AFFAIRE MALINOVSKI c. RUSSIE [Extraits]

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

07.07.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure d'exécution;Article 6-1 - Accès à un tribunal);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens;Biens);Préjudice moral - réparation

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MALINOVSKI c. RUSSIE [Extraits] (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

STRASBURG 7 iulie 2005 DEFINITIVF 07/10/2005 În cauza Malinovski c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele Botousarova Kovler Steiner dnii Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și grefier adjunct al secțiunii După deliberarea sa în camera Consiliului la 16 iunie 2005, înmânează hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 41302/02) îndreptată împotriva Federației Ruse și al cărei resortisant al acestui stat, dl Igor Mihailovici Malinovski ( La 20 octombrie 2002, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenia privind dreptul omului). Guvernul din Rusia este reprezentat de agentul său, domnul P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 13 mai 2003, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum prevede art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fondul cererii. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLII Reclamantul s-a născut în 1962 și își are reședința în Stary Oskol, regiunea Belgorod. În 1986 a participat la operațiuni de salvare la locul dezastrului nuclear de la Cernobîl. El are dreptul la anumite prestații ale statului care sunt în funcție de gradul de invaliditate care i-a fost atribuit din cauza deteriorării sănătății sale ca urmare a acestor evenimente. În 1999, reclamantul a cerut statului să-i ofere o locuință gratuită. Autoritățile au recunoscut că condițiile sale de locuit erau inferioare standardului și l-au înscris pe o listă de așteptare. În 2001, reclamantul a inițiat o procedură împotriva administrației regionale din Belgorod pe motiv că aceasta nu a pus la dispoziția sa locuințe în termen de trei luni de la includerea sa pe lista de așteptare. La 10 decembrie 2001, Tribunalul Municipal din Stary Oskol (regiunea Belgorod) a făcut o decizie prin care a dat un câștig de cauză reclamantului. Bazându-se pe legea privind protecția socială a cetățenilor iradiați ca urmare a exploziei centralei nucleare de la Cernobîl, el a remarcat că locuința reclamantului era inferioară normelor și a ordonat administrației regionale Belgorod să furnizeze persoanei interesate un apartament care să respecte standardele în vigoare, respectând ordinea listei de așteptare. Această hotărâre nu a fost atacată în apel și a fost inițiată o procedură de execuție la 6 februarie 2002. La 28 iunie 2002, departamentul aprozilor de justiție l-a informat pe reclamant că procedura de execuție nu făcuse nici un progres, deoarece numărul de apartamente disponibile pentru persoanele înscrise pe lista de așteptare era insuficient. Acesta l-a sfătuit pe reclamant să solicite Tribunalului Municipal Stary Oskol să înlocuiască prestația în natură acordată în hotărârea din 10 decembrie 2001 cu echivalentul în argint. 10. La 9 octombrie 2002, departamentul aprozilor de justiție l-a informat pe reclamant că solicitase instrucțiuni de la Tribunalul Municipal din Stary Oskol cu privire la executarea hotărârii din 10 decembrie 2001. La 2 decembrie 2002, Tribunalul Districtual Oktiabrski din Belgorod a examinat plângerea depusă de reclamant cu privire la neexecutarea hotărârii din 10 decembrie 2001. La 31 iulie 2003, prezidiul Tribunalului Regional Belgorod a efectuat revizuirea hotărârii din 10 decembrie 2001. El a considerat că termenul legal de trei luni era aplicabil și nu putea face obiectul altor prelungiri. El a eliminat condiția conform căreia apartamentul trebuia atribuit respectând ordinea listei de așteptare și a confirmat hotărârea pentru surplus 13. În martie 2004, reclamantul era încă în așteptarea unei locuințe. 14. Potrivit reclamantului, un grup de cinci persoane, din care făcea parte, a început la 5 martie 2004 o grevă a foametei pentru a protesta împotriva protecției sociale necorespunzătoare acordate victimelor de la Cernobîl. Primarul Stary Oskol a lansat un apel public de donații în favoarea greviștilor și a strâns suma necesară pentru a le furniza tuturor locuințele. Reclamantul a depus o declarație semnată de ceilalți patru greviști în sprijinul versiunii sale. 15. Potrivit guvernului, primarul Stary Oskol a decis la 2 iulie 2004, în conformitate cu hotărârea din 10 decembrie 2001, să furnizeze reclamantului un apartament cu o suprafață de 86,39 m și o valoare de 834 960 ruble. 16. La 8 iulie 2004, recurentului i s-a acordat primarului un motiv de ocupație pentru apartamentul care i-a fost atribuit. Cel interesat a găsit apartamentul potrivit. 17. Nu pare să fi fost luată nicio decizie cu privire la procedura de executare pendinte. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT (...) Punerea în aplicare a dreptului la un contract de închiriere socială 20. Codul de locuință al Republicii Federative Socialiste Sovietice din Rusia (RSFSR) (Legea din 24 iunie 1983 în vigoare până la 1 martie 2005) prevedea că cetățenii ruși au dreptul de a se bucura de deținerea de apartamente aparținând statului, autorităților municipale sau altor organisme publice în condiții stabilite printr-un contract de închiriere (art. 10). (handicapes, veterani de război, victime ale Cernobîlului, polițiști, judecători etc.) aveau dreptul la un tratament prioritar în ceea ce privește alocarea locuințelor. 21. Orice decizie de atribuire a unei locuințe trebuia să fie pusă în aplicare prin punerea în aplicare a unei justificări de ocupație a cetățeanului (ордер на ) emis de municipalitate (art. 47). Această justificare constituia temeiul juridic care permitea să se ia în posesia apartamentului menționat și să se semneze contractul de închiriere încheiat între proprietar, chiriaș și autoritatea responsabilă cu întreținerea locuințelor (art. 51 și articolele 672 și 674 din Codul civil 22. Membrii familiei locatarului (soție, copii, părinți, persoane cu handicap și altele) aveau, în temeiul contractului de închiriere, aceleași drepturi și obligații ca chiriașul (art. 53 din Codul de locuință); locatarul avea dreptul de a găzdui alte persoane în apartament (art. 54). În caz de deces al locatarului, un adult din familia sa îi urma ca parte a contractului de închiriere (art. 88). 23. Apartamentele erau acordate pentru uz permanent (art. 10), locatarul putea anula contractul de închiriere în orice moment cu acordul membrilor familiei sale (art. 89). Proprietarul putea anula contractul de închiriere pentru motivele prevăzute de lege și pe baza unei hotărâri judecătorești (articolele 89 și 90). În cazul în care contractul ar fi încheiat deoarece locuința nu mai era în stare de locuit, chiriașului și familiei sale ar fi trebuit să i se ofere în schimb un apartament dotat cu tot confortul (art. 91). Chiriașii sau membrii familiei lor nu puteau fi expulzați fără a beneficia de o locuință de înlocuire decât dacă au distrus sau deteriorat în mod sistematic apartamentul Chiriașul avea dreptul să schimbe apartamentul pe care-l ocupa pentru un alt apartament al statului sau al municipalității. Un schimb presupunea transferul reciproc al drepturilor și obligațiilor prevăzute de contractele respective și devenea definitiv în momentul emiterii noilor documente de ocupație (art. 71). PRIVIND ÎNCĂLCAREA ALEGUTĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 27. Reclamantul se plânge că neexecutarea prelungită a hotărârii din 10 decembrie 2001, astfel cum a fost modificată la 31 iulie 2003, și-a încălcat dreptul la o instanță judecătorească care a fost asigurată prin art. 6 alineatul (1) din convenție, precum și dreptul la respectarea bunurilor sale protejate prin art. 1 din Protocolul nr. 1. 1 dispune, în pasajele sale pertinente Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr 1 este astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. (...) Pe fond (...) Art. 1 din Protocolul nr 41. Guvernul susține că apartamentul solicitat de reclamant nu poate fi considerat ca fiind unul dintre bunurile sale. 1 Întrucât hotărârea din 10 decembrie 2001 impunea să i se furnizeze persoanei în cauză o locuință fără a-i conferi acesteia proprietatea, ci pentru a o ocupa în temeiul unui contract de închiriere socială, finanțat din bugetul de stat. Reclamantul nu a formulat observații cu privire la acest aspect. 