AFFAIRE VEEBER N° 2 CONTRE L'ESTONIE

Rezoluția ResDH(2005) 62 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 ianuarie 2003 (definită la 21 aprilie 2003) în cauza Veeber nr 2 împotriva Estoniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 iulie 2005, cu ocazia celei de-a 933-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr 11 (denumită în continuare "convenția"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 21 ianuarie 2003 în cauza Veeber n 2 și a fost transmis definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul art. 44 și 46 din Convenție prin care se reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 45771/99) îndreptată împotriva Estoniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 septembrie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Tiit Veeber, resortisant estonian, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11, a declarat admisibil motivul conform căruia condamnarea reclamantului pentru acte săvârșite între 1993 și 1996 în temeiul Codului Penal, intrat în vigoare la 13 ianuarie 1995, revine unei aplicări retroactive a legii penale Întrucât, în hotărârea sa din 21 ianuarie 2003, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 7 alineatul (1) din Convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 2,000 EUR pentru prejudicii morale ; 840,90 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, sume care urmează să fie convertite în monedă națională la rata aplicabilă la data regulamentului, iar aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorate cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile recurentei privind satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 21 ianuarie 2003, având în vedere obligația Estoniei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție Considerând că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a elimina consecințele încălcării pentru reclamant și pentru a evita noi încălcări similare în viitor; aceste informații sunt prezentate în anexa la prezenta rezoluție. S-a asigurat că, la 27 iunie 2003, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 21 iunie 2003, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Estoniei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2005)62 Informații furnizate de guvernul Estoniei la examinarea cauzei Veeber n de către Comitetul miniștrilor violării convenției Cazul se referă la condamnarea reclamantului pentru acte comise între 1993 și 1996, în temeiul Codului penal, care a intrat în vigoare la 13 ianuarie 1995, conducând astfel la aplicarea retroactivă a legii penale cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) din convenție. Reclamantul a fost condamnat pentru fraudă fiscală la trei ani și jumătate de închisoare cu suspendare. Ca urmare a hotărârii Curții Europene, reclamantul a introdus o acțiune de redeschidere a procedurii penale în fața Curții Supreme. Curtea Supremă a acceptat acțiunea sa și cauza sa a fost redeschisă. Prin hotărârea din 6 ianuarie 2004, Curtea Supremă a încălcat condamnările reclamantului în măsura în care aceste condamnări se raportau la actele comise înainte de intrarea în vigoare a Codului Penal și l-a achitat pe reclamant de aceste acuzații. Curtea Supremă a șters astfel condamnarea reclamantului care fusese considerată contrară Convenției de către Curtea Europeană. Măsuri de ordin general Redeschiderea procedurii penale puse în discuție și achitarea reclamantului demonstrează efectul direct acordat hotărârilor Curții Europene de către Curtea Supremă a Estoniei. În același mod, Curtea Supremă a declarat în repetate rânduri că Convenția era direct aplicabilă în fața instanțelor estoniene și că aceasta preceda legislația națională. Efectul direct al Convenției și cel al hotărârilor Curții Europene în legea estoniană va juca un rol esențial în prevenirea unor noi încălcări similare celor din acest caz. Hotărârea Curții Europene a fost difuzată pe scară largă tuturor autorităților implicate și publicată (în traducere estoniană) pe site-ul Centrului de informare al Consiliului Europei din Tallinn (www.coe.ee) și în domeniul de activitate al omului și protecția acestora în Europa. Acesta a fost distribuit pe scară largă persoanelor fizice la cerere și a fost trimis automat bibliotecilor, universităților și agențiilor guvernamentale. În plus, pentru a prezenta autorităților și publicului consecințele hotărârii, a fost discutat la televizor și la seminarii cu participarea autorităților competente. Trebuie reamintit faptul că codul penal care a fost aplicat retroactiv în această cauză nu mai este în vigoare și că un nou cod penal a intrat în vigoare la 1 septembrie 2002. Având în vedere aceste evoluții, guvernul estonian consideră că reclamantului i s-a acordat întreaga satisfacție și că nu mai există riscul unei noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză și, prin urmare, Estonia și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2005)62

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 21 janvier 2003 (définitif le 21 avril 2003)

dans l'affaire Veeber n

o

2 contre l'Estonie

(adoptée par le Comité des Ministres le 18 juillet 2005,

lors de la 933e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n

o

11 (ci-après dénommée «

la

Convention

»),

Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 21 janvier 2003 dans l'affaire Veeber n

o

2 et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n

o

45771/99) dirigée contre l'Estonie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 28 septembre 1998 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M.

