CASE OF BRONIOWSKI AGAINST POLAND

Rezoluția provizorie ResDH(2005)58 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 iunie 2004 (Grana Cameră) în cazul Broniowski împotriva Poloniei (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 5 iulie 2005 la a 933-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului („Curtea”) din 22 iunie 2004 în cazul Broniowski împotriva Poloniei, transmisă în aceeași dată Comitetului de Miniștri în conformitate cu art. 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 31443/96) împotriva Poloniei, depusă la 12 martie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Jerzy Broniowski, un național polonez, și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea referitoare la nerespectarea dreptului reclamantului la compensarea proprietăților abandonate în teritoriile dincolo de râul Bug ca urmare a modificărilor de frontieră în urma celui de-al doilea război mondial; constatând că Curtea, referindu-se la rezoluția Comitetului miniștrilor din 12 mai 2004 privind hotărârile care prezintă o problemă sistemică subjacente [Res(2004) 3] și la recomandarea aceleiași date privind îmbunătățirea măsurilor interne [Rec(2004) 6], a hotărât să indice măsurile pe care statul polonez ar trebui să le ia, sub supravegherea Comitetului miniștrilor și în conformitate cu caracterul subsidiar al Convenției, astfel încât să nu fie înființate un număr mare de cazuri similare; întrucât, în hotărârea sa din 22 iunie 2004, Curtea a hotărât în unanimitate, printre altele, că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; - că această încălcare a avut origine într-o problemă sistemică legată de disfuncția legislației și practicilor interne cauzată de absența unui mecanism eficace de punere în aplicare a „dreptului la credit” al reclamanților Bug River; - că Statul pârât trebuie, prin măsuri juridice și practici administrative adecvate, să asigure punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză în ceea ce privește reclamanții râului Bug rămas sau să le furnizeze soluții echivalente în loc, în conformitate cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1; - că, în ceea ce privește atribuirea financiară reclamantului pentru orice prejudiciu material sau morale rezultate din încălcarea constatată în acest caz, întrebarea aplicării articolului 41 nu a fost pregătită pentru decizie și, în consecință, rezervată și amânată pentru o etapă ulterioară; - faptul că Statul pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 12.000 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate până la stadiul actual al procedurii dinainte de Curte, mai puțin de 2.409 euro primite prin intermediul ajutorului juridic din partea Consiliului Europei care urmează să fie convertite în moneda statului reclamant la rata aplicabilă la data plății, și că dobânzi simple la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale vor fi plătite la suma de mai sus de la expirarea celor trei luni de mai sus, până la decontare; reamintind că, la 6 iulie 2004, Curtea a hotărât că toate cererile similare (216 în prezent) – inclusiv cererile viitoare – ar trebui suspendate în așteptarea rezultatului cazului principal și adoptarea măsurilor care urmează să fie luate la nivel național; subliniind obligația fiecărui stat, în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, de a respecta hotărârile Curții; reamintind că înaltele părți contractante sunt obligate să ia rapid măsurile necesare în acest scop, printre altele prin prevenirea noilor încălcări ale Convenției similare celor constatate în hotărârile Curții; Amintind că adoptarea unor astfel de măsuri este deosebit de urgentă în cazurile în care o hotărâre care indică deficiențe structurale sau generale ale dreptului sau practicii naționale a fost pronunțată și un număr mare de cereri adresate Curții cu privire la aceeași problemă sunt în așteptare sau pot fi depuse; atrage atenția în acest sens asupra recomandărilor și declarației Comitetului din 12 Mai 2004 vizează asigurarea eficacității pe termen lung a Curții Europene a Drepturilor Omului și îmbunătățirea executării hotărârilor sale (a se vedea, în special, Res(2004)3 și Rec(2004)6, citate mai sus); Subliniind faptul că nevoia de a adopta rapid măsurile necesare în acest caz este deosebit de îngrijorată având în vedere faptul că persoanele vizate de situația imputerată de Curte nu pot obține recurs, fie prin căi de recurs interne, fie de către Curte în sine, deoarece aceasta a decis să suspende examinarea unor plângeri similare, în așteptarea soluției problemei de bază în Polonia; după ce a invitat Polonia să-l informeze cu privire la măsurile adoptate sau luate în urma hotărârii în acest caz; după examinarea informațiilor furnizate până în prezent de autoritățile poloneze cu privire la măsurile adoptate sau planificate să respecte hotărârea (cum apare în apendicele prezentei rezoluții); având în vedere că, la 9 septembrie 2004, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 22 iunie 2004 în ceea ce privește costurile și cheltuielile; salutând faptul că, la 15 decembrie 2004, Curtea Constituțională poloneză, care se bazează în special pe hotărârea Curții, a declarat mai multe dispoziții ale legii din decembrie 2003, contrar Constituției poloneze, cu rezultatul că reclamanții în situația reclamantului (cei care au primit compensații parțiale) nu vor mai îndeplini obstacole juridice pentru a obține cel puțin o parte din dreptul lor la un nivel egal cu reclamanții rămășiți ai râului Bug; Remarcand faptul că un nou proiect de lege a fost prezentat Parlamentului polonez în vederea îmbunătățirii condițiilor de compensare a tuturor reclamanților Bug River, astfel încât să asigure respectarea deplină a Convenției și a hotărârii Curții; Notând cu îngrijorare că, în așteptarea intrării în vigoare a acestei noi legi, punerea în aplicare a drepturilor reclamanților Bug River este suspendată în mare măsură, CLĂMĂ autoritățile poloneze să intensifice eforturile lor pentru a finaliza reforma legislativă și pentru a crea condițiile necesare pentru punerea în aplicare eficace a acesteia; EXPECTĂ să primească de la autoritățile poloneze un plan de acțiune cuprinzător, inclusiv un tabel de timp, cu privire la modul în care acestea prevăd să asigure această punere în aplicare, astfel încât să garanteze că dreptul reclamantului la proprietate compensatorie nu rămâne iluzoriu, ci devine executabilă; DECIDE să continue să acorde prioritate examinării acestui caz până la executarea integrală a hotărârii. Apendicele rezoluției provizorii ResDH(2005)58 Informații furnizate de Guvernul Poloniei în cursul examinării cazului Broniowski de către Comitetul de Miniștri I. Hotărârea Curții Constituționale din 15 decembrie 2004 La 15 decembrie 2004, Curtea Constituțională a declarat contrar Constituției Poloneze mai multe dispoziții ale legii din decembrie 2003 (Legea privind compensarea valorii proprietăților abandonate dincolo de actualele frontiere ale statului polonez împotriva prețului bunurilor de stat sau a taxei pentru dreptul de utilizare perpetuă), contestată în hotărârea Marei Camere. Această decizie se referă în special la art. 2 alineatul (4) din prezenta lege, conform căreia reclamanții în poziția reclamantului care au primit compensații parțiale au pierdut dreptul la o compensare suplimentară. Dispoziția de limitare a dreptului de compensare la 50 000 Zlotys a fost, de asemenea, declarată contrar Constituției (art. 3 alineatul (2). În conformitate cu legislația națională, dispozițiile invalidate în hotărârea Curții Constituționale și-au pierdut forța obligatorie la 27 decembrie 2004 (data publicării prezentei hotărâri), cu excepția articolului 3, alineatul (2), care a rămas aplicabilă până la 30 aprilie 2005. În consecință, reclamanții în situația reclamantului nu vor mai îndeplini nici un obstacol juridic pentru îndeplinirea dreptului la compensare egal cu cel planificat pentru reclamanții care nu au primit nicio compensație înainte, adică 15% din valoarea proprietăților lor. II. Activități ale Agenției de Proprietăți Agricole în aplicarea legii din decembrie 2003 Între 30 ianuarie 2004 și 31 octombrie 2004, Agenția a organizat 30.000 de licitații și a oferit vânzarea de 60.000 de hectare de teren. În perioada relevantă, persoanele care au dreptul să primească bunuri compensatorii în temeiul legii din decembrie 2003 au participat la 60 de licitații și au încheiat 33 de contracte de achiziții cu Agenția. III. Reforma legislativă Ca răspuns la hotărârea Curții Europene în acest caz, autoritățile poloneze au inițiat un proces de reflecție privind necesitatea reformei legislative. Acest proces s-a extins ulterior și la hotărârea Curții Constituționale din 15 decembrie 2004. Concluzia a fost că ar trebui adoptată o nouă legislație care reglementează punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză. Un proiect de lege a fost elaborat de către miniștrii competenți în consultare cu asociațiile reprezentând reclamanții Bug River. Textul a fost prezentat Parlamentului la 3 martie 2005 și se preconizează că va fi adoptat până la sfârșitul lunii iulie 2005. Dispozițiile proiectului de lege țin seama atât de Curtea Europeană, cât și de Curtea Constituțională Poloneză. Scopul principal al acestei noi legislații este de a asigura un cadru juridic cuprinzător pentru punerea în aplicare a dreptului la proprietatea compensatorie în conformitate cu Constituția Poloneză și cu cerințele Convenției. Ar trebui remarcat, în special, faptul că noul proiect de lege oferă noi posibilități de a afirma creanțe referitoare la proprietăți dincolo de râul Bug în comparație cu Legea din decembrie 2003. În conformitate cu art. 13, punctul 1-1, dreptul reclamantilor la bunuri abandonate dincolo de actualele frontiere ale statului polonez poate fi compensat nu numai cu prețul bunurilor de stat achiziționate la licitații publice sau cu taxa pentru utilizarea perpetuă a acestor bunuri, ci și cu prețul care urmează să fie plătit pentru transformarea dreptului de utilizare perpetua într-un drept de proprietate. În plus, reclamanții pot avea dreptul la plata de la Fondul de Privatizare înființat în temeiul Legii privind privatizarea și comerțul din 1996 (art. 13, punctul 1-2). În ceea ce privește suma compensației pentru cererile Bug River, proiectul de lege, precum Legea din decembrie 2003, prevede, de asemenea, că este limitat la până la 15% din valoarea proprietății abandonate. Autoritățile poloneze consideră că această limitare specifică ar trebui să rămână în noua lege, pe baza unei analize aprofundate a creanțelor înregistrate și a capacităților financiare ale statului polonez și nu a fost contestată nici de Curtea Constituțională poloneză, nici de Curtea Europeană. Hotărârea Curții Europene a fost publicată pe site-ul internet al Ministerului Justiției www.ms.gov.pl . Prezenta rezoluție va fi, de asemenea, publicată pe același site. Guvernul polonez consideră că măsurile de mai sus își demonstrează hotărârea de a pune dreptul intern pe deplin în conformitate cu cerințele Convenției, astfel cum se prevede în hotărârea Curții, și de a asigura punerea efectivă în aplicare a dreptului reclamantilor Bug River la compensare. Autoritățile poloneze vor continua să ia toate măsurile necesare în acest sens și vor ține Comitetul de miniștri informat cu privire la toate noile evoluții și, în special, la implicațiile practice ale măsurilor adoptate.

Interim Resolution ResDH(2005)58

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 22 June 2004 (Grand Chamber)

in the case of Broniowski against Poland

(Adopted by the Committee of Ministers on 5 July 2005

at the 933rd meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights (“the Court”) of 22 June 2004 in the case of Broniowski against Poland transmitted on the same date to the Committee of Ministers in accordance with Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 31443/96) against Poland, lodged with the European Commission of Human Rights on 12 March 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Jerzy Broniowski, a Polish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the authorities' failure to implement the applicant's entitlement to compensation for property abandoned in the territories beyond the Bug River as a result of boundary changes following the Second World War;

Noting that the Court, referring to the Committee of Ministers' Resolution of 12 May 2004 on judgments revealing an underlying systemic problem (Res(2004)3) and to the Recommendation of the same date on the improvement of domestic remedies (Rec(2004)6), decided to indicate the measures that the Polish State should take, under the supervision of the Committee of Ministers and in accordance with the subsidiary character of the Convention, so as to avoid being seised of a large number of similar cases;

Whereas in its judgment of 22 June 2004 the Court held unanimously,

inter alia

:

-

that there had been a violation of Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention;

- that this violation had originated in a systemic problem connected with the dysfunction of domestic legislation and practice caused by the absence of an effective mechanism to implement the “right to credit” of Bug River claimants;

- that the respondent state must, through appropriate legal measures and administrative practices, secure the implementation of the property right in question

in respect of the remaining Bug River claimants or provide them with equivalent redress in lieu, in accordance with the principles of protection of property rights provided by Article 1 of Protocol No. 1;

- that, as regards the financial award to the applicant for any pecuniary or non-pecuniary damage resulting from the violation found in the present case, the question of the application of Article

41 was not ready for decision and accordingly reserved and postponed for a later stage;

- that the respondent state was to pay the applicant, within three months, 12,000 euros in respect of costs and expenses incurred up to the present stage of the proceedings before the Court, less 2,409 euros received by way of legal aid from the Council of Europe to be converted into the currency of the respondent state at the rate applicable on the date of payment, and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points would be payable on the above amount from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

Recalling that on 6 July 2004 the Court decided that all similar applications (216 at present) – including future applications - should be adjourned pending the outcome of the leading case and the adoption of the measures to be taken at national level;

Stressing the obligation of every state, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by the judgments of the Court;

Recalling that High Contracting Parties are required rapidly to take the necessary measures to this end,

inter alia

by preventing new violations of the Convention similar to those found in the Court's judgments;

Recalling that the adoption of such measures is particularly pressing in cases where a judgment which points to structural or general deficiencies in national law or practice has been delivered, and a large number of applications to the Court concerning the same problem are pending or likely to be lodged;

Drawing attention in this connection to the Committee's Recommendations and Declaration of 12

May

2004 aimed at ensuring the long-term effectiveness of the European Court of Human Rights and improving the execution of its judgments (see, in particular, Res(2004)3 and Rec(2004)6, cited above);

Stressing that the need to adopt the necessary measures rapidly in the present case is of particular concern in view of the fact that persons concerned by the situation impugned by the Court are unable to obtain redress either through domestic remedies or from the Court itself, as the latter has decided to adjourn the examination of similar complaints pending the solution of the underlying problem in Poland;

Having invited Poland to inform it of the measures adopted or being taken in consequence of the judgment in this case;

Having examined the information provided so far by the Polish authorities concerning the measures adopted or planned to abide by the judgment (as it appears in the Appendix to this resolution);

Having satisfied itself that on 9 September 2004, within the time-limit set, the government of the respondent state paid the applicant the sum provided for in the judgment of 22 June 2004 in respect of costs and expenses;

Welcoming the fact that on 15 December 2004 the Polish Constitutional Court, basing itself in particular on the Court's judgment, declared several provisions of the law of December 2003 contrary to the Polish Constitution with the result that claimants in the applicant's situation (those who had been awarded partial compensation) will no longer meet any legal obstacles to obtain at least a proportion of their entitlement on an equal footing with the remaining Bug River claimants;

Noting that a new draft law has been submitted to the Polish Parliament aiming at improving the conditions for compensation of all Bug River claimants so as to ensure full compliance with the Convention and the Court's judgment;

Noting with concern that, pending the entry into force of this new law, the implementation of Bug River claimants' rights is to a large extent suspended,

CALLS UPON the Polish authorities to intensify their efforts rapidly to finalise the legislative reform and create the conditions necessary for its effective implementation;

EXPECTS to receive from the Polish authorities a comprehensive plan of action including time-table, on how they plan to ensure this implementation so as to guarantee that the claimants' right to compensatory property does not remain illusory but becomes enforceable;

DECIDES to continue to give priority to the examination of this case until the judgment has been fully executed.