42. Curtea amintește în primul rând că dreptul la o prestație socială nu face ca o parte din drepturile și libertățile garantate de Convenție (a se vedea, de exemplu, Aunola c. Finlanda (dec.), nr 30517/96, 15 martie 2001). Aceasta precizează cu atât mai mult că dreptul de a locui într-o reședință determinată, de care nu se deține, nu constituie în sine un "bine" În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (H.F. c. Slovacia (dec.), nr. 54797/00, 9 decembrie 2003, Kovalenok c. Letonia (dec.), nr. 54264/00, 15 februarie 2001 și J.L. c. Spania (dec.), nr. 41917/98, CEDH 1999-V. 43. Cu toate acestea, valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în temeiul cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o speranță legitimă (Pine Valley Developments Ltd și alții c. Irlanda, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, seria A n 222, p. 23, § 51, Pressos Compania Naviera S.A. și alții c. Belgia, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, seria A n 332, p. 21, § 31, și, mutatis mutandis S.A. Dangeville c. Franța, n 36677/97, §§ 48, CEDH 2002-III) pot face parte, de asemenea, din noțiunea de ""bunuri" care intră sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1. În special, Curtea a afirmat în mod constant că o "dobândă" de "dobândă" de "în ceea ce privește chiar și beneficiul unei prestații sociale speciale" poate constitui un "bine" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 dacă este suficient de stabilită pentru a fi exigibilă (Bourdov c. Rusia"; 59498/00], § 40, [CEDO 2002-III,] și Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia , Hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A n 301-B, p. 84, § 59. 44. Pentru a ajunge la faptele cauzei, Curtea constată că, în temeiul hotărârii din 10 decembrie 2001 consiliul municipal trebuia să pună la dispoziția reclamantului un apartament cu anumite caracteristici. Hotărârea nu obliga autoritățile să-i confere proprietatea unui apartament particular, ci impunea ca acestea să-i dea o justificare de ocupație pentru un apartament, indiferent de locul în care se afla, care corespundea criteriilor stabilite de instanță. Pe baza acestui justificativ, un contract de închiriere socială În conformitate cu punctul 21 de mai sus, trebuie semnat între autoritatea competentă și solicitant, acționând ca chiriaș principal în numele familiei sale și al acestuia. În consecință, de la data hotărârii din 10 decembrie 2001, astfel cum a fost modificată la 31 iulie 2003, reclamantul avea o speranță legitimă că, în conformitate cu Legea privind privatizarea locuințelor de stat. 45. 46. În consecință, Curtea este convinsă că creanța reclamantului, și anume dreptul său la un loc de muncă social, a fost suficient de stabilită pentru a constitui un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 47. Curtea apreciază că imposibilitatea în care reclamantul s-a aflat de a obține executarea hotărârii din 10 decembrie 2001, astfel cum a fost modificată prin decizia din 31 iulie 2003, pentru o perioadă de timp suficient de lungă, a constituit o interferență în dreptul persoanei interesate de a-și respecta bunurile. În plus, guvernul nu a furnizat nicio justificare plauzibilă pentru această interferență (...) 48. Prin urmare, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. II privind aplicarea articolului 41 din Convenție 49. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul consideră aceste pretenții exagerate și susține că, în cazul în care Curtea decide să aloce o sumă, aceasta nu ar trebui să depășească suma acordată în cauza Bourdov (citată anterior). 52. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi avut în mod necesar probleme și frustrare din cauza neexecutării de către statul de judecată în favoarea sa. Cu toate acestea, suma solicitată pare excesivă. Curtea ia în considerare suma alocată de aceasta în cauza Bourdov (citată la punctul 47), natura prestației a căror neexecuție este în joc în speță, și anume o prestație legată de invaliditate recunoscută reclamantului ca victimă a dezastrului de la Cernobîl, durata procedurii de executare și alte elemente relevante. EUR pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. (...) PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă (...) A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Spune că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba engleză și apoi comunicat în scris la 7 iulie 2005, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte