asupra onoarei și demnității lor; ...” „Citățenii, entități juridice și organismele de stat și reprezentanții lor juridici au dreptul să ceară rectificarea informațiilor publicate despre ele sau a datelor care nu corespund adevărului sau difamă onoarei și demnității lor. În cazul în care consiliul editorial nu are nici o dovadă că informațiile publicate de el corespunde adevărul, acesta trebuie să corecteze aceste informații la cererea reclamantului în următoarea ediție a mass-media imprimată sau să publice o rectificare pe propria inițiativă. ... consiliul editorial refuză să publice răspunsul dacă: 1. încălcă dispozițiile articolului 3 din prezenta lege; ... În termen de o lună de la primirea răspunsului ... informează reclamantul în scris ... despre refuzul de publicare a răspunsului, indicând motivele acestui refuz ...”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă