Rezoluția CM/ResDH(2011)180 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Hashman și Harrup împotriva Regatului Unit (solicitarea nr. 25594/94, Hotărârea din 25 noiembrie 1999 (Marea Cameră) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la libertatea de exprimare a reclamanților în măsura în care o somație făcută celor care nu respectaseră cerințele Convenției, întrucât aceasta nu era prevăzută de legea După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție care reamintește Rezoluția interimară ResDH(2005)59 , adoptată la 6 iulie 2005 în acest caz, în care Comitetul de Miniștri a solicitat autorităților Regatului Unit să ia fără întârziere măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor care îi revin în temeiul Convenției După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: în acest caz. Anexă la Rezoluția finală CM/ResDH(□)180 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Hashman și Harrup împotriva Regatului Unit Un rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la o somație de a se comporta bine (binding over orders) pronunțată de magistrații Gillingham. La 7 septembrie 1993, reclamanții au fost somați să respecte ordinea publică și să se abțină pe viitor de la orice conduită contrară bunelor maniere pe motiv că reclamanții au împiedicat desfășurarea unei partide de vânătoare. Curtea a considerat că o astfel de somație, bazată pe noțiunea de comportament contrar celor mai bune părți ale lumii, a fost prea vagă (§ 40 din hotărârea), și, prin urmare, nu putea fi considerată ca fiind Prejudiciul moral Costuri și cheltuieli Total 000 GBP 6 000 GBP Plătit la 21/022/2000 b) Măsuri individuale Semnarea de a se comporta bine pe o perioadă de 12 luni a expirat în septembrie 1994. Prin urmare, nicio altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Ca urmare a hotărârii și până la adoptarea unei reforme globale a dispozițiilor privind somațiile, au fost adoptate măsuri interimare sub forma unor orientări în atenția procurorilor, publicate în Buletinul de lucru al Serviciului Procurorilor (Crown Prosecution Service Casework Newsletter) nr. 6 din 2000. În conformitate cu aceste texte, procurorii nu trebuiau, în recursurile lor la instanță, să solicite somații, cu excepția cazurilor de conduită anterioară dovedită care ar fi de natură, dacă ar fi repetată, să aducă atingere ordinii publice. În plus, instanțele au fost încurajate să se asigure că ordinul de somație indică foarte clar comportamentul pe care nu trebuie să îl reproducă. O altă măsură interimară a fost adoptată prin publicarea unui document în martie 2003 care să recomande instanțelor să nu facă referire în somațiile cu privire la obligația de a respecta ordinea publică sau de a se comporta bine, ci mai degrabă să precizeze că persoana în cauză este somată să facă sau să nu facă anumite activități precise. Întrucât în decembrie 2006 au avut loc consultări ample și în urma consultării Comitetului pentru proceduri Rulate Rulate , amendamentul nr. 15 la versiunea consolidată a acestor directive a fost publicat (este disponibil pe site-ul HCMS http://www.justice.gov.uk/about/hmcts/index.htm . De acum înainte, directivele modificate prevăd că instanțele nu mai trebuie să se adreseze persoanelor fizice să respecte ordinea publică în general, dar trebuie să identifice comportamentul sau activitățile specifice pe care persoana vizată trebuie să le abțină (punctul III.3.3 din versiunea consolidată a directivelor). Instanța trebuie, de asemenea, să precizeze în scris, printr-o ordonanță notificată tuturor părților implicate, detaliile comportamentului sau activităților menționate (punctul III.31.4). În ceea ce privește posibilitatea de a formula observații înainte ca o somație să fie emisă, directivele modificate prevăd că instanța trebuie să asigure în mod individual și procurorului posibilitatea de a formula observații atât cu privire la faptul că o astfel de somație, cât și cu privire la termenii săi specifici (§ III.31.5. În cazul în care stabilesc suma care trebuie înregistrată, instanțele trebuie să țină seama de situația financiară a persoanei vizate și să audă observațiile acestuia sau ale apărătorului (apărătorilor) său (lor) în această privință (§) III.31.11). În cele din urmă, înainte ca instanța să își dețină competența de a deține persoana respectivă, aceasta trebuie să beneficieze de posibilitatea de a consulta un avocat care are drept de vot sau un alt avocat și de a fi reprezentat de un apărător (§ III.31.13). Hotărârea Curții Europene de Justiție a fost publicată în mai multe reviste juridice (între altele: (e) 30 EHRR 241; [2000] Crime LR 185; [1999] EHR 342; Times LR, 1/10/98). III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate în acest caz au remediat pe deplin consecințele încălcărilor constatate de Curtea Europeană în acest caz, că măsurile generale luate vor împiedica repetarea unor încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011 în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2011)180
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
Hashman et Harrup contre le Royaume-Uni
(Requête n
o
25594/94, arrêt du 25 novembre 1999 – Grande Chambre)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la liberté d’expression des requérants dans la mesure où une sommation faite aux requérants n’avait pas respecté les exigences de la Convention car elle n’était pas «
prévue par la loi
» (violation de l’article 10) (voir détails dans l’Annexe)
;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46 paragraphe
1 de la convention
;
Rappelant la Résolution intérimaire
ResDH(2005)59
, adoptée le 6 juillet 2005 dans cette affaire, dans laquelle le Comité des Ministres a demandé aux autorités du Royaume-Uni de prendre sans tarder les mesures encore requises afin de se conformer aux obligations lui incombant en vertu de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution finale CM/ResDH(2011)180
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire
Hashman et Harrup contre le Royaume-Uni
Résumé introductif de l’affaire
Cette affaire concerne une sommation de «
bien se conduire
» (
binding over orders
) rendue par les
magistrates
de Gillingham. Le 7 septembre 1993, les requérants ont été sommés de respecter l’ordre public et de s’abstenir à l’avenir de toute conduite contraire aux bonnes mœurs au motif que les requérants avaient gêné le déroulement d’une partie de chasse.