Tiit Veeber, ressortissant estonien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n

o

11, a déclaré recevable le grief selon lequel la condamnation du requérant pour des actes commis entre 1993 et 1996 en vertu du code pénal, entré en vigueur le 13 janvier 1995, revenait à une application rétroactive de la loi pénale

;

Considérant que dans son arrêt du 21 janvier 2003 la Cour, à l'unanimité

:

-

a dit qu'il y avait eu violation de l'article 7, paragraphe 1, de la Convention

;

-

a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 2,000 euros pour préjudice moral

; 840,90 euros au titre des frais et dépens, sommes à convertir en monnaie nationale au taux applicable à la date du règlement, et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement

;

-

a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 21 janvier 2003, eu égard à l'obligation qu'a l'Estonie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises afin d'effacer les conséquences de la violation pour le requérant et d'éviter de nouvelles violations semblables à l'avenir

; ces informations paraient dans l'annexe à la présente résolution

;

S'étant assuré que le 27 juin 2003, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 21 juin 2003,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de l'Estonie, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2005)62

Informations fournies par le Gouvernement de l'Estonie

lors de l'examen de l'affaire Veeber n

o

2

par le Comité des Ministres

Violation de la Convention

L'affaire concerne la condamnation du requérant pour des actes commis entre 1993 et 1996, en vertu du code pénal, entré en vigueur le 13 janvier 1995, conduisant ainsi à une application rétroactive de la loi pénale en violation de l'article 7, paragraphe 1, de la Convention.

Le requérant a été condamné pour des fraudes fiscales à trois ans et demi de prison avec sursis.

Mesures d'ordre individuel

Suite à l'arrêt de la Cour européenne, le requérant a introduit un recours en réouverture de la procédure pénale devant la Cour Suprême. La Cour Suprême a accepté son recours et son affaire a été rouverte. Par arrêt du 6 janvier 2004, la Cour Suprême a cassé les condamnations du requérant dans la mesure où ces condamnations se rapportaient aux actes commis avant l'entrée en vigueur du code pénal et elle a acquitté le requérant de ces charges. La Cour Suprême a ainsi effacé la condamnation du requérant qui avait été jugée contraire à la Convention par la Cour européenne.

Mesures d'ordre général

La réouverture de la procédure pénale mise en cause et l'acquittement du requérant démontrent l'effet direct donné aux arrêts de la Cour européenne par la Cour Suprême de l'Estonie. De la même façon, la Cour Suprême a, à plusieurs reprises, déclaré que la Convention était directement applicable devant les juridictions estoniennes et qu'elle primait sur la législation nationale. L'effet direct de la Convention et celui des arrêts de la Cour européenne dans la loi estonienne va jouer un rôle essentiel dans la prévention de nouvelles violations semblables à celle dans cette affaire.

L'arrêt de la Cour européenne a été largement diffusé à toutes les autorités concernées et publié (en traduction estonienne) sur le site Internet du Centre d'information du Conseil de l'Europe à Tallinn (

www.coe.ee

) et dans l'ouvrage «

Droits de l'homme et leur protection en Europe

». Ce dernier a été largement distribué gratuitement aux particuliers sur demande et il a été envoyé automatiquement aux bibliothèques, universités et agences gouvernementales. De plus, afin de présenter les conséquences de l'arrêt aux autorités et au public, il a été discuté à la télévision et lors de séminaires avec la participation des autorités compétentes.

Il convient de rappeler que le code pénal qui avait été appliqué rétroactivement dans cette affaire, n'est plus en vigueur et qu'un nouveau code pénal est entré en vigueur le 1er septembre 2002.

Conclusion

Etant donné ces développements, le gouvernement estonien considère que le requérant a reçu entière satisfaction et qu'il n'existe plus de risque de nouvelle violation semblable à celle constatée dans la présente affaire. Par conséquent, l'Estonie a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.