AFFAIRE HASHMAN ET HARRUP CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția interimară ResDH(2005)59 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 noiembrie 1999 (hotărârea Marii Camere) în Hashman și Harrup împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 5 iulie 2005, cu ocazia celei de-a 933-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") (denumită în continuare "nr. 25594/94) și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 44 din convenție, reamintind că această cauză se referă la o încălcare a articolului 10 din convenție datorată faptului că somația adresată reclamanților de a respecta ordinea publică și de a se abține de la o conduită contrară bunelor moravuri, deși acestea nu au adus atingere ordinii publice, nu a fost în conformitate cu legea, astfel cum prevede art. 10 alineatul (2) din convenție Reamintind, de asemenea, că, în hotărârea sa, Curtea a subliniat în această privință lipsa de precizie a acestui tip de somație, din cauza faptului că reclamanții nu au avut suficiente indicații cu privire la tipul de conduită care ar contraveni ordinului care le-a fost adresat, astfel încât să nu se poată spune că trebuiau să știe în mod clar ce comportament erau somați să nu adopte Reamintind că obligația tuturor statelor membre de a se conforma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție, implică în special o obligație de a adopta fără întârziere măsuri de ordin general pentru a preveni repetarea unor încălcări similare celor constatate de Curte Întrucât a invitat guvernul statului pârât să informeze guvernul statului pârât cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Constatând că hotărârea a fost publicată în mai multe reviste juridice (în special: [2000] Crim LR 185; [1999] EHR 342; (2000) 30 EHRR 241; Times LR, 1/10/98) observând, de asemenea, cu interes publicarea în Buletinul de lucru al biroului procurorului public ( Crown Prosecution Service Casework Newsletter ) n 6 din 2000, de orientări în acest sens pentru procurori conform cărora, pe de o parte, procurorii nu ar trebui, în recursurile lor la tribunal, să solicite somații, cu excepția cazurilor de conduită anterioară dovedită care ar fi de natură, dacă ar fi repetată, să aducă atingere ordinii publice și, pe de altă parte, instanțele ar putea fi încurajate să se asigure că ordinul de somație indică foarte clar comportamentul care nu trebuie reprodus. Observând, de asemenea, faptul că în martie 2003 a fost publicat un document de consultare privind competențele de somație în secolul XXI (□ Bind Overs : a power for the 21st Century Cu toate acestea, a se preciza că persoana în cauză este somată să facă sau să nu facă anumite activități precise; s-a recomandat, de asemenea, ca detaliile tipurilor de conduită specificate de instanță să figureze într-o ordonanță scrisă transmisă tuturor părților de către instanță. Regretând faptul că, până în prezent, nu a fost emisă nicio directivă privind practica care trebuie urmată de către instanțe sau nicio altă măsură luată ca urmare a acestor recomandări care să sublinieze că această hotărâre a fost pronunțată cu mai mult de cinci ani în urmă, observând, de asemenea, că potrivit informațiilor furnizate de guvern, aproximativ 20 000 de persoane sunt supuse în fiecare an unor somații, printre care o anumită proporție, cum ar fi reclamanții din prezenta cauză, nu au încălcat ordinea publică solicitând autorităților din Regatul Unit să ia fără întârziere măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor care îi revin în temeiul convenției. SUBLINIAZĂ guvernului să informeze Comitetul cu privire la calendarul prevăzut pentru adoptarea măsurilor care urmează să fie adoptate și cu privire la progresele înregistrate în acest sens DECIDE de a relua examinarea acestei cauze, în ceea ce privește măsurile de ordin general, în termen de cel mult șase luni de la data adoptării prezentei rezoluții interimare.

Résolution Intérimaire ResDH(2005)59

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 25 novembre 1999 (arrêt de Grande Chambre)

dans Hashman et Harrup contre Royaume-Uni

(adoptée par le Comité des Ministres le 5 juillet 2005,

lors de la 933e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n

o

11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l'arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 25 novembre 1999 dans l'affaire Hashman and Harrup contre Royaume-Uni (requête n

o

25594/94) et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 44 de la Convention

;

Rappelant que cette affaire concerne une violation de l'article 10 de la Convention dûe au fait que la sommation faite aux requérants de respecter l'ordre public et de s'abstenir d'une conduite contraire aux bonnes mœurs, alors qu'ils n'avaient pas porté atteinte à l'ordre public, n'était pas «

prévue par la loi

» ainsi que l'exige l'article 10, paragraphe 2, de la Convention

;

Rappelant également que dans son arrêt la Cour a souligné à cet égard le manque de précision de ce type de sommation en raison du peu d'indications aux requérants quant au type de conduite qui contreviendrait à l'injonction qui leur était faite, de sorte que l'on ne saurait dire qu'ils devaient clairement savoir quel comportement ils étaient sommés de ne pas adopter

;

Rappelant que l'obligation de tous les Etats membres de se conformer aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme, selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention, entraîne notamment une obligation d'adopter sans retard des mesures d'ordre général afin de prévenir la récurrence de violations semblables à celles constatées par la Cour

;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt

;

Constatant que l'arrêt a été publié dans plusieurs revues juridiques (notamment : [2000] Crim LR 185; [1999] EHRLR 342; (2000) 30 EHRR 241; Times LR, 1/10/98)

;

Notant également avec intérêt la publication dans le Bulletin de travail du service des procureurs publics (

Crown Prosecution Service Casework Bulletin

) n

o

6 de 2000, de lignes directrices en la matière pour les procureurs selon lesquelles, d'une part, les procureurs ne devraient pas, dans leurs réquisitoires au tribunal, demander des sommations sauf en cas de conduite antérieure prouvée qui serait de nature, si elle était répétée, à porter atteinte à l'ordre public, et d'autre part, les tribunaux pourraient être encouragés à s'assurer que l'ordre de sommation indique très clairement le comportement à ne pas reproduire

;

Notant en outre qu'un document de consultation a été publié en mars 2003 sur les pouvoirs de sommation au 21e siècle («

Bind Overs

: a power for the 21st Century

»), dans lequel il était recommandé que les tribunaux, en rendant une telle injonction, ne se réfèrent pas à l'obligation de «

respecter l'ordre public

» ou de «

bien se conduire

» mais préciser que l'individu en question est sommé de faire ou de ne pas faire certaines activités précises

; il y était également recommandé que le détail des types de conduite précisés par le tribunal devraient figurer dans une ordonnance écrite transmise à toutes les parties par le tribunal

;

Regrettant qu'à ce jour, aucune directive sur la pratique à suivre par les tribunaux n'ait été émise ni aucune autre mesure prise à la suite de ces recommandations

;

Soulignant que cet arrêt a été rendu il y a plus de cinq ans

;

Notant en outre que selon les informations fournies par le Gouvernement, environ 20

000 personnes sont soumises chaque année à des sommations, dont une certaine proportion, comme les requérants dans la présente affaire, n'ont pas commis d'atteinte à l'ordre public

;

DEMANDE aux autorités du Royaume-Uni de prendre sans tarder les mesures encore requises afin de se conformer aux obligations lui incombant en vertu de la Convention

;

EN APPELLE au Gouvernement de tenir le Comité au courant du calendrier prévu pour l'adoption des mesures qui restent à prendre et des progrès réalisés à cet égard

;

DECIDE de reprendre l'examen de cette affaire, en ce qui concerne les mesures d'ordre général, au plus tard dans six mois à compter de la date d'adoption de la présente Résolution intérimaire.