Appendix to Interim Resolution ResDH(2005)58

Information provided by the Government of Poland during the examination of the Broniowski case by the Committee of Ministers

I. The Constitutional Court's decision of 15 December 2004

On 15 December 2004 the Constitutional Court declared contrary to the Polish Constitution several provisions of the law of December 2003 (Law on offsetting the value of property abandoned beyond the present borders of the Polish State against the price of State property or the fee for the right of perpetual use), challenged in the judgment of the Grand Chamber.

This decision concerns in particular Article 2, paragraph 4 of this Law, according to which claimants in the applicant's position who had been awarded partial compensation, lost their entitlement to further compensation. The provision limiting the right to compensation to 50,000 Zlotys has also been declared contrary to the Constitution (Article 3, paragraph 2).

In accordance with national law, the provisions invalidated in the Constitutional Court's judgment lost their binding force on 27 December 2004 (the date of the publication of this judgment), except for Article 3, paragraph 2, which remained applicable until 30 April 2005.

Consequently, claimants in the applicant's situation will no longer meet any legal obstacles to fulfilling their entitlement to compensation equal to that planned for claimants who had received no compensation before, i.e. 15% of the value of their property.

II. Activities of the Agricultural Property Agency in application of the law of December 2003

Between 30 January 2004 and 31 October 2004 the Agency organised 30,000 auctions and offered for sale 60,000 hectares of land. In the relevant period persons entitled to receive compensatory property under the law of December 2003 participated in 60 auctions and concluded 33 purchase contracts with the Agency.

III. Legislative reform

In response to the judgment of the European Court in this case, the Polish authorities initiated a reflection process concerning the necessity of legislative reform. This process subsequently also extended to the judgment of the Constitutional Court of 15 December 2004. The conclusion was that new legislation regulating the implementation of the property right in question should be adopted.

A draft law was drawn up by the competent ministries in consultation with the associations representing Bug River claimants. The text was submitted to Parliament on 3 March 2005 and is expected to be adopted by the end of July 2005.

The provisions of the draft law take into account the considerations of both the European Court and the Polish Constitutional Court. The main aim of this new legislation is to ensure a comprehensive legal framework for the implementation of the entitlement for compensatory property in conformity with the Polish Constitution and the Convention requirements.

It should be noted in particular, that the new draft law provides further possibilities to assert claims concerning property beyond the Bug River in comparison with the December 2003 Act. According to Article 13, paragraph 1-1, claimants' entitlement to property abandoned beyond the present borders of the Polish state may be offset not only against the price of state property acquired at public auctions or against the fee for perpetual use of such property, but also against the price to be paid for the transformation of the right for perpetual use into a right of property. Furthermore, the claimants may have their entitlement paid from the Privatisation Fund established under the 1996 Act on Privatisation and Commerialisation (Article 13, paragraph 1-2).

As regards the amount of the compensation for Bug River claims, the draft law, like the December 2003 Act, also provides that it is limited to up to 15% of the value of the abandoned property. The Polish authorities consider that this specific limitation should remain in the new law as it is based on a thorough analysis of the registered claims and the financial capacity of the Polish state and has been challenged neither by the Polish Constitutional Court nor by the European Court.

IV. Publication

The European Court's judgment has been published on the Internet site of the Ministry of Justice

www.ms.gov.pl

. The present resolution will also be published on the same Internet site.

V. Conclusion

The Polish government believes that the above measures demonstrate its determination to bring domestic law fully into line with the Convention requirements, as set out in the Court's judgment, and to ensure the effective implementation of the Bug River claimants' right to compensation. The Polish authorities will continue to take all necessary measures to that effect and will keep the Committee of Ministers informed of all new developments, and in particular of the practical implications of the measures adopted.