La Cour a considéré qu’une telle sommation, basée sur la notion de «
comportement contraire aux bonnes mœurs
», était trop vague (§ 40 de l’arrêt), et dès lors ne pouvait être considérée comme «
prévue par la loi
» ainsi qu’exigé par la Convention (violation de l’article 10).
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
--
-
6
Payé le 21/02/2000
b) Mesures individuelles
La sommation de bien se conduire pendant une période de douze mois a expiré en septembre 1994. Par conséquent aucune autre mesure individuelle n’a été estimée nécessaire par le Comité des Ministres.
II.
Mesures générales
Suite à l’arrêt et en attendant d’entreprendre une réforme globale des dispositions relatives aux sommations, des mesures intérimaires ont étés adoptés sous forme de lignes directrices à l’attention des procureurs, publiées dans le Bulletin de travail du service des procureurs (
Crown Prosecution Service Casework Bulletin
) n
o
6 de 2000. En vertu de ces textes, les procureurs ne devaient pas, dans leurs réquisitoires au tribunal, demander de sommations sauf en cas de conduite antérieure prouvée qui serait de nature, si elle était répétée, à porter atteinte à l’ordre public. Par ailleurs, les tribunaux ont été encouragés à s’assurer que l’ordre de sommation indique très clairement le comportement à ne pas reproduire. Une autre mesure intérimaire a été prise par la publication d’un document en mars 2003 recommandant aux tribunaux de ne pas se référer dans les sommations à l’obligation de «
respecter l’ordre public
» ou «
de bien se conduire
» mais plutôt de préciser que l’individu en question est sommé de faire ou de ne pas faire certaines activités précises.
De larges consultations ayant été menées en décembre 2006 et suite à la consultation du
Criminal Procedures Rules Committee
, l’amendement n
o
15 à la version consolidée de ces directives a été publié (il est disponible sur le site du HCMS
:
http://www.justice.gov.uk/about/hmcts/index.htm
). Désormais, les directives amendées prévoient que les tribunaux ne doivent plus enjoindre aux individus «
de respecter l’ordre public
» de manière générale, mais doivent identifier le comportement ou les activités spécifiques dont l’individu concerné est tenu de s’abstenir (§
III.31.3 de la version consolidée des directives). Le tribunal doit également préciser par écrit, par une ordonnance notifiée à toutes les parties concernées, les détails du comportement ou des activités visées (§
En ce qui concerne la possibilité de formuler des observations avant qu’une sommation ne soit émise, les directives amendées prévoient que le tribunal doit assurer à l’individu concerné ainsi qu’au procureur la possibilité de formuler des observations tant sur le fait même d’émettre une telle sommation que sur ses termes précis (§
III.31.5). Lorsqu’ils fixent le montant de la somme à consigner, les tribunaux doivent tenir compte de la situation financière de l’individu concerné et entendre les observations de celui-ci ou de son ou ses défenseur(s) à cet égard (§
III.31.11). Enfin, avant que le tribunal n’exerce son pouvoir d’ordonner la détention de l’individu, celui-ci doit bénéficier de la possibilité de consulter un avocat commis d’office ou un autre avocat et de se faire représenter par un défenseur (§
L’arrêt de la Cour européenne a été publié dans plusieurs revues juridiques (entre autres : (2000) 30 EHRR 241; [2000] Crime LR 185; [1999] EHRLR 342; Times LR, 1/10/98).
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime que les mesures prises dans cette affaire ont pleinement remédié aux conséquences, pour les requérants, des violations constatées par la Cour européenne dans cette affaire, que les mesures générales prises empêcheront la répétition de violations semblables et que, par conséquent, le Royaume-Uni a rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.